KorAP: Find »[drukola/base=sendviș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 14 >

340 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

urmei. Era doar un fapt. Iar tunelurile în sine... era posibil să creezi un labirint din hârtie stivuită și mâzgălită cu pixul. Bizar, improbabil, absurd de cronofag și periculos, dar, da, posibil. Punând cartea de telefon deoparte, mi-am desfăcut sendvișul. Ce importanță are o zi, douăzeci și patru de ore mici. Uitându-mă și eu în gol, mestecând, am surprins această frântură diafană de gând ridicându-mi-se dintr-un ungher al minții. Mă făcu să meditez la faptul că, în locurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut că va avea loc o nouă explozie, dar ea își luă farfuria și cutia de bere fără să vorbească și se așeză lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
va avea loc o nouă explozie, dar ea își luă farfuria și cutia de bere fără să vorbească și se așeză lângă pisoi la umbra peretelui din spate al cabinei. Am simțit brusc o foame insuportabilă și mi-am înfulecat sendvișul cu mușcături mari și iuți. Fidorous își duse farfuria și berea înapoi la scaunul de pescar. L-am privit cum mănâncă încet și cumpătat, mișcând ochii agale de la pescărușii din zare care plonjau în dâra de hârtii la firul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

intitulată Armonie și libertate, iar la al treilea - un apartament nelocuit. Arthur Rowe deschise o ușă pe care scria „Informații“, dar nu văzu pe nimeni Înăuntru. Pe o masă, lîngă o carte de telefon deschisă, zări, Într-o farfurie, un sendviș Început: părea să zacă de cine știe cîte săptămîni acolo! Din pricina asta, făcea impresia că Încăperea fusese părăsită În grabă, ca acele palate regale În care li se arată turiștilor reviste deschise la pagina unde ajunseseră cu cititul auguștii lectori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi singura armă la Îndemînă. — Chemi cumva poliția? Îl Întrebă Rowe. Sau vreun medic? — Nu, telefonez la teatru, zise domnul Rennit cu durere În glas. Tocmai mi-am adus aminte că soția mea... — Așadar, ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Cred că n-aș putea să mă ocup de... Nu intră În specialitatea mea... Voi plăti mai mult, Îl asigură Rowe. Doar asta contează, nu-i așa? Și, simțind cum lăcomia Începe să planeze În aerul acestei odăițe prăfuite, deasupra sendvișului Început și a cărții de telefon ferfenițite, Rowe avu certitudinea victoriei. La urma urmelor, Își spunea, domnul Rennit nu-și putea permite luxul de a fi prea exigent. — Un criminal, zise el cu glas tare, seamănă Întrucîtva cu un lord

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-sa Îl Învăluia Într-o privire distrată, caracteristică mamelor ce-și supraveghează copiii. Era vară, și seara se lăsa Încet. „Mamă, am omorît-o...“ Îi spunea el, dar ea Îi tăie vorba. „Nu vorbi prostii, dragul meu! Mai bine ia un sendviș - sînt delicioase!“ „Bine, dar am omorît-o, am omorît-o!“ repeta el, simțind nevoia imperioasă de a o convinge; dac-ar fi reușit, ea i-ar fi putut veni În ajutor, i-ar fi putut spune, de pildă, că toată povestea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
dus la teatrul de pantomimă. Au distrus și magazinele Maples și John Lewis. Parcă-ar fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult mai veridice decît tine și decît pajiștea ta, decît pinul și sendvișurile. Aveai obiceiul să rîzi de cărțile pe care le citea domnișoara Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime și urmări senzaționale În goana automobilului - dar să știi, dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit cu toții să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Îl Îndrumă spre casă, unde se afla un telefon. Rowe formă numărul domnului Rennit. Era conștient de imprudența lui, dar trebuia să facă ceva. Desigur, ora era cam matinală. Auzi țîrÎitul telefonului În biroul probabil pustiu și se Întrebă dacă sendvișul mai era acolo, pe farfurie, lîngă aparat. Din pricina bombardamentelor, orice legătură telefonică devenise problematică, pentru că peste noapte se putea Întîmpla ca tocmai casa pe care o căutai să fi fost ștearsă de pe fața pămîntului. Rowe se convinse, Însă, că acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era doar decan - cerceta o ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
senzația că se maturizează; cu fiecare oră, se apropia tot mai mult de vîrsta lui reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Da, zise Nick, stând pe pătură cu fața-n jos. Ți-a făcut vreo scenă? — Nu, nu mi-a făcut nici o scenă. — Cum te simți? — Of, pleacă, Bill. Du-te și lasă-mă puțin În pace. Bill Își alese un sendviș din coș și se duse să se uite la undițe. Capitolul 4 Era o zi Îngrozitor de fierbinte. Reușiserăm să Îngrămădim tot felul de lucruri care formau o baricadă perfectă peste pod. Era o bijuterie de baricadă. Poarta mare cu gratii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o Înmuiem la sfârșit. E mai bună așa. Poftim. Negrul puse o felie de șuncă pe pâine și peste ea puse un ou prăjit. Mai puneți, vă rog, o felie de pâine deasupra și dați-o domnului Francis. Ad luă sendvișul și Începu să mănânce. — Vezi că oul e moale, Îl avertiză negrul. Ăsta-i pentru dumneavoastră, domnule Adams. Ce-a mai rămas e pentru mine. Nick mușcă din sendviș. Negrul se așezase-n fața lui, lângă Ad. Șunca prăjită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
felie de pâine deasupra și dați-o domnului Francis. Ad luă sendvișul și Începu să mănânce. — Vezi că oul e moale, Îl avertiză negrul. Ăsta-i pentru dumneavoastră, domnule Adams. Ce-a mai rămas e pentru mine. Nick mușcă din sendviș. Negrul se așezase-n fața lui, lângă Ad. Șunca prăjită și fierbinte cu ouă era delicioasă. — Da’ știu că i-a fost foame lu’ domnu’ Adams, spuse negrul. Omulețul despre care Nick știa, după nume, că a fost un campion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
zice. La revedere. Aș fi vrut să vă pot invita să petreceți noaptea aici, dar, În condițiile astea, nici nu se pune problema. Nu vreți să luați niște șuncă și pâine cu dumneavoastră? Nu? Ar fi bine să luați un sendviș. Spuse toate astea cu vocea aia plăcută, politicoasă, de negru. — Bine. Și acum, la revedere, domnu’ Adams. La revedere și mult noroc. Nick se Îndepărtă de foc, trecu prin poiană și se-ndreptă spre calea ferată. Când ieși din zona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
tare mă doare capu’, Bugs. O să-ți treacă, domnu’ Francis, Îl liniști negrul. Bea cafeaua asta fierbinte și o să vezi. Nick se urcă pe terasament și o porni Înainte pe calea ferată. Își dădu seama că ține-n mână un sendviș cu șuncă și-l băgă În buzunar. Ajuns la capătul urcușului, Înainte ca șinele s-o cotească printre dealuri, se uită Înapoi În poiană și văzu focul licărind. Capitolul 6 Nick stătea sprijinit de zidul bisericii, unde-l duseseră ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
O unse și pe a treia cu gem, o Îndoi de două ori, o Înfășură În hârtie cerată și o băgă În buzunarul de la cămașă. Apoi puse Înapoi În sac borcanul cu gem de mere și tăie pâine pentru două sendvișuri. Găsi o ceapă mare În sac. O tăie În două și o decoji. Apoi tăie o jumătate În felii și făcu sendvișuri cu ceapă. Le Înfășură În hârtia cerată și le băgă În celălat buzunar al cămășii sale kaki. Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
buzunarul de la cămașă. Apoi puse Înapoi În sac borcanul cu gem de mere și tăie pâine pentru două sendvișuri. Găsi o ceapă mare În sac. O tăie În două și o decoji. Apoi tăie o jumătate În felii și făcu sendvișuri cu ceapă. Le Înfășură În hârtia cerată și le băgă În celălat buzunar al cămășii sale kaki. Întoarse tigaia cu fundul În sus pe grătar, Își bău cafeaua Îndulcită, de un maro gălbui de la laptele condensat, apoi curăță În jurul cortului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
așa fel Încât să atârne cu fundul În apă. Apoi se trase sus, pe buștean, și stătu acolo, cu apa scurgându-i-se din ghete și de pe pantaloni. Lăsă undița din mână, se mută mai la umbră și-și scoase sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
buștean, și stătu acolo, cu apa scurgându-i-se din ghete și de pe pantaloni. Lăsă undița din mână, se mută mai la umbră și-și scoase sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț de chibrit. Chibritul intra-n lemn, lăsând o dâră mică. Se aplecă peste buștean

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vorba de asta. Istețu’ e amabil. E un tip drăguț. Îmi place de el. La șapte fără cinci, George spuse: — Nu mai vine. Între timp mai intraseră doi clienți. George se dusese o dată-n bucătărie ca să-i facă unuia un sendviș cu șuncă și ouă la pachet. Acolo Îl văzu pe Al, care, cu pălăria dată pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pe spate, stătea pe un scăunaș lângă ghișeu.Țeava tăiată a unei puști stătea rezemată de spătarul scaunului. Nick și bucătarul erau Într-un colț, legați spate-n spate, cu câte-un căluș făcut din șervete În gură. George Încălzise sendvișul, Îl Învelise În hârtie cerată, Îl puse Într-o pungă, Îl aduse și omul care-l comandase ieși. — Istețu’ face de toate, spuse Max. Știe să gătească și tot restu’. O să fii o soție perfectă pentru fata cu care o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
urmă de fazan. Ni s-a făcut foarte cald, cum mergeam În mașina fără capotă, așa că ne-am oprit la umbra unui copac de lângă drum ca să mâncăm. Soarele se ridicase și umbra făcută de copac era foarte mică. Am mâncat sendvișuri și chipsuri și eram obosiți și ne era sete, așa că ne-am bucurat când am pornit din nou și am intrat pe șoseaua care ducea spre oraș. Am ajuns lângă un oraș de câmpie și am oprit ca să Împușcăm marmote

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

schimbase la Cipriani. Își găsi acolo toți prietenii vechi. El Însă era puțin schimbat În urma călĂtoriei În Africa. — Un Negroni, signor barone? Îl Întrebă domnul Cipriani. Însă leul cel bun zburase tocmai În Africa, și Africa-l schimbase. Aveți cumva sendvișuri cu negustor hindus? — Nu, dar pot să fac rost. — CÎt trimiți pe cineva după ele, dă-mi un martini foarte sec. Cu gin Gordon’s, adăugă. Foarte bine, spuse Cipriani. Într-adevăr, foarte bine. Și acum leul cerceta chipurile semenilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]