482 matches
-
unitate economică, socială și culturală - constituie „totalitatea persoanelor care locuiesc în aceeași casă, fie că au sau nu legături de rudenie. O gospodărie, în sens statistic, poate cuprinde și o singură persoană.”<footnote Ibidem. footnote> Un celibatar, un grup de seminariști, un colegiu de studenți etc. pot constitui gospodării. Deci, gospodăria diferă de familie prin aceea că ea cuprinde toate persoanele, înrudite sau neînrudite, care trăiesc „sub același acoperiș” (în aceeași casă). Cât privește influența familiei în luarea deciziei de cumpărare
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți”3. Observați care este locul săracilor și cel al bogaților în Biserică. Încercați să comparați mâncarea din cantinele seminariștilor cu bucătăria etalată în palatele metropolitane de patru sau cinci stele. Unii suferă de ulcer, alții de flatulență. Te întrebi uneori dacă, la Cina cea de Taină, Hristos a mâncat cu tacâmuri speciale, din linguri de argint, suflate, eventual, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obișnuiți cu tăinuirea și mai puțin cu Sfintele Taine, Predania le va apărea, după șaizeci și cinci de ani, ca o indirectă ofensă. De ce? Pentru că orice pagină ne vorbește, direct sau prin analogie, despre păcatele ascunse ale slujitorilor Trupului lui Hristos. Mulți seminariști sau studenți teologi de astăzi se vor simți „răs-bunați” în contumacie de notele critice semnate cu umor distrat sau grav de Gh. Racoveanu 1. Ele pomenesc fără perdea simonia și impostura unui oarecare decan, gafele unui sinod, lipsa de calificare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Léon Deubel, autor al unui singur volum, Régner, apărut în 1913, an în care s-a sinucis, nemaiputând îndura mizeria. Potrivit relatării proprii, S. ar fi încercat să se înece, la Constanța, în timpul războiului. Ducând o asemenea viață, fostul seminarist nu contenește să scrie. Și, cu toate că este dintre acei pe care „nimeni nu i-a primit niciodată, nimeni, nimeni”, reușește să publice. Îi apar versuri în „România literară” a lui Cezar Petrescu, în „Gând și faptă”, „Raza literară”. Scoate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
tipărește și alte poezii, scurte proze și articole, semnate la început cu numele de familie rusificat Nicov, apoi Sergiu Nicu și în cele din urmă Sergiu Matei Nica. În 1934 înființează și conduce împreună cu Al. Bardieru revista „Limba noastră” a seminariștilor din Chișinău și începe să colaboreze la „Raza” și „Luminătorul”, pentru ca între 1936 și 1938 să se angajeze redactor la „Tribuna tinerimii”. Își intensifică activitatea publicistică în anii studenției: este redactor la „Gazeta Basarabiei”, secretar de redacție la revista „Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
la „Tribuna tinerimii”. Își intensifică activitatea publicistică în anii studenției: este redactor la „Gazeta Basarabiei”, secretar de redacție la revista „Din trecutul nostru” și colaborează cu articole, versuri, nuvele (Șilimon Pălămariu, Hangiul de la Cușmariica), fragmente de roman (Nasturii albi sau Seminariștii), traduceri, cronici și recenzii la „Pagini basarabene”, „Itinerar”, „Bugeacul” și „Viața Basarabiei”. Se implică și în recent înființata Societate a Scriitorilor Basarabeni, fiind ales secretar. Nu peste mult timp izbutește să-și strângă o parte dintre versuri în placheta Aluviuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
a abatelui Dabry. Or, această mișcare, care vroia, în numele creștinismului, să deschidă calea spre un angajament direct al laicilor în politică și în societate în ciuda indicațiilor date de conducerea Bisericii, care atrăgea un mare număr de tineri și chiar de seminariști și preoți tineri, a avut darul de a-i neliniști pe mulți dintre episcopi și chiar pe papă. Energic combătut de Acțiunea Franceză, denunțat la Roma de către cardinalul Billot și catolicii monarhiști, condamnarea părea să devină definitivă din momentul cînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tablă, închisă cu lacăt - e vorba doar de una dintre cele mai importante resurse financiare ale pelerinajului. În momentul în care eu mă apropii de acest „punct de colectare”, preotul responsabil este absent, locul său este ocupat de către un tânăr seminarist îmbrăcat cu un pulover roșu cu dungi negre peste care a tras în grabă un sacou de culoare închisă, strâns pe corp, ceea ce-l face să semene cu un bondar grăsuț. Depun pe măsuța de lemn din fața sa o listă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
continuă a sute de mii de pași. Eu mă aflu acum în foișorul unei clădiri administrative a Mitropoliei. De acolo am o foarte bună linie vizuală asupra „deversorului” baldachinului, pe unde ies pelerinii care s-au închinat, iar studenți și seminariști împart flori și busuioc. O echipă a unei foarte cunoscute televiziuni comerciale din București, cameraman și reporteriță, se apropie de acest punct sensibil al mecanismului pelerinajului, păzit de un jandarm. Reporterița se retrage puțin pentru a se pregăti pentru „directul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
voi regăsi mai târziu în cursul serii trăgând cadru după cadru cu o femeie prăbușită de oboseală pe treptele catedralei patriarhale. Acum stau chiar lângă rândul de așteptare. Persoanele care nu pot sau nu vor să aștepte întind unor tineri seminariști, peste gardul de fier plasat lângă baldachin, obiecte de îmbrăcăminte. Băieții au brațele pline de eșarfe, batiste, pulovere de lână, costumașe de copii, cămăși. Aleargă cu ele repede până la raclă, așteaptă un moment favorabil pentru a le „plimba” puțin pe deasupra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fier unor elevi de seminar teologic, pentru a fi „date pe la raclă” și a se impregna astfel de sacru. Am văzut chiar și o bătrână având un pulover gros de lână gri îndesat într-o sacoșă din plastic, dar tinerii seminariști evitau să-l preia, prea voluminos fiind. Mai sunt vânate din priviri și femeile cu copii, deoarece acestea au „prioritate la raclă”, fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
au „prioritate la raclă”, fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că unele dintre ele sunt rugate să facă serviciul de cărăuș al obiectelor de îmbrăcăminte, la fel ca elevii seminariști. Un alt elev seminarist aproape că moțăie în fața unei mici mese de lemn, pe care scrie „Acatiste pentru Catedrala Patriarhală”. A îndesat în pripă pe el o haină de la un costum mai vechi al tatălui său sau al unui frate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fiind acceptate tacit de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că unele dintre ele sunt rugate să facă serviciul de cărăuș al obiectelor de îmbrăcăminte, la fel ca elevii seminariști. Un alt elev seminarist aproape că moțăie în fața unei mici mese de lemn, pe care scrie „Acatiste pentru Catedrala Patriarhală”. A îndesat în pripă pe el o haină de la un costum mai vechi al tatălui său sau al unui frate mai mare, peste o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întreb pe paznic despre ce „obicei” este vorba. „Habar nu am”, răspunde el, „dar așa l-am apucat și eu. Nouă pietre, trebuie să strângi nouă pietre ca să-ți meargă bine tot anul care vine”. Notez și faptul că tineri seminariști, teologi în formare, cu alte cuvinte, fac același gest, adună pietricele cât mai rotunde și frumoase, așa cum alții colecționează scoici pe malul mării, pe care le introduc cu grijă în mici cutii de carton, pungi de plastic sau pur și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
hidrofilă. Racla propriu-zisă, vizibilă pe jumătate, este acoperită cu o prelată de plastic transparent, pe care pelerinii depun cu grijă ofranda lor bănească, în general sume mici, un leu, cinci lei, rar vezi un bilet de 10 lei. Un tânăr seminarist strânge cu atenție acatistele pelerinilor, scrie cu un pix inscripționat cu logo-ul unei mari corporații multinaționale de medicamente o cifră pe bucățile de hârtie, în funcție de suma primită, apoi introduce o parte din banii primiți din mâna pelerinilor, dar și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ritm, alt înțeles. Or tocmai acest tip de practică pelerină, care a supraviețuit cu greu anilor 1980-1990, este acum în curs de dispariție, legată de pierderea ruralității. Micul univers al pelerinajului. Tânărul rotunjor, cu barbă rară, bălaie, îmbrăcat ca un „seminarist”, costum ieftin și lucios din plastic, cravată neagră, cămașă albă roasă la guler, vinde „pachete Maica Dom nului Siriaca”, strigându-și cu glas tare, sonor, marfa. Strategie de vân zare : recită rapid, pe nerăsuflate aproape, un fel de litanie-rugăciune, iar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de an am stat de vorbă cu cineva ca matale aici la pelerinaj, de jos până sus la raclă, și mereu ne-am despărțit prieteni”. Rândul și interacțiunile sale cu mediul apropiat. Din rând, observ un grup de patru tineri seminariști, nu mai mult de 15-16 ani fiecare, fac ucenicia pelerinajului și a preoției având asignată o muncă interesantă : culeg flori de la pelerini, crizanteme în cea mai mare parte, pentru a le „da pe la raclă”, un fel de măsură de prevedere
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
plus, era chiar un 15 august, zi de sărbătoare aici. Ora 10.00. Ajung la racla Muceniței Filofteia, mă închin grăbit, mânat din spate de îndemnurile preoților din jur, îmbrăcați gros din cauza frigului de afară, vizibil afectați de acesta. Tineri seminariști cară tot timpul un fel de castroane mari din lemn, pline cu pâine binecuvântată, anafură, ce este distribuită apoi credincioșilor care toc mai s-au închinat la raclă. Un mic incident are loc chiar sub ochii mei, câteva bucăți de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trecerea timpului, și o valoare de mărturie. Astfel, sunt semnalate dominanta feminină a mulțimii, obiceiul de a împărți sarmale, atingerea unor obiecte și haine de raclă, purtate mai apoi de pelerini. Fapt important, în acei ani ordinea era menținută de seminariști și studenți teologi, și nu de jandarmi, ca acum, numărul estimat de pelerini fiind de 100.000-120.000. Racla cu moaștele Sfintei era scoasă doar timp de două zile și o noapte din catedrală, amplasamentul estradei era diferit și el
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
stăpânire a lui Stalin, dându-i proporții caricaturale. Extazul conducătorului este umbrit de un moment de îndoială, când apare o "problemă neclară" în legătură cu ce anume poate fi mai sus. Stalin se gândește la relația sa cu Dumnezeu, pe care fostul seminarist nu l-a scos cu totul din viața sa, dar nici nu a cultivat această relație, iar acum crede că ar trebui să se împace, "până nu e prea târziu". În acest punct, "marele om" își conștientizează singurătatea, astfel încât îl
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
știință creștini? Subiectul ar putea fi îmbogățit cu aspecte relevante, dar sunt suficiente aceste indicii pentru a constata lipsa de unitate, vizibilă în anumite ambiente în formarea sufletului viitorilor apostoli ai lumii noastre, dar și displăcerea profundă a atâtor tineri seminariști sufocați toată ziua de preocupările unei școli care nu se adresează conștiinței lor vocaționale, ba chiar pare să se îndepărteze de cunoașterile credinței, de parcă disprețuitoare de această legătură. Mai pot acești tineri să aspire la acele entuziasme profunde și conștiente
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
1949, când am fost trimiși acasă, pentru că eram urmăriți de securitatea comunistă. După ce ne-am risipit pe la casele părinților noștri, au fost arestați colegii noștri: Simon Iosif, Gabor Iosif, Sabău Iosif și Blăjuț Eugen, sub motivul că împreună cu un alt seminarist diecezan de la Iași - Vasile Ungureanu, ar fi bătut la mașină și ar fi răspândit manifeste anticomuniste. Eu și cu Anton Demeter din Butea am scăpat atunci ca prin urechea acului. Până în luna mai 1951, am stat la Butea cu părinții
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rafinării în vederea prelucrării țițeiului extras din pământul regiunilor învecinate. Acolo am lucrat ca simplu pontator, apoi ca achizitor de materiale și în cele din urmă în funcția de contabil. La Dărmănești am fost împreună cu Anton Demeter și cu alți doi seminariști diecezani: Anton Despinescu și Iosif Andrici. Locuiam la părinții viitorului preot Eduard Ferenț și lucram pe șantier. Cadrele de conducere ale șantierului ne-au cotat de bine, însă securitatea ne urmărea și acolo. În luna noiembrie 1952, am făcut lichidarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pr. Anton Matieș. Preoții: Iosif Gabor, Iosif Simon, Iosif Sabău și Eugen Blăjuț senior, au fost ridicați de securitate, ca studenți teologi, după desființarea Seminarului nostru din Luizi-Călugăra, pe motivul unui manifest anticomunist ce l-au dactilografiat și difuzat împreună cu seminaristul diecezan, Vasile Ungureanu. Dintre aceștia, Pr. Iosif Sabău, actualul Provincial al nostru, a fost primul eliberat și în ianuarie 1953 a venit la Alba Iulia unde, împreună am făcut ultimul an de teologie și am fost sfințiți preoți la 29
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din activitate prin 1923 fiind înlocuit de pr. Iosif Tălmăcel OFMConv. Am continuat să fiu ministrant al noului paroh. În toamna anului 1924, întâlnindu-mă cu un coleg din școala primară (este vorba de Nicolae Ivanciuc) și aflând că era seminarist la seminarul franciscan din Hălăucești - Roman, am simțit dorința de a intra și eu în seminar spre a mă face preot. Dumnezeu mă chema la viața călugărească și preoțească fără ca eu să cunosc ce însemna aceasta. Mi-am arătat această
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]