97,091 matches
-
și Stelian Tănase și, firește, pe M. Tucă. S-ar zice că pluralismul nu mai ține. Din principiu însă comentatorii (îndeosebi politici) trebuie să fie mai mulți. Să existe deosebiri de interpretare și polemici. Reducerea lor treptată nu este un semn bun. Ba chiar ne îngrijorează. Cine are urechi de auzit să audă! Știrile de acum cîtăva vreme conțin o informație tulburătoare: poetul-senator Adrian Păunescu vrea să scurteze textul Imnului Național. Și nu e de acord că muzica lui se cuvine
Tucăshow - 1000 by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14583_a_15908]
-
simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără nici o precauție, că este o pictură nedatată. Cu alte cuvinte, că arta sa nu numai că nu trădează nici un semn de oboseală, dar este și una care nu poartă cu strictețe amprenta vreunui timp. Ceea ce pentru expoziție poate fi un viciu, pentru pictură, pentru expresia și pentru spiritul ei, este un imens privilegiu; semnul unei incontestabile calități. Însă cu toată
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
nu numai că nu trădează nici un semn de oboseală, dar este și una care nu poartă cu strictețe amprenta vreunui timp. Ceea ce pentru expoziție poate fi un viciu, pentru pictură, pentru expresia și pentru spiritul ei, este un imens privilegiu; semnul unei incontestabile calități. Însă cu toată această fugă din timp, cu această criptocronie, dacă formula nu este prea barbară, pictura lui Țuculescu străbate niște etape, traversează momente iconografice și stilistice diferite, pune probleme de limbaj diverse, abordează expresia, în ansamblul
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
mei"; "partidul meu"; "un român care nu mă recunoaște?"; "eu când am planuri sunt opac la ceilalți"; "îmi pare limpede de unde vin și unde vă duc" (!!); "nu știu de ce vă trag după mine, nu știu de ce mă urmați." - pag. 162 (!!) - semne ale unui ego supradimensionat sau poate în suferință, abundă. Pare că nu la doctorul de ochi trebuie să se trateze dl. Răsvan Popescu. Însă și asta e altă mistificare. Autorul lasă voit această impresie pentru ca noi să-l compătimim și
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
ele. Altele rămâne să le inventăm." încât istoriile unor înțelepte, frumoase, elocvente, binecuvântate, autoritare etc. precum Abigail, Agar, Batșeba, Debora, Estera, Hana, Iudit, Miriam, Salomeea și multe altele, alături de articole consacrate unor teme ce privesc femeile și ridică în continuare semne de întrebare, precum căsătoria, avortul, divorțul, educația copiilor, lesbianismul, limbajul sexist, matrilinearitatea, procreația și contracepția, virginitatea și violul, transformă dicționarul într-un manual de învățământ mixt egal, în care oricine să aibă acces la scrierile etice ale înțelepților și la
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
amintesc de fragmentele de proză pe care Daniel Tei le publica, la sfârșitul anilor '60, în revista Amfiteatru. Prin 1984 autorul ardelean a mai "recidivat" cu niște piese de teatru apărute la Deva, și cam atât. Acoperișul fără casă (Editura Semne, 2002) include 19 povestiri scurte (dintre care mai mult de jumătate nu au fost niciodată date la tipar) și cinci piese de teatru, de dimensiuni foarte reduse (unele simple "pretexte dramatice", așa cum le numește autorul). Entitatea care dă titlul volumului
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
al adaptării, împreună cu Seiya Tamura) transformă textul lui Ionescu într-un libret sui-generis pentru cuvânt, mișcare, muzică. Actorii formează tablouri vivante, ilustrând o poveste cu eroi naufragiați pe scena istoriei. în Prolog, interpreții fac exerciții pregătindu-se pentru reprezentație. Un semn muzical, și, în ființa histrionului se nasc și se adună ca într-o cutie a Pandorei o multitudine de ipostaze grotești ale umanului. Asistăm la festinul absurd și cinic al goanei după putere, la jocul hilar al alianțelor și trădărilor
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
trădărilor, orgia decapitărilor, coșmarul crud și bufon al viețuirii prin anihilarea aproapelui. Ororile, crimele, perversiunile se dezlănțuie. Sângele se revarsă în ritmul muzicii. Păpuși de carne într-un timp de crepuscul se mișcă străine și singure. O lume interșarjabilă, cu semne egalizatoare între victime și călăi, stăpâni și slugi. Se ascund, se pândesc, se suspectează, desfășoară complicate stratageme pentru a se înșela unele pe altele, cu exasperare, cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice se agresează reciproc, se maltratează burlesc într-o
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice se agresează reciproc, se maltratează burlesc într-o atmosferă de horror și comedie, dar și de ceremonial, în care violența acționează ca o forță arhetipală. Ion Caramitru compune un cocktail dramatic, în care combină semne din codul teatrului oriental și al teatrului folcloric românesc, elemente naturaliste cu cele stilizate. Acest mixtum compositum, un eclectism elevat, un amestec de stiluri făcut cu stil, sugerează imaginea unui haos existențial, impuritatea timpului în care trăim, sufocat de surogate
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
sunt actorii Motonobu Hoshino și Shigehiro Tanaka. Rikiya Koyama în Macbett are suplețe de felină în joc, labilitate, este o imagine a dorinței refulate de a domina pe ceilalți, pentru care puterea e un drog, o aventură amăgitoare și cinică. Semne insolite ale acestei farse demitizante și magice sunt Dai Ishida (Banco/Macol ), Kazuo Tachibana (limonardier și vânător de fluturi), Sumako Koseki (slujnică și vrăjitoare) Sachiko Shigyo (slujitoare, femeia), Katsue Koga (soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
soldat, femeie). Finalul, exuberant și vital, ce angajează întreaga trupă într-un dans frenetic cu ritmuri japoneze și oșenești, umbra morții, trupul prăbușit a lui Macbett și baletul straniu al vânătorului de fluturi, imagine poetică, laitmotiv al spectacolului, aruncă un semn secret peste zădărnicia și vanitatea puterii. Un sfârșit ionescian care tulbură, farmecă și neliniștește pentru că "nu există teatru fără o taină ce se dezvăluie; nu există artă fără metafizică; nu există social fără un fond extrasocial. Extrasocialul e locul unde
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și @ntr-'nsa etc.). Iată-ne deci în miezul problemei: (mai multe) de fapt două semne grafice pentru a nota pe /î/! În aceeași epocă, în Banat, alt reprezentant al Școalei Ardelene, Constantin Diaconovici Loga (1770-1850) propunea, într-o Gramatică românească pentru îndreptatea tinerilor, Buda 1821-1822, utilizarea lui la începutul cuvintelor și a lui @ în corpul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
la începutul cuvintelor și a lui @ în corpul lor (așa cum se folosise, de fapt, în scrisul chirilic românesc în sec. XVI-XVIII). Înțelegem astfel că scrierea românească, atunci cînd s-a ținut seama de tradiția noastră culturală, a recurs la două semne grafice, în două poziții: la inițială și în mijlocul cuvîntului. Este chiar atît de greu - adăugăm noi - să recunoaștem în pe ulteriorul, latin, î ? Pe care l-au avut în vedere, bineînțeles, cei care încercau să construiască o scriere românească în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
recunoaștem în pe ulteriorul, latin, î ? Pe care l-au avut în vedere, bineînțeles, cei care încercau să construiască o scriere românească în continuitatea slavono-latinească a culturii românești (chiar în 1828, Heliade menționa, printre cele 28 de slove cirilice, două semne pentru /î/: @ și ). Pînă prin 1841, cînd apare, în concepțiile filologice-literare, ceea ce am putea numi, azi, "atracția italiană" (poate chiar mai tîrziu, prin anii 1850-56), I. Heliade Rădulescu recomanda - și utiliza - formele verbale (ale lui a fi) sînt, sîntem, sînteți
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
aici înainte apar exagerările "patriotice". Academia Română post-decembristă, care s-a vrut a fi legată de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â" (ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale libertății noastre democratice, recîștigate. Cei ce încercau să reziste interpretării super-politizate a ortografiei deveneau de îndată
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce a fost cum se cuvine și ceea ce nu. Un ultim suspin pentru o lume pierdută... dar și un
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
regăsire dincolo de ceea ce moartea așezase ca barieră), dar un drum în care pierderile și regăsirile se reiau, în necontenite variațiuni. Obiectele, întîlnirile sau amintirile pe care le povestește, reproducerile de artă de la care autoarea pornește pentru analize estetic pertinente, sînt semne, călăuze, ale drumului pe care, chemată în vis, trebuie să-l străbată înapoi spre amintiri și înainte, prin dureroase absențe. Căci volumul de față este în primul rînd o carte pentru regăsirea Tatălui, de aceea prezentarea ideilor lui Stephen Greenblatt
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
muzicalitate aparte, căutată, ceea ce pare exterior trăirii și livresc intră de fapt într-o aventură spirituală cu mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e o izbăvire de semne, dar și o promisiune că dincolo de toate se află imacularea", ca "albul iradiant care însumează toate culorile din spectrul luminii, toate experiențele creatoare și devastatoare ale umanului". Memoria timpurilor incerte Cartea Exerciții de memorie cuprinde convorbiri cu diferite personalități ale
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
de cărțile-document despre închisorile comuniste), ci în felul în care experienței traumatizante a închisorii și a regimului în sine i-a fost găsit un sens, felul în care valorile au putut fi păstrate, vii în spirit, în timpuri incerte. Ca semne ale supraviețuirii, acestea fac posibilă amintirea, absolvind de vină ceea ce, din perspectivă absolută, poate părea impardonabil. Pentru delicata situație a intelectualilor care au colaborat ocazional cu Securitatea este găsit un concept: "membri corespondenți" (într-o vreme în care "toată lumea a
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
toată lumea a fost" membru corespondent), "nu poți să judeci global și mai ales nu poți să construiești un concept a priori despre această chestie" (Alexandru Paleologu). Nu este ceva general, ci un număr foarte mare de cazuri individuale" (Paul Dimitriu). Semnele pot fi inversate, închisoarea "a avut un rol benefic și salvator" ("dacă nu făceam închisoare, rămîneam un filfizon"), "n-am rîs niciodată mai bine și mai mult ca în pușcărie, fiindcă spectacolul tensiunii capătă acolo niște proporții absolut extraordinare, apocaliptice
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
au fost cioplite cele trei cruci (a lui Isus și a celor trei tâlhari) și peripețiile lor până la ajungerea în Ierusalim. În urmă cu doi ani, România literară a publicat o poveste a lui Paulo Coelho despre exact același lucru, semn că apocriful a cunoscut o răspândire mai mare decât ne-am fi închipuit. Legenda este splendidă. De pildă, lemnul crucii pe care a fost răstignit Isus a fost adus la Ierusalim de diavoli la porunca lui Solomon și provine din
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
câte trei limbi sau anonimi vorbitori de japoneză, chineză, coreeană și latină, pierduți aiurea în lume și fără a folosi ce știu, iată subiectele scoase din cotloanele realității. Acestea sunt textele bune. Mai există și cronicuțe banale, gen "număr de semne pe pagină până la", sau cu ton înduioșător de bombastic gen "spirit care ne-a tutelat fără să ne mustre cu degetul: Nichita." Clișee blânde, compromisuri gazetărești cu publicul țintă, sau freze banale și vlahuțiene sau hogașiene în descrieri, evocări cam
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
din 1996 cu Emil Constantinescu în Piața Universității savurîndu-și radios victoria în alegerile prezidențiale și anunțînd că a sosit momentul ca guvernanții să fie cei care se sacrifică, face parte din acea categorie de evenimente istorice care poartă în ele semnele miracolului. Puțini ar fi fost în România cei care nu ar fi rîs cu poftă dacă, în 15 decembrie 1989, cineva le-ar fi spus că pînă la Crăciun, soții Ceaușescu vor fi fost morți, iar Dincă, Postelnicu & comp. vor
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Despre un vestitor al generației care ne succede. În privința interpelării lui Mihail Sadoveanu în forma unei "scrisori deschise', ea face parte și din volumul Rechizitorii, inserat de Victor Frunză pe lista aparițiilor în România, după 1990. Primul volum stă sub semnul politicului: trei ipostaze ale lui Iuliu Maniu, Textele militantului politic, Scriitorii români și comunismul. Panait Istrati, Domnul Mircea Eliade și polemica, Poezia în exil, Cazul Noica, Scrisoare deschisă lui Mihai Sadoveanu, însoțită de alte patru concentrări compoziționale de nuanțe diferite
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
împlinită de efectele diadice armonizante sau contrastante ca sens, la care se adaugă efectul eufonic între perechile de rime mimând logodne cosmice." Trebuie să mă opresc aici, întrucât după transcrierea frazelor lui George Popa, computerul meu a început să dea semne de oboseală. Sunt convins însă că toți cititorii și-au făcut deja o idee despre valoarea cărții care mi-a iluminat ontologic și axiologic o noapte întreagă. De fapt, ea nici nu este simplă o carte, ci o fantă antientropică
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]