289 matches
-
a cumpăra casele răposatului spătar Petrache Cazimir, case situate lângă Biserica Talpalari. Eforia Școalelor din Iași i-a încredințat lui Johann Freywald, arhitect austriac instalat în Moldova, amenajarea caselor Cazimir. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie Voinescu de peste drum, ocupate de Hotelul Petersburg, în care a instalat administrația și internatul, casele Cazimir fiind folosite doar ca spații de învățământ. Pentru a realiza comunicarea între cele două clădiri, Gheorghe Asachi a propus în decembrie 1839 construirea
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
a Academiei a avut loc la 6 iunie 1835 în prezența domnului Moldovei Mihail Sturdza, care a ținut o cuvântare, a consulului general al Rusiei, Rückmann, și altor notabilități străine. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie Voinescu de peste drum, ocupate de Hotelul Petersburg, unde a instalat administrația și internatul, casele Cazimir fiind folosite doar ca spații de învățământ. Pentru a realiza comunicarea între cele două clădiri, Gheorghe Asachi a propus în decembrie 1839 construirea unui
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
(1831-1894) a fost un om politic și filantrop român, primul primar ales (având 4 mandate) al orașului Tecuci. S-a născut la 8 noiembrie 1831 în Tecuci, în familia lui Tudoran și Smaranda Cincu, boieri moldoveni ai locului. Serdarul Tudoran și soția sa au ctitorit în anul 1850 biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, având moșii pe care s-a dezvoltat mai târziu o parte din oraș. Provenit dintr-o familie cu 5 copii, este singurul care ajunge la maturitate (ceilalți
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
fost a boierilor Hamzea și Caplea, pe care mai apoi au vândut-o boierului Calotă. Apoi moșia a trecut către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-a lăsat primul soț. Paharnicul Constantin Lăzaru a lăsat-o apoi moștenire nepotului, Marcu Zissi, căsătorit cu
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
două variante. Prima dintre acestea se referă la "Maria", fiica lui Manolache Ruset iar a doua la "Catrina" sau "Catinca" fiica lui Iordache Ruset. Costantin Conachi a avut doi copii (băieți): În 1687, la moartea tatălui său avea rangul de serdar și moștenește o avere importantă: " serdarul ia : Epurenii, Ciocăneștii, Bărlileștii, Șoldenii, Boteștii pe lalan, părti din Umbrărești cu vii, jumătate sat din Mihălcăuți ; jumătate din Geamene, jumătate din Larga peste Prut, 3 sălașe de țigani, 2 vii la Epureni (acasă
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
referă la "Maria", fiica lui Manolache Ruset iar a doua la "Catrina" sau "Catinca" fiica lui Iordache Ruset. Costantin Conachi a avut doi copii (băieți): În 1687, la moartea tatălui său avea rangul de serdar și moștenește o avere importantă: " serdarul ia : Epurenii, Ciocăneștii, Bărlileștii, Șoldenii, Boteștii pe lalan, părti din Umbrărești cu vii, jumătate sat din Mihălcăuți ; jumătate din Geamene, jumătate din Larga peste Prut, 3 sălașe de țigani, 2 vii la Epureni (acasă) ; apoi bucate : 200 stupi, 200 oi
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul nu l-a pedepsit, ci acesta, „"căzînd la învoială cu el, spătarul, a jurat unul altuia să corespondeze împreună"” cu autoritățile ruse, lucru despre care spătarul Costachi le-a și informat pe acestea. Faptul este confirmat de
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
el, spătarul, a jurat unul altuia să corespondeze împreună"” cu autoritățile ruse, lucru despre care spătarul Costachi le-a și informat pe acestea. Faptul este confirmat de actul cancelariei imperiale din martie 1724 care relatează despre sosirea la Moscova a Serdarului Anastasă Lupu „"cu o notă verbală referitoare la dorința domnului Moldovei și a spătarului Gavriliță [Costantin Costachi n.n.] de a fi sub protecția monarhului Rusiei și promisiunea acestora de a procura tot felul de informații cu privire la mișcările turcilor"”. Tot acest
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
de o încercare de jaf pusă la cale de doi frați lioveni tocmiți de domnie. Beizadeaua se întoarce la Iași unde se întâlnește în taină de mai multe ori cu domnița Catrina. În acest timp, răscoala orheienilor este înăbușită de serdarul Constantin Cantemir, iar viața celor prinși este salvată în urma rugăminții fostului căpitan de oști Tudor Șoimaru. Bătrânul oștean orb moare pe lespezile bisericii Mănăstirii Golia, blestemându-l pe Duca-Vodă, iar clopotul cel mare din turn începe să bată singur. În
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
el înspre Iași, ocolind pe la Belgrad, prin Transilvania și prin Polonia, unde plătește un grup de briganzi polonezi și pe căpitanul Ilie Turculeț pentru a-l răpi pe beizade Ștefan înainte de nunta domnească. Mirele este răpit, dar oștenii conduși de serdarul Constantin Cantemir îi ajung din urmă pe răpitori și-l capturează pe Alecu Ruset. Adus legat la Iași, tânărul fiu de domn este ucis de Gheorghe Duca cu o lovitură de buzdugan, iar nunta domnească își urmează cursul. Titlul romanului
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în Moldova, unde a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat. În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde i-a pârât pe
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
Datorită lui Ioan Holender, pe scena de la Staatsoper Wien au evoluat Cecilia Bartoli, Ruxandra Donose, Anna Netrebko, Jose Cura, Angela Gheorghiu, Salvatore Licitra, Simina Ivan, Laura Niculescu, Antonio Pappano, Bryn Terfel, Natalie Dessay, Renée Fleming, Marcello Alvarez, Cyndia Sieden, Svetlana Serdar, Carlo Allemano, Simona Noja, Adina Nițescu, Nina Stemme, Norma Fantini, Manuel Lanza, Alastair Miles, Laura Tătulescu, Izabela Labuda, Mihaela Ungureanu, Marian Pop, Christian Badea, Daniela Longhi, Marcello Giordani, Jose Sempere, Dino Di Domenico, Alexandru Moisuc, Ulla Gustafsson, Iulia Isaeev, Dana
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]
-
Sion a notat câteva amintiri pe o veche psaltire: însemnări despre propria naștere și căsătorie, morțile și nașterile din familie, dar și evenimente naturale sau gospodărești mai importante ( o secetă, un cutremur, o recoltă bogată sau una dezastruoasă). Ultimul fiu, serdarul Toader Sion, a fost, alături de Gheorghe, unul din semnatarii lucrării "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". Paharnicul Sion (paharnic = rang de boierie, boier de Divan) a fost copist la vistierie, ceauș, staroste la Focșani, vechil de staroste la Putna, președinte al
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
muniții, case conspirative și au decis ca, cu ajutorul Muntenegrului, să declanșeze răscoala în primăvara lui 1875. Grupul a inițiat discuții cu Nikola I Petrović, dar acesta nu era dispus să riște un război fără susținerea Rusiei. Pregătirile au continuat, cu serdarii Todor Mujičić, Gligor Milićević, Vasilj Svorcan și Sava Jakšić în fruntea răsculaților din regiunile Bileća and Trebinje. Otomanii au aflat de convorbirile cu Nikola I și au încercat să-i captureze pe liderii conspirației, dar aceștia s-au refugiat în
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]