935 matches
-
Misiunii Militare Franceze... Ultimele pagini sunt dedicate finalului triumfal al războiului, în timpul căruia armatele franceză (venită de la Salonic) și română (din Moldova) fac 160.000 de prizonieri germani și austroungari în numai două zile. Berthelot nu poate fi suspectat de sentimentalism, căci relația sa cu țara noastră s-a călit la greu, în zilele cumplite ale anului 1917.
Generalul Berthelot pe frontul românesc by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4037_a_5362]
-
ies dintr-un idealism de fond, idealismul unui om rănit lăuntric de gama și scala degradărilor umanului. Încă G. Călinescu, într-o cronică din 1948 publicată în ,Națiunea", făcea, cu acuitatea sa obișnuită, observația că persiflarea e ,semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". La Geo Dumitrescu, într-adevăr, sentimentul își creează o platoșă de ironie și auto-ironie, pentru a nu rămâne descoperit în fața săgeților unei ironii ,adverse". Idealismul moral își ridică în versuri numeroase ziduri de apărare, cu puncte strategice
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
însă și același spirit ironic incisiv. De altfel, critica de la Chișinău îl raportează pe Ion Druță mai frecvent la Mihail Sadoveanu decât la Marin Preda. Ca filiație recunoscută de autor, atmosfera moldovenească este predominantă în euforia tradiționalistă a naturii, a sentimentalismului liric, a etnografiei și în elogiul satului arhaic. Referințele de situare mai adecvată ar fi, din punctul de vedere al cititorului din România, Zaharia Stancu din Desculț, pentru excesul liric și efortul extenuant al muncii, și Geo Bogza din Cartea
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
ce mă străbate până în adâncul ființei mele, mă pomenesc gândind, malgré-moi : Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, vară... și pe dată mi se umplu ochii de lacrimi. Nu de emoție, cum s-ar putea crede, ci...de jenă, de penibilul sentimentalismului pe care numai în adolescență îl putem tolera, mai târziu ne rușinăm de el, ca de un act de prost gust. (Pe mine prostul gust mă face să roșesc și îmi umple ochii de lacrimi, deopotrivă cu adevărata emoție, de unde
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
a acelor pungi de grăsime, colectarea materiei cu un tampon și ungerea cu auromicină. După o săptămână cât puteam maximum să trag de timp, trebuia să-mi facă externarea și să mă trimită la navă, așa că iar am umblat la sentimentalisme. Reușeam să-mi creez repede prieteni peste tot, inclusiv în spital la asistente și printre medici, chiar fiind ei ofițeri la rândul lor. Mi-a venit ideea, să-mi scot amigdalele, ca să mai pot sta în spital. Am discutat cu
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
încheierii anului și de a le dărui flori. Însoțite de câteva cuvinte de mulțumire. Pentru eforturile pe care le depuseseră ca să ne împărtășească din cunoștințele lor. Grubea, însă, ne-a avertizat cu puțin înainte, ca el nu este amator de „sentimentalisme"; că, în consecință, lui să nu-i ținem nicio cuvântare! De aceea, Mariana, conducătoarea clasei noastre și una din elevele cele mai bune, a pus pe catedră la ora de istorie o felicitare într-un plic și un splendid buchet
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
trădători. Nici urmă de de patos sau de autocompătimire în narațiunea sobră, directă, fără intenția de a obține efecte speciale. Marie Jalowicz povestește despre sine, despre alții, despre evenimente, pe un ton neutru și detașat de observator, fără pic de sentimentalism, cu o sinceritate absolută. Rare sunt expresiile de indignare, de revoltă. Nu se cruță pe sine, dar nici pe alții. Pe alocuri poate da impresia de a fi dură, intransigentă, insensibilă. Din postfața scrisă de Hermann Simon, aflăm că după
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
el...sirena? --Știu că vrei să te răzbuni pe el pentru tot ce ți-a făcut, însă... --Însă? Adică, eu să nu apar în spectacol? Ți-e frică? Spune-mi deschis că asta e! --Te rog să mă scutești de sentimentalismele tale! Vreau să-l storc de ultimul sfanț, să-l distrug. Dar, fără tine. Asta e treaba mea. Te rog să stai aici! Altfel... --Altfel, ce? --Altfel, sunt capabil de orice. Punct. Sofica, începi tu spectacolul, iar celelalte, fiecare la
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier. Credeam că nu scapă nimeni, dar unii dintre noi s-au înșelat. E deja totuna. Așadar, fratele meu a părăsit-o pe Edit, din sentimentalism, ca fata să poată dansa în continuare. Iar eu am violat-o în pivniță. Ba nu. E o exagerare, căci s-a lăsat. Mi-a plăcut. Numai că mi s-a părut că, între timp, fiica mea era acolo, așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prăbușesc. * * * Duminică dimineață m-a găsit în casa de pe Castle Road cu o mahmureală cruntă. Săptămâna se încheiase așa cum am început-o. în mod ironic, mahmureala a făcut diferența. Mă durea capul prea tare ca să mai fie loc și de sentimentalisme. Judy m-a tratat cu un ceai din amestec de fructe. Era o urmă vagă de portocală, cu particule groase suspendate în lichid. Nu i-am simțit gustul; limba mea era groasă ca o perie, dar a ajutat. Adormisem sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu creionul în mână și lacrima în colțul ochilor, asupra a ceea ce era convenabil să ia cu ele și ceea ce trebuiau să lase. Cum genul uman este așa cum îl știm, nu puteau lipsi capriciile egoiste, neatențiile simulate, falsurile apeluri la sentimentalisme ieftine, manevrele de seducție înșelătoare, dar au fost și cazuri de admirabile renunțări, din acelea care încă ne permit să credem că, dacă perseverăm în aceste gesturi și în altele de meritorie abnegație, vom sfârși prin a ne îndeplini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
glumă grosolană aruncată în mijlocul unei scene serioase și grave, nu făcea decât să reliefeze pregnanța pe care o are orice lucru frumos. XXIV Puțin înainte de Crăciun, Dirk Stroeve a venit să mă invite să petrec sărbătorile cu ei. Avea un sentimentalism, tipic pentru el, legat de ziua de Crăciun pe care voia s-o petreacă în mijlocul prietenilor, cu ceremonia corespunzătoare. Nici unul dintre noi nu-l mai văzuse de vreo două-trei săptămâni pe Strickland - eu pentru că fusesem ocupat cu niște prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai mult decât el însuși și totodată ceva mai puțin. El încetează să mai fie el însuși. Nu mai e un individ, ci un lucru, o unealtă potrivită îndeplinirii unui scop străin eului său. Dragostea nu e niciodată lipsită de sentimentalism și Strickland era omul cel mai puțin înclinat către această infirmitate dintre toți cei pe care i-am cunoscut. Nu puteam crede că ar suferi vreodată de sentimentul acela pe care îl ai când dragostea pune stăpânire pe tine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se Înțeleagă că Întreaga proprietate nu era decât o piatră de moară pe umerii lui Amory. Cu toate acestea, chiar dacă știa că nu va produce nici un cent venit În următorii trei ani, Amory s-a hotârât, cu un ușor sentimentalism, să nu o vândă - cel puțin deocamdată. Ziua În care i-a Împărtășit lui Tom Îngrijorarea lui a fost absolut tipică. Se sculase la amiază, luase prânzul cu doamna Lawrence, după care se Întorsese acasă, dus pe gânduri, pe platforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie pe care s-o arunce deasupra lui. Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc rămășițe de cavalerism romantic, diluate cu sentimentalism victorian. Noi, care ne considerăm intelectuali autentici, Îl mascăm pretinzând că este o altă latură a noastră, fără legătură cu creierele noastre sclipitoare; pretindem că, prin faptul că suntem conștienți de prezența lui, scăpăm de soarta de a-i cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tu nu ești decât un ipocrit, ca și cei bătrâni! Mii de preoți Încruntați care-i țin În pocăință pe italienii degenerați și pe irlandezii analfabeți, cu tranca-fleanca despre poruncile a șasea și a noua. Totul nu-i decât mantii, sentimentalism, ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și nici măcar o bunătate abstractă clară, așa că totul trebuie rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory nu isprăvise: - Teoria că oamenii sunt capabili să se autoguverneze se bazează pe omul ăsta. Dacă poate fi educat să gândească limpede, concis și logic, dacă poate fi dezbărat de obișnuința de a se refugia În platitudini, prejudecăți și sentimentalisme, atunci eu sunt un socialist militant. Dacă nu poate, nu cred că mai contează ce se Întâmplă cu omul și cu sistemele create de el acum sau altă dată. - Sunt și curios, și amuzat, a declarat bărbatul cel masiv. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ungro-valahe din Blesteme. Dușman firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trudă spre cucerirea unei tehnice; niciodată n-o putem învinui de farsă, cum ne îndreptățesc atâtea produse ale unui modernism excesiv, coalizat, în ultimul timp, în reviste de hilar revoluționarism. Intelectualismul poeziei barbiene nu rezidă numai în tehnică; în lipsa de sentimentalism, am putea spune chiar de sentimente, a acestei poezii, descoperim un intelectualism de substanță. Este caracteristică absența unei poezii erotice directe; confesia nu intră în materialul poeziei barbiene. De la admirabila sinteză liri-că din Păunul, până la Uvedenrode și Domnișoara Hus, punctele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
leoaică tânără/arămie “: O viziune a senti- mentelor (1964). De dincolo de «vizualizarea sentimentelor», de dincolo de «barocul conceptual» și de «inefabila conciliere a unui sistem filosofic perfecționat prin achiziții neîntrerupte [...], cu un fond metaforic perfecționat în sens digresiv și cu un sentimentalism eticist» (PDlrc, 523 sq.)., remarcate de criticul Marian Popă, Nichita Stănescu dovedește prin volumul O viziune a sentimentelor (1964) că a ajuns în sublima zonă a celei mai mari altitudini cunoscute/atinse de poezia timpului său; în primul rând, prin
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia amară, aproape disperată. Fiindcă s-ar zice că noi înșine suntem cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului, noi ne lăsăm fermecați de Maya (Iluzia), sub stridentele semnale
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
este accesibilă sau la îndemâna oricărui cititor. Deși este rodul spontaneității și naturaleții imaginației, este o poezie elaborată, ispitită de figuri de stil, concepută într-un mod organizat ce este deprins prin exercițiu și grație, cu remarcabile disponibilități tehnice. Tratează fără sentimentalism teme sentimentale, ascunzându-și emoția personală în rostirea impersonală. Atitudinea distantă, mereu supravegheată față de un fapt lăuntric este urmarea prioritățiii activității cerebrale față de cea sentimentală. Autoarea, bine ancorată în universul în care trăiește, uneori tern, alteori zbuciumat, însă dornică de
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
niște sateliți tot felul de tipi dubioși, iar cu fetele ești ca un taur comunal, scuză-mi expresia, dar mama mea este inginer zootehnic. La femei nu te interesează decât cele pe care le poți duce într-un pat, fără sentimentalisme și cum prin facultăți nu se duce lipsă de asemenea persoane, ești în largul tău, precum un rechin în mijlocul oceanului. - Vai, Andrada, chiar așa de sumbru sunt zugrăvit în fața voastră, a fetelor? - Nu neapărat numai în fața noastră. După cum observ toate
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349012_a_350341]
-
dintre ani, au apărut așteptatele „Șlagăre internaționale”, cîntate în rusă, greacă, spaniolă, franceză, italiană, aromână, turcă, arabă și română - așteptate, îndeosebi pentru că sunt cântece cu regulile convenționale ale valorii, chiar dacă uneori vin pe drumul mai familiar sufletesc, de simplitate și sentimentalism, pe care se alunecă ușor la simplist și lamentare, ocazii de degradare față de care valoarea a apărat-o pe Ioana Sandu. Aproape de scurgerea ultimelor secunde din an, artista întâmpină iarna pe un album închinat sărbătorilor ei, și numit "Să nu
IOANA SANDU, ADMIRAŢIA ŞI IUBIREA CARE OCOLESC LABORATOARELE PSEUDOMUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344546_a_345875]
-
nostalgică, în ton ușor elegiac, blând dojenitor, exprimarea limpede, caldă, cu străfulgerări panseistice, este o poezie a zilelor noastre, scrisă de un poet în deplinătatea forței creatoare și a maturității artistice. Poate că e puțin cerebrală, se pretează mai puțin sentimentalismului vetust și gratuit: „să pot lua marea hotărâre / să mor la rădăcina unei spânzurători / în crângul în care primăvara vine devreme / credeam că ești tu când te-ai aplecat deasupra / patului meu / dar era singură noaptea / un gând incurabil de
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]