461 matches
-
modificare mai mult sau mai puțin similară cu aceea trăită de noi cu prilejul lecturii a determinat și în sufletul poetului o intuiție selectivă a elementelor expresive la care a recurs". Este calea pe care o arată relațiile dintre elementele semnificante și cele semnificate și care duce "spre momentul auroral în care o lume vagă, de gânduri, emoții, reminiscențe, aflată în sufletul poetului, s-a închegat ori s-a plăsmuit într-o făptură strălucitoare, exactă: poemul"6. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noastră contradicția - și paradoxul - prin care, stipulând realitatea unei lumi imaginale, suntem constrânși să ne confruntăm cu ceea ce s-a numit irealul sau pre-realul unei întruchipări încă nerealizate de facto? Și atunci, dacă imaginea poetală nu e realizată ca prezență semnificantă ci se dă doar ca potență a ființării, în ce constă realul pe care ea are ambiția să-l propună? Referindu-se la observația lui M. Dufrenne potrivit căruia realismul rămâne o tentație permanentă, atât pentru artist, cât și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Suspendarea referinței "reale" (...) este, într-adevăr, condiția accesului la meta-referință și ea se realizează printr-o "ruptură de nivel", printr-un salt care proiectează semnul în altceva"1. Semnul este pro-iectat în altceva, dar aceasta nu e decât potența sa semnificantă care îi transgresează poziția, punându-l în situația itinerantă a unui transfer. Iar ceea ce e trans- ferat e transpus, pus în apariția unui meta-ferent imaginal. Semnul e astfel transportat în direcția - în sensul - posibilității sale de a se referi la
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca și poezia, nu este nici adevărată, nici falsă, ci este ipotetică, posibilă"2. Paradoxul acesta numește chiar locul imaginii, dar nu e vorba de o conturare deja constituită, statică, în care ceea ce apare s-ar da în apariția sa semnificantă. În imagine, unitatea lumii nu abolește diversitatea, la fel cum diversitatea ei deconcertantă nu se substituie unității. Ceea ce apare în și ca imagine este Unul desfășurat în multiplu și multiplul înfășurat în Unul, căci Unul este ca multiplu, văzut în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
viața nu doar sclipește în aparența formelor trecătoare, ci ia forma luminii, se naște pururi într-o nouă strălucire. Paradoxul sublimării pure (Al. Philippide) Cum arată spațiul poetic configurat, în sfera sublimării pure, ca imagine înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant? Spațiu care nu arată decât felul în care se arată, spre exemplu în poemul Privești cum zboară norii, de Al. Philippide 4. Ceea ce se arată e desprinderea din ființa întemeierii, trecerea din vechea stare - a totului semnificant în afirmarea cunoscutului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
S-ajungi în calea ta văzduhul pur, în miracolul neplecării, în lumina care e calea însăși, văzduhul și cerul laolaltă, în aceeași imagine a purității. Aici gândul gândește în imagini, iar imaginea apare într-adevăr înaintea gândirii și deasupra limbajului semnificant. Căci gândul acesta "anarhic", "pe care vorbele nu-l pot cuprinde", dislocă logica ierarhizantă a gândirii, destabilizează ceea ce e deja stabilit, inclusiv cuvintele care nu mai pot cuprinde - exprima în semnificantul înțelegerii - ceea ce se dă drept imagine de neatins, vibrând
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
expresie a intenționalității limbajului poetic. Am putea intui prin forma lor de prim plan prefigurarea, de fundal, a unei forme incipiente, inaparente? Pentru aceasta intenția ar trebui să cedeze locul intuiției, singura în măsură să deschidă poemul în adâncul cripto-manifestării semnificante. Aici, în străfundul voalat de stratificarea tectonicii poetice, doar îndepărtarea își semnifică imaginea, arată locul în care se originează spaima, unde "șade inima pieziș". Distopie care pune scena în perspectiva oblică, mișcată, a unei dislocări, a unei semnificative de-rivări: "Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-n cer/ cum ai văzut puternicul și leneș fluviu/ răspândindu-se în mare/ pe vergele de aur au început/ să alunece către sud/ neclintitele păsări". Ce ni se dă spre imaginare se așază tăcut în înțelegere, se pune în potriviri semnificante ale imaginalului, așa cum ceva încă nealcătuit se adună spre centru, cristalizează în jurul unui sens nevăzut. Prefacere în mișcare, a tot ce curge în sensul creației, strânge dispersia într-un suprem focar de iradiere. Dacă vâna văzduhului se înfige în cer
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trepte. 14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția noastră - corpul poetic văzut ca semn lingvistic în structura sa bivalentă semnificant - semnificat; astfel încât "mijloacele sensibile" ale poeziei "țin de natura cuvântului, privit atât ca un corp sonor în sine, cât și ca un purtător de semnificații" (Artă și valoare, în op. cit., pp. 548, 600, 605). 15 Așa cum, în poemul Lumina (vol
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În vorbirea rhinolalicului de origine congenitală apare o dezordine, un haos la nivelul structurii sonore, a combinării fonemelor vocale-consoane, în limba maternă, chiar din perioada achiziției limbajului, prin imposibilitatea organică de a realiza adecvat această structură sonoră pentru o unitate semnificantă anume. Înlocuirea fonemei „s” în cuvântul „casă” îl schimbă în „cahă” pierzând pentru interlocutor semnificația reală. Multă vreme după apariția primelor cuvinte, copilul cu insuficiență velară nu poate pronunța corect cuvântul tata, înlocuind fonema „t” cu „h”, cu „c” cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
le are în societate și cultură fără a-și pune într-adevăr problema originii mitului, întrucât pleacă de la premisa că acesta este creat în interiorul societății. Semiotica abordează mitul și mitologia din perspectiva unui complex de semne, o serie de elemente semnificante care generează procese de comunicare, și chiar povești, atunci când dobândesc un cadru narativ. În mod evident, această combinare a semnelor trebuie să respecte anumite reguli și o anumită logică pentru a dobândi sens pentru comunitate. Este motivul pentru care Jeppe
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
transformînd psihologia socială într-o anexă a lingvisticii. Lumea semiologizată este una imobilă, subțire și palidă, în care plutesc, în atemporalul rupturii "sincronice", simulacrele limbii, spectrele semantice, toate retranscrise în prealabil în sistemul "binar". Orice poate astfel să devină sistem semnificant, și transformarea acestor practici socio-istorice în jocuri de limbaj a devenit ea însăși un joc. Pe lîngă modă, automobil, hrană etc., limba n-are de-a face decît cu ea însăși, fiindcă există un precodaj necesar al cîmpului obiectiv în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
obstacol în calea culturii. Când vine vorba de a se înlocui alfabetul chirilic prin cel latin, unii apără în slove tradiția, alții acuză în ele stagnarea; unii văd în litere o ofensă la adresa foneticii, alții un omagiu adus etimologiei... Practica semnificantă a societății suferă o vizibilă scindare, oamenii utilizează coduri opuse, părăsirea unuia și adoptarea celuilalt sunt procese la ordinea zilei. Ce vede omul din turnul Colței? Semne vechi care își pierd sensul și sensuri noi ce își caută semnul. Regulamentele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
o negație, subliniindu-i-se spiritul nonconformist ,,(...) erou al negației, este funcționar al certificatelor de înmormântare, straniu prezicător al deceselor.”, imaginația debordanta, incapacitatea de a accepta realitatea altfel decât pluriforma. Acțiunile lui sunt copii în derizoriu ale altora ce rezonau semnificant. Cornel Ungureanu vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se înscrie într-un sistem ce neagă și aceasta filosofie. Prezența lui îi produce spaimă lui Viziru, determinându-l să semneze un contract creator. Antipa apare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
șo a public. Public relations is therefore a multicultural activity, since it operates în a social environment of multiple systems of meaning."81 Deși este foarte pretențioasa, o astfel de perspectivă are meritul parțial de a aduce în discuție sistemele semnificante care stau la baza împărtășirii unei culturi. Bineînțeles, ar fi prea mult să credem că RP asigura comunicarea rituala a unei comunități și celebrează identitatea să culturală, chiar dacă unele formule moderne de comunicare pot să fie apropiate de cele ritualice
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
analizate, dar angajate, de această dată, în sisteme de acțiune concretă. Ni se pare că perspectiva autorilor francezi este similară cu aceea a lui Erving Goffman: spațiul organizațional este văzut ca un spațiu microsociologic, în care membrii săi utilizează capacitățile semnificante, pe care le au la dispoziție sau pe care și le creează, dar nu numai într-un joc de "imagini ale sinelui", ca în teoria lui Goffman, ci într-unul cu finalitate concretă. Este important sa subliniem că teoria sistemelor
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
că pe o trădare - cuvintele „s-au sfârșit desprinse / din coaja sunetelor crudă / monezi ușoare pentru schimbul / de necunoașteri și-ndoieli”. Salvatoare sunt racordarea la matcă formativa și retrăirea copilăriei, timp de inalterabila prezenta când sintagmele, azi terne, erau generos semnificante. Decurge de aici apariția recurenta a unor imagini precum „primul țărm”, „palisade pururi verzi / de sarmizegetusa”, „umbre de părinți / stratificate că o frunză”, din care crește treptat „rostirea patriei” ce configurează, în ciclurile volumului, diferite ipostaze, nu întotdeauna convenționale, ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
totul. Cosmos înseamnă ordine și vedem aceasta pretutindeni. Există, e adevărat, o doză de aleatoriu, dar acesta nu caracterizează decît o tranziție de la un nivel de ordonare la altul. De la ordonare la semnificație nu e decît un pas. Universul este semnificant. Avem a ne ridica conștiința la nivelul Ființei, într-un proces de autorealizare. Aceasta e o cale inițiatică, pe care lepădăm irealul, iluzia, egoul și pătrundem în lumile suprasensibile interne sau supradimensionale. Antiteza Ființei este Eul pluralizat, o creație a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
1929, nr. 19. . Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, în Integral, 1925, nr. 3. . Gramatică, loc. cit. . Ibidem. . Gramatică, loc. cit. . Cicatrizări (Poezia nouă), în Integral, 1925, nr. 1. . Marin Mincu notează: „Numai procesul textualizării transformă o grămadă de semnificați și semnificanți (semnele literare) într-un sistem coerent, ce poate fi decodat apoi în semnificația lui globală care nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează într-un hipersemantism instituit de autonomia
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
episod ce reia scena de uvertură a întregii serii de patru romane). Nuvela În amintirea lui Rabbit publicată de John Updike în 2001 trebuie citită drept concluzie parabolică la un destin fără strălucire și totuși spectaculos, fără adîncime și totuși semnificant. După Rabbit, lumea își continuă cursul, preluînd și omogenizînd "efectele" existenței personajului, "efecte" de care el a fugit mereu. Janice se recăsătorește cu Ronnie Harrison, un fost coleg de-al lui Harry (care a avut, la rîndul lui, o aventură
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
roman. Indubitabil, la origi nea noii "identități" se află sentimentele, viziunile, concep țiile și impulsurile lui Ellis cel real, dar ele suferă mutații, "primesc" nuanțe ficționale, se convertesc în literatură. Părăsesc, altfel zis, rigorile lumii reale, pentru a putea fi "semnificante", pentru a putea fi "citite" și, implicit, "desci frate". În fond, aici găsim esența "ingineriei ficționale" a scriitorului. Ea se ascunde în obsesia lui de a fi înțeles mediat, prin mijlocirea unui cod estetic. Nu mi s-ar părea exagerat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autoarea excepționalei Istorii secrete/The Secret History (1992), care a bulversat pur și simplu piața romanului american în deceniul trecut sînt, probabil, reprezentanții cei mai importanți ai noului val, construindu-și succesul pe amintita abilitate de a alcătui o "istorie" semnificantă, cu început, mijloc și sfîrșit. Eugenides e descendentul unei familii de emigranți greci din Detroit, fiind cunoscut, în principal, pentru două romane, Sinuciderea fecioarelor/The Virgin Suicides (1993) și Middlesex/Middlesex (2002), ultimul apărut, nu demult, și în traducere românească
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perfect legitimă, părînd să dea dreptate mai curînd "fixațiilor" bogumilice. Cititorul profesionist notează cu ușurință că scriitoarea nu poate ieși din social nici măcar atunci cînd psihologicul se manifestă ca necesitate absolută a textului. Ea preferă conturul larg, ideologic, în locul detaliului semnificant. Aici nu vorbim, obligatoriu, de un "defect" al creației, ci mai degrabă de o curiozitate estetică, legată de incongruența dintre flexibilitatea existenței și inflexibilitatea perspectivei epice. Lucrul s-a văzut și în discursul de primire a Nobel-ului, ținut de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ivite în selecția candidaților/candidatelor selectei compe tiții. Și în acest caz, socialul a trecut dincolo de prezumtiva nevoie de nuanțare psihologică a cadrului, indicînd vocația ușor obsesională a lui Lessing pentru tablouri ideologice limpezi, precum și inaderența sa funciară la variații semnificante pe o temă dată. De exemplu, unul dintre romanele ei recente, The Cleft/ Fisura, publicat chiar în 2007, reia mai mult decît sugestiv vechiul motiv al feminismului radical (din care criticii bănuiau că scriitoarea ieșise încă din anii șaizeci!), țesînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nelipsit însă de profunzime filozofică și de intensitate dramatică, din Suflete moarte a lui Gogol. Ca și în romanul predecesorului clasicizat, în volumul lui Kurkov, viața își pierde valoarea, devenind o anexă cumva derizorie a singurei realități umane palpabile și semnificante: moartea. Personajele (cu excepția, nu lipsită de conținut, cum spuneam, a protagonistului) dispar pe rînd, în contexte absurde și adesea burlești, și nimeni nu este afectat esențial de acest joc halucinant cu destinele omenești, deoarece, în moarte, mentalul colectiv localizează, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]