773 matches
-
Se concretizează în jurul funcției semiotice sau simbolice. Pentru a ajunge la o operație mintală, acțiunea interiorizată, reversibilă și structurată este necesară pentru copil să poată și să învețe să exprime o realitate semnificantă (obiect, persoană, situație cu ajutorul unui substitut evocator, semnificantul care poate fi cuvântul, comportamentul, imaginea mintală). La această vârstă copilul rămâne prizonierul propriului său punct de vedere și gândește ceea ce vede. Această etapă este pregătitoare pentru stadiul următor când apar structuri logice iar copilul vede ceea ce gândește. III Stadiul
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
lor semantica), și structura de suprafața (care conține indicatorii sintagmatici derivați finali și interpretarea lor fonetică). Deci, opoziția dintre cele două structuri se realizează, atât la nivelul întregii gramatici, între componentul semantic și cel fonologic (ceea ce justifică relația arbitrară dintre semnificant și semnificat), cât și in interiorul componentului sintactic, între regulile de structură a frazei, care generează structura de adâncime, și regulile transformaționale, care o convertesc în structura de suprafața. Gramatica structurala s-a limitat la analiza structurii de suprafață, iar
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
lor semantica), și structura de suprafața (care conține indicatorii sintagmatici derivați finali și interpretarea lor fonetică). Deci, opoziția dintre cele două structuri se realizează, atât la nivelul întregii gramatici, între componentul semantic și cel fonologic (ceea ce justifică relația arbitrară dintre semnificant și semnificat), cât și in interiorul componentului sintactic, între regulile de structură a frazei, care generează structura de adâncime, și regulile transformaționale, care o convertesc în structura de suprafața. Gramatica structurala s-a limitat la analiza structurii de suprafață, iar
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
lingvistică generală 79 despre ,,reflecția logică". Durand se referă la ,,arbitrarul semnului lingvistic", în general și în particular la una dintre clasele subordonate acestuia simbolurile. În ceea ce privește simbolurile, teoreticianul demonstrează că nu există arbitrar, caracteristica acestora fiind ,,omogenitatea dintre semnificat și semnificant". Durand nu propune o definiție a simbolului din perspectivă lingvistică, lineară deoarece premisa de la care pornește este aceea că simbolul este "plin". Acest fapt se datorează, în mare parte, ,,omogenității dintre semnificant și semnificat", ,,naturii lor identice". Susținând ideea conform
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
arbitrar, caracteristica acestora fiind ,,omogenitatea dintre semnificat și semnificant". Durand nu propune o definiție a simbolului din perspectivă lingvistică, lineară deoarece premisa de la care pornește este aceea că simbolul este "plin". Acest fapt se datorează, în mare parte, ,,omogenității dintre semnificant și semnificat", ,,naturii lor identice". Susținând ideea conform căreia semnificantul și semnificatul ar avea o ,,geneză comună", Durand definește semnul ca ,,monadă" în care cele două fețe sunt "strivite" una de cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu propune o definiție a simbolului din perspectivă lingvistică, lineară deoarece premisa de la care pornește este aceea că simbolul este "plin". Acest fapt se datorează, în mare parte, ,,omogenității dintre semnificant și semnificat", ,,naturii lor identice". Susținând ideea conform căreia semnificantul și semnificatul ar avea o ,,geneză comună", Durand definește semnul ca ,,monadă" în care cele două fețe sunt "strivite" una de cealaltă. Motivația care ordonează simbolurile este "masivă", ea constituindu-se într-un sistem, ,,într-o rețea de rețele", de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tușeu, "fragrance", ba chiar și gust când purtătorul hârtiei scrise trebuia (fiind capturat de neprieteni) să ingereze mesajuli și în sfârșit, raportul intim dintre hârtie și peniță în efortul conjugat de trasare a liniilor care decupează pe "suport" pajiști de semnificant din care se vor desprinde parcelele de semnificat (numite câmpuri semantice). 2. "Imaginea corpului" la care se referă citând à tort et à travers două autoare (de ce oare această discriminare de gen când este vorba de trup?) nu este cea
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat la un surfing pe valurile semnificantului, speculând la maximum paronimia și apropierile maselor fonice ale lexemelor: alpinist à rebours. Robur roborativ și cuceritor. Joc aparent gratuit ("roborativ" adaptare după "roboratif"62 neputând califica un personaj) pentru că dincolo de el cunoscătorul vede cum sunt contrapuse două referințe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în ședințe cultul ateist al Fiului Poporului, aflat mai sus decât Fiul lui Dumnezeu). Un musulman din România nu ar avea cum să se "semiluneze" când se minunează, astfel că, la rându-i, s-ar "cruci"(evident, cu condiția ca semnificantul "CRUČ" să nu fie blocat de referentul /cruce/ (semnul, arma din IN HOC SIGNO VINCES). Un pui de presupus "pocăit" care face semnul crucii uimit de ceva... Dar obiectivul este atins: "sectantul" este lovit în ceea ce face parte din ființa
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
procesului de "prise en main" a altora. De aici se trece din domeniul diacronic (cel al istoricității) la cel al sincronismului (funcționând pe baza miturilor, fie ele și "personale"): când primul intră în contradicție, cel de-al doilea permite reajustarea semnificantului și polarizarea semnificatului. 5. Bouillon d'IQ-lture Povești din apele idiomatice (și nu numai) precum și ale viețuitoarelor lor, rescrise de Master X von Bach-Louis i. Lacul, smârcul... Dacă lacul este un ochi al pământului prin care locuitorii lumii subterane pot
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
i. Lacul, smârcul... Dacă lacul este un ochi al pământului prin care locuitorii lumii subterane pot privi spre lume (Chevalier & Gheerbrant), notificarea despărțirii de el la început de toamnă nu e deloc neutră. Poziționarea corpului devine ea însăși parte a semnificantului: la plonjare, Elpi se îndreaptă spre "fundul de ochi", se lasă absorbit de privirea necunoscutului, înotând pe spate, privirea lui este în continuare cu cea a locuitorilor lumii subterane. Ajungem astfel, pe cale oblică, la rostirea lui Saint-Ex: "Aimer, ce n
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
face posibilă intrarea În paradis este (ar fi) iubirea ... dar iubirea Îi este refuzată...astfel astrului Îi este refuzată (vorbind În termeni barthesieni) relația sintagmatică.. Conform teoriei barthesiene „orice semn include și implică trei relații ... una interioară aceea care leagă semnificantul de semnificat relația dintre astru și fata de Împărat apoi două relații exterioare, Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. prima este virtuală și leagă semnul de alte semne (intervenția pajului) a doua este actuală și leagă semnul de celelalte semne ale
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
analogon simbolic este chiar labirintul, unul dintre motivele cele mai frecvente în Portret în cuțit, căci în definitiv "locul geometric al ruinelor și viselor este labirintul./ primele înghit urmele sub cripta semnificatului/ celelalte le atrag și le dizolvă în schelăria semnificantului". În freatica majorității zdrobitoare a poemelor lui Dan Bogdan Hanu palpită energii dintre cele mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primele înghit urmele sub cripta semnificatului/ celelalte le atrag și le dizolvă în schelăria semnificantului". În freatica majorității zdrobitoare a poemelor lui Dan Bogdan Hanu palpită energii dintre cele mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și moartea, însingurarea și alienarea, necesitatea, dar și ineficiența visului, raportul Centru margine, dialectica relației vânat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
repetare a unei unități discursive în alt discurs", citatul este reproducerea unui enunț (textul citat) extras din textul originar (text 1), pentru a fi adus într-un altul (text 2). Dacă enunțul propriu-zis rămâne neschimbat din punctul de vedere al semnificantului, deplasarea pe care o suportă îi modifică semnificatul, produce o valoare nouă și antrenează o transformare care va afecta în același timp semnificatul textului citat și pe acela al textului în care se inserează. Scrierea este o rescriere: este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
curs de lexicalizare, iar cea textuală deja atinge dimensional și semantic enunțul sau textul, pentru Roland Barthes, lexia este...quelque chose, nedefinit, dar convenabil: unitate de lectură, "acest decupaj (...) nu va implica nicio responsabilitate metodologică, pentru că el are ca obiect semnificantul. Lexia va cuprinde uneori câteva cuvinte, alteori câteva fraze; dimensiunea va fi în funcție de cum ne este comod; va fi suficient ca ea să ne ofere cel mai bun spațiu posibil unde putem observa sensurile" (Barthes: 1970, pp. 20-21). Lexia depinde
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
continuu și în general foarte scurt (o frază, o porțiune de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
frază, o porțiune de frază sau maximum un grup de trei sau patru fraze). Aceste segmente sunt unități de lectură (s.n.), fapt pentru care le-am numit lexii. O lexie este evident un semnificant textual, [...], trebuie să acceptăm să decupăm semnificantul fără decupajul subiacent al semnificatului". Lexia, această generoasă entitate (inter)textuală, poate atinge dimensiuni reduse. Întrebarea este: cât de reduse ? Considerând lexia unitate-reper (cum este secunda în cronotehnologie), ne interesează submultiplii și multiplii ei. În spațiul mitului, unitatea-reper ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în primul sistem este semn (adică, totalitatea asociativă dintre un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textul de o manieră mai tensionată și, în plus, condiționarea acestei raportări vizează totdeauna mai multe paliere, ea se realizează dacă și numai dacă sunt respectate cel puțin trei condiții, la tot atâtea niveluri de constituire a semnificației semnificat, semn, semnificant. În intertext, lucrurile nu sunt mult diferite de situația mitului, doar că vizibilitatea intertextualității îl induce în eroare pe cititorul care consideră doar structura de suprafață a textului. Distanța dintre textul inițial și rescriere (determinată de cumpăna dintre repetare și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pentru al doilea tip de sacru. Știm de la Roland Barthes că "în orice sistem semiologic avem de-a face nu cu doi, ci cu trei termeni diferiți. Nu percep un termen după altul, ci legătura care îi unește; avem deci semnificantul, semnificatul și semnul, adică totalitatea asociativă a primilor doi termeni" (Barthes: 1987, 98). Limbajul simbolic este un "limbaj furat", semnificatul fiind deja referențialitate de gradul doi, ca realitate prezentată simbolic. Despre realitate secundă putem vorbi și în cazul intertextualității, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale cărui lumi ficționale textele literare nu [mai] descriu stări de lucruri care le-ar fi exterioare; totul este regizat, încât în afara textului nu înseamnă decât efectul înșelător al unui joc de iluzii. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în primul sistem este semn (adică, totalitatea asociativă dintre un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
elaborarea unui sistem semiologic secund îi va permite mitului să evite această dilemă: silit să dezvăluie sau să lichideze conceptul, el îl va naturaliza. Ajungem astfel la principiul mitului : transformarea istoriei în natură (Barthes: 1987, 104). În ceea ce privește legătura care unește semnificantul de semnificat, în intertextualitate avem un tip special de relaționare. Semnificatul este el însuși semnificant, astfel încât se produce o situație pe care explicația barthiană asupra funcționării mitului ca sistem semiologic secund ne-a făcut-o familiară: "Știm acum că semnificantul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dezvăluie sau să lichideze conceptul, el îl va naturaliza. Ajungem astfel la principiul mitului : transformarea istoriei în natură (Barthes: 1987, 104). În ceea ce privește legătura care unește semnificantul de semnificat, în intertextualitate avem un tip special de relaționare. Semnificatul este el însuși semnificant, astfel încât se produce o situație pe care explicația barthiană asupra funcționării mitului ca sistem semiologic secund ne-a făcut-o familiară: "Știm acum că semnificantul poate fi considerat, în cadrul mitului, din două direcții: ca termen final al sistemului lingvistic sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semnificantul de semnificat, în intertextualitate avem un tip special de relaționare. Semnificatul este el însuși semnificant, astfel încât se produce o situație pe care explicația barthiană asupra funcționării mitului ca sistem semiologic secund ne-a făcut-o familiară: "Știm acum că semnificantul poate fi considerat, în cadrul mitului, din două direcții: ca termen final al sistemului lingvistic sau ca termen inițial al sistemului mitic" (ibidem). Pentru ultimul element al schemei tridimensionale mitice, adică legătura semnificatului cu semnificantul legarea, termen mai potrivit, considerăm, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]