581 matches
-
aflate atunci (secolele XVII-XIX) în formare. Vom înțelege de ce logica și gramatica au fost gândite de călugării-cărturari de la Port-Royal pe baza raționamentelor din matematică, conferindu-le astfel valoare de metodă universală. În opinia lui Foucault, relația de reprezentare și de semnificare a limbajului cu lucrurile a fost readusă în atenție de către literatura secolului al XIX-lea180, mutație epistemică ce a făcut posibilă întemeierea semioticii de către Saussure. Ar fi bine să înțelegem reprezentarea nu ca pe un produs original picat din Ceruri, ci
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
alta să introducă o temă foarte productivă în discursul romanului. "Tratat" ca obiect, personajul va fi destinat unei traiectorii metaforice consecvente, aceea care include și opusul, natura dematerializării treptate a corpului (în chiar viziunea lui Maxențiu). Pe acest versant al semnificării, imaginea personajului se construiește cu mijloace poetice, între care domină metafora obsedantă a îngerului (dematerializare, plutire, zbor asociate), trecută printr-un stadiu intermediar, cînd nu preliminar, de golire și evanescență. (Ambele, cum se știe, consecutive, în mintea lui Maxențiu, hemoptiziei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fierăria lui Iocan. Avem aici, putem considera, definiția scurtă a registrului ironic, instituit prin mesajul care ascunde un sens "ocrotit", fundamental altul, esențialmente contrar celui de suprafață. Ironia este un joc în spațiul limbajului și în, firește, interiorul modalității de semnificare, de naștere a semnului lingvistic. Prin excelență duplicitar, modul ironic născut în limbaj se manifestă ca intenționalitate dublă, atît în privința vorbirii, cît și în aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
artistului. Aceste serii psihologice vor fi dezvoltate în articolele următoare, unde humuleșteanul devine reper în dezvoltarea vocației exegetice. E menționat în articolul referitor la Eminescu și ediția Morțun, unde Creangă devine termen de comparație pentru proza Fătfrumos din lacrimă și semnificarea optimă a termenului de "poveste". Iarăși este evocat Creangă, alături de Alecsandri și Eminescu, atunci când Iorga focalizează meritele Junimii și ale autoritarei sale reviste în statornicirea limbii române culte, echivalent "bunului simț în literatură"). Ca amplitudine, studiul dedicat special lui Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Eliade constă în descifrarea acestora, în a le face inteligibile, accesibile spiritului modern, în ciuda noilor forme pe care le îmbracă. Hermeneutica lui Eliade pornește de la ideea că semnificația "sacră" se naște prin opoziție cu cea "profană", printr-un act de semnificare reciprocă. Acest tip de opoziție are un caracter de model. El constituie o paradigmă hermeneutică. Oricât de relativă ar fi dialectica sacru profan, ea pune în lumină un număr enorm de fenomene spirituale semnificative, ea descifrează și scoate în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
operă și altele care au precedat-o sau au urmat-o. Intertextul este caracterizat ca fenomen ce orien tează lectura textului, îi guvernează, eventual, interpretarea și se opune lecturii lineare : în timp ce lectura lineară nu produce decât sens, lectura tabulară produce semnificarea. Criteriul litera rității operei va fi dictat de competența și de memoria pe care cititorul le probează. Intertextul lui Riffaterre se referă la indicii și urme percepute de cititor, fie că este vorba despre citat implicit, aluzie mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Perechile sau șirurile determinate de legătura intratextuală dintre hipotext și hipertext construiesc serii intratextuale. Ele prezintă aspect asemănător câmpurilor semantice, poate și pentru că identificarea lor se face în mare parte cu ajutorul acestei clase lexico-semantice. Plecând de la postulatul rolului important în semnificare jucat de constelațiile semantice 11, ne propunem să urmărim ceea ce vom numi constelații intratextuale. Este vorba despre serii intratextuale care interferează și care se structurează fundamentându-se pe cel puțin două nuclee intratextuale. Vom vedea cum, de pildă, murii afumați
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
constelație intratextuală. Și pentru intratextualitate, ca pentru toate raporturile stabilite în text, unitatea de bază va fi oferită de lexem (cuvânt, adică; unitate lexicală), chiar semantem. Ne referim la repetarea intratextuală. În ceea ce privește diferirea, cel se va dovedi relevant în procesul semnificării va fi morfemul. Dintre nivelurile constituirii textului, cel lexical va ocupa un loc privilegiat, însă, este evident, intratextualitatea nu se articulează niciodată la un singur nivel textual. Motorul mecanismului intratextual se ascunde în dialectica repetare-diferire, motiv pentru care, dacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
subordonare, simplitate vs. complexitate, structuri binare sau ternare, juxtapunere vs joncțiune etc. Sensul de desfășurare a procesului de constituire a semnificației artistice se prezintă ca rezultantă a două sau mai multe niveluri mecanismul intratextual urmează și nuanțează procesul complex al semnificării. (S1a) Între acești muri afumați (s.n.) plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat (Eminescu: 2011, II, 35). Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
camera în care a rămas umbra, personajul-narator nu mai stinge lampa, în hipotext. Studiul prozei eminesciene care utilizează ca punct de plecare hipertextul (textul știut) și ajunge (prin descoperire) la hipotextul din varianta Umbra mea (în drumul către sâmburi de semnificare) percepe simplificarea din avantext (vs. text) aproape lacunară. Călătoria în sine are farmecul ei, nu doar atingerea destinației, acesta este motivul pentru care opera epică în discuție fascinează și teza filosofică dezvoltată narativ convinge cititorul. Varianta pare expeditivă, nici măcar schița
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon: 1998, 112). Semnul devine suveran, indiferent de sistemul semiotic abordat, fie că suntem între hipotext și hipertext literar sau în afara spațiului livresc. Intertextul ipostaziază de o manieră aparte succesiunea semnificărilor pe care ne-a deslușit-o fondatorul semioticii (Pierce), pentru care legătura originară dintre semn și obiectul său este destrămată (în timp) sau (dramatic) ruptă, cert rămâne faptul că seria interpretanților merge din semn în semn, la nesfârșit, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
101. 128Ibidem, p. 101. 129Profesorul Jesús Martínez del Castillo este un distins membru al Departamentului de Filologie Engleză și Germană din cadrul Universității Almería și, în același timp, exponent marcant al grupului de cercetare HUM-602 ("Limbaj și gîndire: analiza relațiilor de semnificare în lexic și în operele literare"), fondat de Junta de Andalucía, în colaborare cu Universitatea din Almería". Jesús Gerardo Martínez del Castillo, Lingvistica rostirii logosul semantic și logosul apofantic, Ediție, traducere și cuvând înainte de Cristian Pașcalău, Cluj-Napoca, Editura Scriptor și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bunurilor propriu-zise se va constitui ulterior în încă un motiv al distanțării de acest nucleu hermeneutic. Așadar, privită din perspectiva logicii sociale a consumului, Baudrillard susține că analiza poate fi realizată pe cel puțin două paliere: cel al procesului de semnificare și de comunicare (consumul reprezentând un sistem de schimb, dar și un limbaj specific) și cel al procesului de clasificare și de diferențiere socială (diferențele pot fi ordonate într-o ierarhie a valorilor statutare). În sine, susține Baudrillard în Pour
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
filosoful francez, teoria semnului ca metaforă a foii de hârtie este absolut idealistă. Din perspectiva unei economii politice a semnului, a considera în mod egal semnificantul și semnificatul ca fiind instanțe constitutive ale semnului înseamnă a deforma întreg procesul de semnificare, deoarece, din perspectiva sa, acesta se bazează pe disparitatea celor doi termeni și pe circularitatea fundamentală a termenului dominant (termen ce este, bineînțeles, forma, valoarea de schimb sau semnificantul). În aceeași manieră este interpretată opera de artă și întregul nucleu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pune între paranteze sensul literal, ci îl îmbogățește cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între descrieri de procese teozofice, prin intermediul unei ample serii de simboluri și descrieri de procese psihologice obținute, în special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Miza, de fapt, depășește opera ca atare: „So ist die übersetzung zuletzt zweckmäßig für den Ausdruck des innersten Verhältnisses der Sprachen zueinander.“ Opera tradusă face vizibilă, dincolo de conținutul ei, limba pură (die reine Sprache): ca armonie supra-lingvistică a modurilor de semnificare a lucrurilor și ca origine paradiziacă a acestora. Traducerea salvează originalul în măsura în care, prin intermediul acestei limbi pure, îl apropie de limba originară, a numelor adamice și, astfel, îi recunoaște caracterul de adevăr. Cum am mai observat și în cazul altor texte
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
construcție pentru construcție, adic art. Arta e oarecum o tehnic ce și-a uitat scopul. Numind art o construcție pentru construcție, Ralea introduce o diferenț sensibil fat de ideea anterioar a caracterului simbolic al creației, aceea a unei construcții pentru semnificare. Imediat el se va opri îns insistent asupra simbolurilor, separându-le categoric de semne și caracterizându-le, pe urmele lui Hegel, printr o anume putere intern de reprezentare, având o semnificație de analogie între forma lor și obiectele la care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
este impus, prin agențiile de transmitere (și în special prin școală), atât celor ce provin din familii care folosesc un cod restrâns, precum și celor ce provin din familii care fac uz de un cod elaborat. Există teoretic posibilitatea ca această semnificare să ducă la realizarea efectivă a codului în comportament, deci la elaborarea unei conștiințe conforme codului elaborat, instituționalizat în școală. Dacă această realizare a codului rămâne doar la nivel teoretic pentru codul elaborat, ea este efectivă doar pentru codul restrâns
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
realizarea efectivă a codului în comportament, deci la elaborarea unei conștiințe conforme codului elaborat, instituționalizat în școală. Dacă această realizare a codului rămâne doar la nivel teoretic pentru codul elaborat, ea este efectivă doar pentru codul restrâns (care conține nucleul semnificării). Acest balans între semnificare și realizare duce la variante ale vorbirii care poartă în ele impregnate atât diferențele de clasă cât și diferențele de realizare a codului. Nivelul III textual. Diferitele variante ale vorbirii au ca rezultat palpabil texte specifice
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în comportament, deci la elaborarea unei conștiințe conforme codului elaborat, instituționalizat în școală. Dacă această realizare a codului rămâne doar la nivel teoretic pentru codul elaborat, ea este efectivă doar pentru codul restrâns (care conține nucleul semnificării). Acest balans între semnificare și realizare duce la variante ale vorbirii care poartă în ele impregnate atât diferențele de clasă cât și diferențele de realizare a codului. Nivelul III textual. Diferitele variante ale vorbirii au ca rezultat palpabil texte specifice, care reprezintă semnificări recontextualizate
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
între semnificare și realizare duce la variante ale vorbirii care poartă în ele impregnate atât diferențele de clasă cât și diferențele de realizare a codului. Nivelul III textual. Diferitele variante ale vorbirii au ca rezultat palpabil texte specifice, care reprezintă semnificări recontextualizate ale codurilor propuse subiectului și ale remodelării acestora. Nivelul textual este cel care arată cu cea mai mare sensibilitate forma specifică de conștiință realizată ca urmare a utilizării unui anume cod la un subiect determinat. Reținem de aici că
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în care au trăit fiind marcată de genialitatea gândirii lor. Dacă pentru Saussure semiologia sau semiotica este parte a psihologiei sociale, o știință care studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel mai
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
fi sau un obiect imediat (adică așa cum este el reprezentat de semn), sau un obiect dinamic (adică obiectul independent de semn, dar care trimite la producerea semnului). În fine, prin interpretant trebuie să înțelegem nu un "interpret", ci efectul de semnificare corect. Deși un enunț precum: semnul este ceva ce stă în locul a altceva și este înțeles de cineva (modul în care Peirce definește semnul) reprezintă un conținut destul de abstract, se desprinde, de aici, "triunghiul semiotic" alcătuit din semn, relația semnului
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în sporturi (semnele utilizate pentru comunicarea dintre cel care aruncă mingea și cel care o prinde, în cadrul meciului de baseball, sau semnele făcute de arbitru la un meci). Referindu-se la importanța codului, Umberto Eco apreciază că, în pro-cesul de semnificare, codul este primordial. De exemplu, daca cineva spune "Viens ici" unui prieten, acesta din urmă va înțelege dacă cel/cea care i s-a adresat vorbește limba franceză. Emițătorul și receptorul trebuie să împartă un cod comun, si astfel, "o
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]