341 matches
-
regulă? o întrebă examinând-o din cap până-n picioare. Da, tocmai ieșeam să-mi iau un sendviș. Un prânz întârziat? Neil își consultă ceasul. —Recuperez, îi explică ea. Atunci haide, spuse Neil zâmbind. Ai nevoie de mai mult de un sendviș ca să îți aduni puterile. Hai să mergem să mâncăm ceva. —Vai, dar am atâtea de făcut, se plânse ea. O groază de... —Darcey, relaxează-te, pentru Dumnezeu, îi spuse el. Și-apoi vreau să vorbim despre afacerile din Singapore. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pe Tudor, că mai degrabă i-a dat decât i-a răpit substanțe bune pentru viața lui. A fost o hrană pe care a primit-o la pachet cu toate celelalte, cu supele cremă, piureurile, pastele, tartele, cheesecake-urile, salatele și sendvișurile pe care i le-am făcut. Așa cum propriul meu scris, amestecându-se cu toate ingredientele din lista aceea nesfârșită de mai sus, a primit sevă proaspătă, a fost hrănit cu o hrană vie, concentrată, a cărei existență nici nu o
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
pătură portocalie, se afla Boo. Era cu alți doi bărbați, ale căror fețe nebărbierite și haine ciudate - genul de haine pe care nu ai de unde să le cumperi nici dacă îți dorești - îi prezentau ca fiind și ei vagabonzi. Mâncau sendvișuri. Un impuls de politețe o obligă să traverseze. Deci, Ashling, spuse Boo, rânjind tâmp. Nu ai plecat nicăieri în vacanța bancară? Ashling dădu din cap. Da, nici eu, spuse Boo cu demnitate. Apoi se lovi peste frunte, uimit de nepolitețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Marcus Valentine face numărul despre unt și fulgi de zăpadă. — Nu-l știu, spuse JohnJohn dezamăgit. —E tare, Ashling, foarte bine! Păi, sper să te simți bine. —Mulțumesc. Vă las să vă terminați cina în liniște, spuse Ashling, indincând spre sendvișurile pe care le dăduseră la o parte când venise ea. —Marks & Spencer, spuse Boo. Ne dau ce nu vând. Știu că hainele lor au devenit cam plictisitoare, dar mâncarea e delicioasă. Dintr-odată, cei trei bărbați s-au încordat de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
gonflabil cu inelul de pe degetul mare. În timp ce toată lumea făcea eforturi să nu își îndrepte privirea către cănile murdare, se schimbau păreri despre mahmureala fiecăruia. Eu o simt mai mult în stomac decât în cap, se confesă Dervla O’Donnell. Două sendvișuri rapide sunt singurele care fac greața să treacă. Nu, la mine e paranoia, tremură Kelvin, aruncându-i o privire rapidă, apoi aplecând din nou capul. Până și domnișoara Morley recunoscu rușinată: —Mă simt de parcă un pumnal a fost înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să meargă după mâncare, și nu pentru că voia să facă ceva pentru colegii ei, ci pentru că însemna că are două ore pauză de prânz. Dura patru minute să meargă până la magazin, alte șase să comande, să plătească și să ia sendvișurile. Ceea ce îi lăsa trei sferturi de oră pentru a se plimba prin magazinele din Temple Bar înainte de a se întoarce la birou, pentru a se plânge de mulțimea din fața ei de la coadă, de neisprăviții care munceau acolo, care nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și pentru care a mai trebuit să aștepte până la venirea ambulanței... Deși toată lumea era înnebunită de muncă, cu doar o lună înainte de lansarea revistei, abia așteptau scuzele care deveneau din ce în ce mai turbate. Apoi se așeza și petrecea cincisprezece minute mâncând un sendviș, înainte de a se uita la ceas, pentru a anunța: — Ora 13:57, plec în pauza de prânz. Ne vedem la 14:57. —Vreau ceva puțin diferit astăzi, îi spuse Lisa lui Trix. —A, Burger King, spuse Trix, înțelegând. — Nu. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a anunța: — Ora 13:57, plec în pauza de prânz. Ne vedem la 14:57. —Vreau ceva puțin diferit astăzi, îi spuse Lisa lui Trix. —A, Burger King, spuse Trix, înțelegând. — Nu. —Nu? — Poți mânca și altceva la prânz în afară de sendvișuri și burgeri. Trix părea nedumerită. —Vrei fructe? Fruntea ei exagerat de machiată se contorsiona din cauza confuziei. Știa că Lisa mânca mere și grefuri câteodată. Trix nu mânca niciodată fructe. Absolut niciodată. Și se mândrea cu asta. —Vreau sushi. Sugestia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ace în ochi. Mai încerc o ultimă dată. Ești sigură că nu vrei să încerci? O rugă Jack încet pe Ashling, în timp ce ochii lui refuzau să îi părăsească pe ai ei. Rigidă, Ashling dădu din cap și se întoarse la sendvișul ei cu șuncă și brânză, simțindu-se ușurată, dar cu o curiozitate nesatisfăcută. Lisa fusese mulțumită că Ashling se retrăsese. Se bucura enorm de intimitatea pe care o împărțea cu Jack, ca să nu mai punem la socoteală că era impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ashling și astfel să își ocupe ambele mâini. Drumul cu mașina până la casa părinților ei, discuția despre faptul că Ashling mâncase sau nu în tren și dezbaterea dacă va bea doar o ceașcă cu ceai sau va mânca și un sendviș a durat vreo patruzeci de minute. O ceașcă cu ceai e bine. Am Penguins, o tentă Monica. Și prăjiturele fluture, le-am făcut eu. Nu, eu... oh... Discuția despre prăjiturele făcute în casă o neliniștea pe Ashling. Monica a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
încă destul de fragilă. Următoarea parte a procesului era pronunțarea. În seara în care Ashling s-a întors din Cork, a aflat că are un nou vecin. Un băiat blond și slab stătea ghemuit lângă ușa ei, îndopându-se cu un sendviș și o cutie de Budweiser. Bună, spuse ea. Eu sunt Ashling. —George. El observă că ea se uita la cutia de Bud. —E ajunul Revelionului, spuse el, defensiv. Beau și eu ceva, ca oricine altcineva. Nu mă deranjează, spuse Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-mi place în mod deosebit plăcinta ciobănească. —Ba-ți place! De ce naiba n-ai zis că n-ai chef? Nu poți zice că am vrut eu, nu? N-o fac pentru mine, să știi. Aș fi la fel de mulțumită cu un sendviș sau o salată- chiar mai fericită. Pur și simplu nu suport când Ben își ia expresia aia de ființă persecutată dacă află că nu e carne la cină. Și la fel faci și tu, știi bine. Nu mai face atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lucrurile iar. Îmi făceam niște teme la masa din bucătărie- în mod normal mi le fac la mine-n cameră, la calculator, dar muream de foame și m-am gândit să m-apuc de treabă cât îmi face mama un sendviș -, iar el a intrat părând puțin deprimat. A sărutat-o pe mama în felul absent în care o face de obicei, apoi și-a trântit lucrurile pe masă și s-a dus să pună ceainicul pe foc. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
timp ca să mă schimb mai întâi. Mă simțeam de fapt chiar drăguță când am coborât. Ben încă mai stătea la masa din bucătărie și farfuria plină de firimituri de lângă el mi-a adus aminte că nu mai apucasem să termin sendvișul pe care i-l făceam. M-a privit când am intrat. —Salut, mamă, mi-a spus, arăți foarte drăguț. —Mersi, dragul meu, i-am răspuns, m-am gândit să mă aranjez un pic. Îmi pare rău pentru povestea de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ceru votcă și Începu să-i povestească despre divorțul ei după o căsnicie de douăzeci și șase de ani, exemplară, după părerea ei. Cel puțin În aparență. Fima comandă votcă pentru ea, iar pentru el ceru Încă o cafea, un sendviș cu brânză și unul cu ou, pentru că Îi mai era foame. Continuă s-o asculte cu Întreruperi, pentru că la masa alăturată se așezase Între timp un bărbat chel, Îmbrăcat Într-o haină de ploaie gri, desigur domnul Prag al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
râde de mine fiindcă beau votcă În toiul zilei. Ce importanță are? Nici tu nu pari prea fericit. Te plictisesc? Fima chemă chelnerul și Îi comandă Încă o votcă. Pentru el ceru o sticlă cu apă minerală și Încă un sendviș cu brânză. Cei trei complotiști se ridicară să plece. Trecând pe lângă masa lor, tânărul colonist Îi aruncă un zâmbet dulce și nevinovat, de parcă ar fi văzut ce era În inima lui și l-ar fi iertat, apoi spuse: La revedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vru s-o Întrerupă ca să spună: Dar toți suntem așa, din cauza asta am pierdut țara. Însă se abținu și tăcu. Se grăbi doar să stingă mucul de țigară pe care Annette Îl lăsase să agonizeze pe marginea scrumierei. Își termină sendvișul, dar era Încă flămând. Punem laolaltă toate economiile noastre și ce primim de la părinți și cumpărăm un apartament mic În Givat Shaul, mobilă, frigider, aragaz, alegem Împreună perdelele. Fără nici un fel de neînțelegeri. Totul se face cu respect și prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
stomacul cu miere. Imaginează-ți. Pe scurt - doar un copil smintit. Nu ajungea nici măcar la degetul mic al bunului meu soț. Fima Îi comadă din proprie inițiativă Încă o votcă și, cedând foamei, Își luă la rândul lui Încă un sendviș cu brânză. Ultimul. Decise În sinea sa să fie răbdător și delicat. Să nu se arunce asupra ei. Să renunțe la politică. Să discute cu ea numai despre poezie și despre singurătate la modul general. Și mai ales să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși, căci avocatul Prag aducea mai mult a bivol decât a rinocer. Întrebă: —Spune-mi, Annette, nu ți-e puțin foame? Eu Înfulec sendviș după sendviș, și tu nu te-ai atins nici măcar de prăjitură. N-ai vrea să te uiți puțin prin meniu? Dar Annette, de parcă nu l-ar fi auzit, Își aprinse o nouă țigară, iar Fima Îi Întinse scrumiera pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși, căci avocatul Prag aducea mai mult a bivol decât a rinocer. Întrebă: —Spune-mi, Annette, nu ți-e puțin foame? Eu Înfulec sendviș după sendviș, și tu nu te-ai atins nici măcar de prăjitură. N-ai vrea să te uiți puțin prin meniu? Dar Annette, de parcă nu l-ar fi auzit, Își aprinse o nouă țigară, iar Fima Îi Întinse scrumiera pe care chelnerul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai scundă decât el. Deși nici el nu se putea considera prea Înalt. Apoi Yael se desprinse din Îmbrățișarea sa și intră grăbită, ca și cum s-ar fi refugiat, În bucătărie, să-i ajute pe Șula și pe Teddy să pregătească sendvișuri pentru toată lumea. Fima se gândi să-i roage pe Uri și pe Țvi să le telefoneze celor doi medici și Tamarei și, la urma urmei, de ce nu și Annettei Tadmor. În clipa aceea, simți nevoia să-i aibă alături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gîndi Helen, cum ștersese și semnele de pe peretele toaletei. SÎngele care-i colora fața o făcea să pară foarte tînără. I se stricase coafura din cauza rîsului - arăta ciufuluită și plină de viață. Își Îndesă batista În mînecă și-și luă sendvișul; rîsul i se risipi În suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
suspine. Puse Înapoi un colț de pîine, iar vederea cărnii proaspete dintre felii - și gustul, cînd mușcă - păru cumva s-o liniștească. Fața Își pierdu culoarea, iar ochii i se uscară. Mestecă foarte Încet și, În cele din urmă, puse sendvișul jos. Peste rochie avea un cardigan, și Începu să-i descheie nasturii. Trecuseră aproape două sătămîni de la sîmbăta aceea călduroasă, cînd Helen și Julia stătuseră Întinse În Regent’s Park. Fusese ultima zi caldă de vară, deși atunci n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capacul și golește conținutul de fibre Înăuntru. Apoi Își șterse mîinile și intră Înapoi. Nu-și ridicase privirea. CÎnd ușa se Închise În urma lui, Viv făcu o grimasă. Dar Helen se gîndea În continuare la război. Mai mușcă puțin din sendviș, apoi zise: — Nu ți se pare ciudat cum toți vorbesc despre război de parcă ar fi ceva care s-a petrecut cu mulți-mulți ani În urmă? Pare chiar bizar. De parcă toți ne-am strînge acasă și ne-am spune: „Hai, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acela mai bine decît pe oricare altul În care am locuit și nu știu de ce. Nu am stat acolo decît un an și ceva. Dar aproape tot timpul războiului am - se uită din nou În altă parte, apoi Își luă sendvișul. Ei bine, aproape tot războiul am stat În altă parte. Viv așteptă. CÎnd Helen nu mai continuă, ea zise: — Eu am stat Într-o pensiune pentru fetele de la minister. Pe lîngă Strand. Helen Își ridică privirea. — Chiar așa? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]