625 matches
-
este arbitrar, aceasta îl face oarecum fragil, iar alunecările semantice în diacronie atestă caracterul schimbător al semnului. Problema arbitrarietății semnului, inițiată de F. de Saussure, a fost deseori discutată după aceea, E. Benveniste observînd că înaintașul său a confundat sistematic semnificatul cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile dintre semn și lucrul desemnat, iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi necesară. De altfel, în 1933
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
eschimoși, sistemele de reprezentare a numărului, a persoanei, a timpului etc., este în centrul lucrărilor despre percepție și reprezentare care vizează producerea sensului. Cîmpul lexical întrunește unitățile lexicale ce corespund unui cîmp noțional, astfel încît aceste unități au, sub aspectul semnificatului, aceeași dominantă semantică. Prin potențialul semnificant din limbă și prin efectele de sens din discurs, cîmpurile lexicale sînt fundamentul izotopiilor, iar, în plan diacronic, analiza cîmpurilor lexicale (precum cele ale înrudirii, ale muncilor agricole etc.) permit surprinderea, prin amprenta lor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONOTAȚIE. Folosit mai întîi în logica scolastică, termenul conotație denumea ansamblul atributelor care definesc un concept, în opoziție cu denotația care indica extensiunea conceptului. În știința limbii, conotația reprezintă una dintre direcțiile bifurcației semnificatului unităților lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt este numai o parte din semnificația lui sau, altfel spus, semnificația adițională a semnului lingvistic, care are relații cu limbajul figurat și cu expresivitatea, ce intră sub
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deductivă de realizare a cunoașterii. Definirea, actul de a realiza definiția, este una dintre formele de explicitare a formelor limbii cu propriile mijloace, care primesc statut metalingvistic atunci cînd alcătuiesc expresia ce reprezintă definitorul. Funcția definiției este de a preciza semnificatul unui element al limbii prin componentele de bază, stabilindu-i astfel aplicabilitatea printr-o delimitare. Dacă semnificatul definit există în uzul limbii, atunci definiția este recapitulativă (sau descriptivă), așa cum este ilustrată în mod deosebit de dicționarele monolingve și de dicționarele enciclopedice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a formelor limbii cu propriile mijloace, care primesc statut metalingvistic atunci cînd alcătuiesc expresia ce reprezintă definitorul. Funcția definiției este de a preciza semnificatul unui element al limbii prin componentele de bază, stabilindu-i astfel aplicabilitatea printr-o delimitare. Dacă semnificatul definit există în uzul limbii, atunci definiția este recapitulativă (sau descriptivă), așa cum este ilustrată în mod deosebit de dicționarele monolingve și de dicționarele enciclopedice. De aceea, acest tip de definiție se poate prezenta în două moduri, ca definiție lexicografică și ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o realitate (nouă), devenind, în planul lexicului, modelul nominației și maniera obișnuită de inovare în planul expresiei sau al conținutului, în cazul discursului științific și filozofic. Nominația se poate realiza și prin definiția ostensivă, care presupune o etalare a extensiunii semnificatului definit (real sau reprezentat) (x, y.....sînt T). Un tip special este reprezentat de definiția operațională, prin care se realizează integrarea unui element într-un concept deja constituit și prin care se rezolvă o problemă de extensiune sau de identificare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o sintagmă, care atribuie o valoare deosebită rolurilor și funcțiilor actanțiale. Louis Hjelmslev consideră figură orice element lingvistic care nu este nici semnificant, nici semnificat. Astfel, unitățile semantice minimale sînt numite figuri ale conținutului. După Gérard Genette, figură este devierea între semn și sens, spațiul interior al limbajului; noțiunea de "deviere" este înțeleasă ca spațiul semantic între figurat și propriu. În pragmatică, cuvîntul figură este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
după o dialectică chemată să înțeleagă realitatea în același timp în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele de natură ideală și, de aici, decurge idealitatea semnului lingvistic și, implicit, o concepere a arbitrarului semnului în cadrele acestei idealități. De obicei însă, în tradiția lingvistică, nu se pune problema idealității sau materialității din perspectiva unui idealism
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. anaforă, deictic, referent. MOESCHLER - REBOUL 1994. SM LECTOR. În mod curent, prin lector se înțelege "cititor", cel ce are capacitatea (dobîndită) de a citi (adică de a recunoaște grafemele și literele ca semnificant și de a le atribui un semnificat / o semnificație textuală). În semiotica textuală, acțiunea receptivă și interpretativă a lectorului este un obiectiv fundamental, deoarece lectura este în acest caz un proces complex de analiză. Prin extensie, lectura devine sinonimă cu interpretarea oricărui tip de text. În cadrul teoriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN MOTIVARE. În lingvistică, se numește motivare relația pe care locutorul o face între forma unui cuvînt și semnificatul (sau conținutul) lui sau între un cuvînt și alt semn. Motivarea nu este, prin urmare, înțeleasă ca o simplă stimulare a expresiei prin conținut, ci, mai restrîns, ca existență a unui raport natural și justificabil între expresie și conținut, arbitrarul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de aceea, doar între semn (ansamblul format din semnificant și semnificat) și referent (obiectul extralingvistic denumit) raportul este arbitrar (așa cum constatase anterior Leonard Bloomfield). Prin urmare, cele două laturi ale semnului în concepția lui Saussure, semnificantul (imaginea formei cuvîntului) și semnificatul (conceptul obiectului), sînt motivate de însăși existența semnului, căci fără ele semnul nu ar exista. O tipologie realizată de filozoful american Ch. Peirce, care face distincția între indice, icon și simbol, este fondată pe aceeași înțelegere restrînsă a motivării. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
efective ale vorbirii, înscrie praxemul în perspectiva discursului. Cercetarea modalizării dinamice a acestui proces conduce la apelul unor noțiuni precum "nominație", înțeleasă ca un act de vorbire în care se operează o predicație lexicală. În fapt, de vreme ce nu mai există semnificat fix și de vreme ce locutorul exprimă un punct de vedere asupra a ceea ce numește, făcînd o clasificare de un anumit fel, el spune în mod necesar ceva despre obiect și face o predicație. Trebuie, pe de altă parte, să selecționeze pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constituent. Prin orientarea spre delimitarea relațiilor minime de semnificație, analiza semantică a încercat să instituie precizia specifică domeniului fonologiei, izomorfismul planului expresiei cu planul conținutului, afirmat în 1943 de Louis Hjelmslev, sugerînd transferul analitic de la nivelul semnificantului la cel al semnificatului. Identificarea semelor s-a dovedit însă nu numai dificilă, ci și discutabilă din mai multe puncte de vedere, deși metodologic părea posibilă construirea unor ansambluri de sens prin unirea structurilor elementare de semnificație. Condiția de a fi minimal poate apărea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deoarece vizau numai anumite compartimente ale lexicului limbilor naturale. După anul 1960, s-a inițiat semantica structurală, după care planul expresiei unei limbi este constituit din mărci diferențiale și că acestor mărci ale semnificantului trebuie să le coresoundă mărci ale semnificatului (interpretabile ca trăsături distinctive ale semnificației). Această nouă abordare a propus mijloace de analiză a unităților lexicale, descompunîndu-le în unități mai mici (numite uneori minimale), care sînt trăsăturile semantice sau semele. S-a realizat astfel o nouă perspectivă asupra teoriei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
posibile, în vreme ce nivelul narativ al semanticii este spațiul restricțiilor impuse de regulile combinatorii, unde se decide parțial tipul de discurs ce urmează a fi produs. În interiorul celei mai recente ramuri a semioticii, s-a inițiat semantica pragmatică orientată spre determinarea semnificatului discursiv și interpretării textuale care apar în uz prin actualizarea elementelor limbii. Principiile de funcționare ale unei astfel de semantici sînt însă aproape în totalitate inspirate din cercetările semantice anterioare, cu alte orientări, avînd în plus aspectele ce rezultă din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în vreme ce sensul care stă la baza acestor efecte este o construcție lingvistică ce nu poate fi obiectul unei observații directe, fără însă ca aceasta să-l împiedice de a fi real, ca mișcare naturală a gîndirii. V. accepție, conotație, denotație, semnificat, semnificație, valoare. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; COȘERIU 1994; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN SILOGISM. Dintre speciile raționamentului, silogismul s-a bucurat de cea mai mare atenție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor, ci un agregat care există și funcționează prin solidaritatea și interdenedența lor. Afirmînd că "limba este un sistem care nu cunoaște decît ordinea proprie", Saussure a creat premisa pentru a enunța arbitrarul semnului lingvistic, deoarece relațiile dintre semnificant și semnificat se pot explica numai prin raportare la organizarea sistemului, valoarea lingvistică a semnului avînd aici singura întemeiere. Concepția despre limbă ca sistem a cunoscut o largă răspîndire, majoritatea teoriilor lingvistice europene din secolul al XX-lea pornind de la ea. În
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avută deci în vedere și interacțiunea dintre limbă și discurs în construirea sensului termenilor. De aceea, din perspectivă lingvistică, termenii sînt unități cu caracter lexical, care pot fi descrise la nivelul formei, conținutului și a modului de funcționare în discurs. Semnificatul unui termen coincide cu desemnarea, iar sensul este motivat, relația dintre denumire și noțiune fiind biunivocă. Termenul este o denumire (etichetă) convențională la care se ajunge printr-un proces de lexicalizare naturală sau artificială, mai mult ori mai puțin specifică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de lexicalizare naturală sau artificială, mai mult ori mai puțin specifică. Termenii sau unitățile terminologice trebuie să îndeplinească cîteva condiții: 1) să fie unități lingvistice integrabile în enunțuri, 2) spre deosebire de alte semne lingvistice, extensiunea semantică a termenului se definește în raport cu semnificatul, pentru că, în terminologie se pleacă de la concept pentru a se întreba cum se numește sau cum s-ar putea numi acesta, 3) să fie unități ale cunoașterii cu caracter stabil, 4) semnificantul unui termen să se definească în raport cu ansamblul de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
multor specialiști, cele două extremități care delimitează transferurile de sens sînt reprezentate de gradul zero și de metabole. Se consideră că abaterea sau îndepărtarea de la limbajul cotidian constituie criteriul de recunoaștere al tropilor sau al metasememelor. Acestea vizează conținutul sau semnificatul semnului lingvistic, fiind orientate, în mod fundamental, către cuvînt. V. figură, imagine, stil. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. AC U UNIVERS DE DISCURS v. CÎMP DISCURSIV UTOPIE. Termenul utopie, legat de opera lui Thomas Morus, apărută în anul 1516, este, la origine
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poartă nume, numele poartă lucrurile" -, subliniază insolitul unui proiect ce regândește modul în care literatura poate fi citită/ scrisă. Dincolo de aceste considerații ce pot orienta cititorul în lectură, cu adevărat semnificativ este modul în care textulrămâne autentic și fascinant. Binomul semnificat/semnificant este supus aici unui continuu proces de dezarticulare/ refacere ce constituie resortul ultim al spectacolului literaturii și ficțiunii. Autorul, maestru de joc ironic și omniscient, creează lumi în miniatură pentru amuzamentul savant al unui cititor complice la fel de conștient de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și Echo: "Cele două strofe, de maximă concentrare, fac portretul arhetipal al lui Narcis. Acesta, descoperindu-și chipul în oglinda apei, îndrăgostit de sine, a devenit nepăsător față de strigătele iubitei Echo, simbol al alterității, al lumii supuse timpului istoric, timp semnificat de reflexia sonoră (ecoul), pe când Narcis este pură reflexie spațială" (p. 93). Marele poet... minor G. Topîrceanu este plasat, surprinzător, între Narcis și Proteu: " G. Topîrceanu ar fi putut fi una dintre marile șanse ale spiritualității românești dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moldovean de-al nostru, tot cu un mare buchet de flori, alături de alte semne tradiționale, avea să-i primească în casa lui din strada Aurel Vlaicu nr. 14 din Bârladul nostru drag. Despre gestul acesta frumos, simbolic și încărcat de semnificați care nu lesne se descifrează, îmi amintește mereu Doamna Florentina ori de câte ori preia microfonul din mâna soțului său, cu prilejul convorbirilor noastre mai mult decât amicale, ca să-mi mai comunice o delicatețe de inimă bună... „Iubirea noastră, iubirea adevărată, a fost
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
afazic al fericirii, dacă n-o fi sfîrșitul, șocul suprapunerii cu principiul plăcerii și principiul realității pe coardă Freud, producătoare de metafore, Vasluiul aproape, mai greu cuvîntul Vaslui decît cuvîntul moarte, în sisteme semnificante în care te descurci prin sisteme semnificate, ce nu are sens relativ este mortifer, cu moartea goală de sens, călătorie cu viermele metalizat pe suprafața socială, momentan suprateran, rutina condamnării fiecărei vieți la moarte, presupusă altcum, cu altfel de moarte! VI. TREN ATÎT CÎT TREBUIE Iași Bacău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să fie legate pentru a îndeplini chiar și simple roluri de comunicare, legate însă pentru a enunța "stări de lucruri", într-un înțeles wittgensteinian (nu însă în înțeles fenomenologic, fiindcă potrivit acestuia din urmă o stare de lucruri poate fi "semnificată" și prin simpla noțiune). Așadar, este firesc să fie angajată o perspectivă ontologică în discurs, deschizând astfel o cale pentru problema adecvării cuvântului la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]