486 matches
-
industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipînd fals”, „huruitul roților În beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, Întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc În ecuația imaginii, Într-o deschidere planetară a universului liric. E o „mutație a semnelor” a cărei pondere poate fi evaluată ușor dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
d-lui Al.T. Stamatiad”. Din cuprinsul numărului unic al revistei fac parte o serie de poeme de factură postsimbolistă sau postparnasiană, aparținând unor autori ca Al.T. Stamatiad, Șerban Bascovici, I.M. Rașcu, Iuliu Cezar Săvescu, Mihail Cruceanu, Ștefan Petică (Serenade demonice, inedite), câteva proze lirice ale lui Dimitrie Anghel, Mihail Eliescu, Alfred I. Solacolu și două recenzii elogioase scrise de Ovid Densusianu și de Ilarie Chendi la volumul de versuri Din trâmbițe de aur al lui Al. T. Stamatiad. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287323_a_288652]
-
decadent./ Broșuri,/ Bijuterii rare/ Paradoxe/ Bizarul,/ Seri./ Nopți,/ Efuzii de parfume/ Și nuanțe./ Orașul damnat.", De artă). Alteori latura socială a noilor versuri este explicită. Nu e, totuși, la Bacovia pură reorientare politică, căci în volumul din 1926, Scântei galbene, Serenada muncitorului exprima aceeași preferință pentru proletar în opoziție cu burghezul, doar că, în acest volum din 1946, tematica socială devine ceva mai pregnantă, dar pare să lipsească de aici exaltarea noii lumi, acordul explicit cu aceasta și versurile par să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul saloanelor, dar și al serenadelor cu lăutari. În cea de a doua etapă, de după 1820, tonul devine meditativ, elegiile iau locul entuziasmelor celebrând iubiri pasagere, dragostea mistuitoare pentru Smaranda Negri, Zulnia, cum o alintă el, introduce accente tragice în clamarea sentimentului. Poate fi stabilită și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
scriere. În perioada Renașterii, îndeosebi în ultima parte a secolului al XVI-lea, cînd a început perioada englezei moderne, au fost introduse numeroase împrumuturi, mai ales din limbile clasice (latină și greacă), dar și din alte limbi (din franceză: ballet, serenade; din italiană: cupola, gondola; din spaniolă și din portugheză: embargo, tornado, denumiri pentru realități exotice: banana, cacao, canibal, colibri, patato, tamato etc.). Pe lîngă această îmbogățire cu elemente preluate din diferite limbi, engleza s-a îmbogățit și prin crearea pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de prunc de către fiica unei țigănci arsă pe rug din ordinul Contelui de Luna-tatăl. Cavatina Tăcea la notte - din actul I, scena 2. Rezumat : Leonora îi mărturisește confidentei sale, Ines, dragostea pe care o poartă unui trubadur care îi face serenade. Când s-a dus să vadă cine este acela, a recunoscut în el pe cavalerul în armura neagră pe care ea l-a încoronat drept învingător întrun turnir, nu demult și de care se îndrăgostise. Cabaletta Di tale amor che
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
că Leonora n-ar mai trebui să-l mai revadă. Leonora răspunde că ea nu va renunța la el nici dacă aceasta ar costa o viață. Romanța Deserto sulla terra - din actul I, scena 2 Rezumat : Manrico îi cântă o serenada Leonorei, în care îi declară că de când tot călătorește singur prin lume că trubadur, acum este pe cale să-și afle dragostea. Aria Stride la vampa! - din actul ÎI, scena 1 Rezumat : Azucena povestește lui Manrico și mulțimii de țigani împrejurările
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu evenimentele istorice, războiul fiind mai ales în atenția lui Radu Dragnea (Scriitorii și luptele politice, Literatura noastră sociologică) sau a lui P. P. Stănescu (Henri Bergson și Alfred Croiset despre război). Versurile aparțin lui Nichifor Crainic (Romanță, Unei fecioare, Serenadă) Al. A. Naum, Mihail Pricopie, A. Mândru, Teodor A. Naum, Ion Sân-Giorgiu ș.a. Proză semnează Eugen Boureanul (Taina lacului), Mihail Sorbul (Într-o noapte de vară), Jul. Giurgea ș.a. Majoritatea narațiunilor sunt scurte, accesibile. Sumarul include și piese de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]
-
ai Casei raionale de cultură Vaslui. Macovei Constantin (Satul meu din depărtare), Foghel Dumitru (Olimpiada tinereții, Loredana și N-ai glumit cumva aseară), Burcuță Mariana (Nu te supăra pe mine), Camelia Simion (Maria Cristina și Te cheamă dragostea), Ionel Trufea (Serenada twist), Roman Victor (Îngerașii negri, Mureșanca și Teașteaptă un om), Mihai Milichi (Pentru tine cânt și În astă seară), Adriana Liteanu (Cei care se iubesc), Valerica Antohi (Foicică din ponoare), Dorina Ionescu (Zi, bade, din fluier iară)”. Tot la acest
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
poate de simplu. Și romantic, mai că-mi vine să roșesc. Încă o piesă cu numele duduiței cutare, asta n-am mai auzit-o ! Ce naiba, măi băieți ? Domnișorule Cristian și monsieur Ionel, noi aici suntem artiști sau trubaduri ieftini de serenade sub balcon ? Că de Cutărescu îi face o melodie Mioarei cu numele Mioara, e frumos, da, dar nu-i spețial ! Nu e spețial, oricât de minunat ar fi cântecelul. — Și Zaraza o fi un spețial ? îl imită cu accentul pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
se cântaseră până la el. Cine mai auzise de un cântăreț cu un așa repertoriu ? Pe care le știa pe de rost și putea să le interpreteze oricând, în stilul său inconfundabil. O sută cincizeci de tangouri, alături de câteva romanțe, valsuri, serenade sau rumbe, o sută cincizeci de refrene memorabile cântate pe marele bulevard al Victoriei, acolo de unde pornea lumea. Iar Cristi nu avea de gând să se oprească aici. Nu con- cepea nici măcar o pauză. Continua să stea în camera lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
degrabă o Donna angelicata, căreia e nevoie să i se vorbească încet ("încet ți-aș fi spus"), pentru a nu-i suprasolicita nervii delicați. Nu numai că protagonistul masculin al cuplului nu cântă tovarășei sale imnuri patriotice pe post de serenade și nu-i servește lozinci drept incantații amoroase, dar, tocmai pe dos, o protejează de politizarea mesajului erotic și îi șoptește: Iubito [se cade să observăm aici că apelativul însuși e unul destul de riscant de folosit în epocă, desemnând un
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ținut boticul când cu „ziua Îndrăgostiților“. À propos: Nu știu cum ați ajuns 6 miliarde, bătând toate recordurile Între mamifere, iubindu-vă doar o zi pe an. Cât mă privește, nu mă interesează deloc sărbătoarea, căci sunt Îndrăgostit mai tot timpul, răspunzând serenadelor dedicate mie de pisicile cartierului și, după cum vezi, cu folos, căci l’am „Înnegrit“ cu progeniturile mele. Ce mă intrigă e că voi, ca români, ați adoptat acea sărbătoare străină cu atâta nonșalanță, deși aveți ceva similar, ba cu vârf
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am iubit" de Zaharia Stancu, Magda Isanos "Poezii", Eugen Barbu "Prânzul de duminică", N. Breban "Francisca", Petre Sălcudeanu "Singur fără cer, Petru Vintilă "Oraș încercuit", Tudor Constantin " La miezul nopții va cădea o stea", Zaharia Stancu "Pădurea nebună", Sânziana Pop " Serenadă la trompetă", poezii de Mihai Eminescu etc. A avut întâlniri permanente cu studenții români la studii, a participat la ședințele lor de tineret și a sprijini unii tineri veniți la specializare la Moscova. Multe din activitățile de la Moscova, din cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
despre viața lor vorbea pe alt ton, folosind moderația pentru a Încerca - inutil - să-și ascundă propria suferință. Scriind despre părăsirea leprozeriei din San Pablo, Che a spus: „În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Roger ne-a dat cîte o cămașă, mie și o pereche de pantaloni, așa că m-am mai Înveselit. Pluta era aproape gata; nu-i mai lipseau decît vîslele. În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
beată. Am rămas acolo ceva mai mult decît ne propuseserăm, dar În cele din urmă am pornit spre Columbia. În ultima noapte, un grup de pacienți au venit din colonie pînă la noi, Într-un canoe mare; ne-au cîntat serenade de rămas-bun de pe ponton și au ținut niște cuvîntări foarte emoționante. Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs. A fost una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un poet de talent, chiar dacă inegal. Există în producția lui restrânsă versuri de o cuceritoare simplitate și armonie interioară, cu un ritm melopeic, exteriorizând trăiri sufletești cu reverberații neerodate de trecerea timpului. Cultivând modalități lirice caracteristice epocii, ilustrând inspirat madrigalul, serenada, romanța, cantilena, epitalamul și liedul, P. a știut să evite edulcorarea lacrimogenă, sentimentalismul desuet. Unele texte au fost puse pe muzică, dar s-au banalizat prin reluarea în interpretări neadecvate. Citite cu detașare, ele își relevă substanța, fără poză și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
și Răzeșilor, deschizător a acțiunii de trezire a Bucovinei rutenizate la sentimentele românești, ultimul președinte al Societății pentru Cultură din Bucovina; Tudor Flondor care, alături de Ciprian Porumbescu și Eusebie Mandicevschi formează treimea de mari cântăreți ai neamului românesc, autorul vestitei „Serenada” sau corurile bărbătești cântate la „Armonia” ori la Societatea care-i purta numele în Bucovina... De interes erau și materialele: „Prejudiciul vârstei” ori „Nietzsche și feminismul (De ce nu trebuie femeile să fie „feministe”), dar mai ales cronica științifică Televiziune, publicată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
incendiarele Noi vrem pământ!, In opressores, Decebal către popor și Doina. Pe de altă parte, o lirică epigonică, alcătuită mai ales din pasteluri, fie peisaje, fie tablouri ale obiceiurilor câmpenești (Maria Baiulescu, Sânziene, Maria Cunțan, Pastel, De la sat, Sergiu Cujbă, Serenadă), prevestind patriarhalismul sămănătorist, își are modelul în Coșbuc. Țăranul e și în atenția lui J. B. Hétrat, poet al existențelor umile, surprinse în alegorii morale. Sentimentalismul posteminescian, comun în epocă, trece în versurile elegiace ale lui George Murnu, la Elisabeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul Serenadă la trompetă (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente și în romanul Serenadă la trompetă (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apariție de succes în epocă, echivalând farmecul unui Alain- Fournier autohton. Proză tipică a tinereții explozive, Serenadă... captează trăirile juvenile din Șcheii Brașovului, cu iubiri adolescentine în descendența „Heidelbergului de altădată”, cu tristeți ploioase și o sportivitate incandescentă, amestec de senzualism amețitor, lirism nobil, de freamăt introspectiv și frondă înduioșătoare. Cum s-a remarcat, autoarea nu are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
anilor ’60. Romanul se va întâlni, în anii ‘80, cu Îngereasa cu pălărie verde, cartea Adinei Kenereș, iar în anii ‘90 cu Brașovul Simonei Popescu, în linia unei feminități insurgent-evocative. SCRIERI: Nu te lăsa niciodată, pref. Gh. Achiței, București, 1966; Serenadă la trompetă, București, 1969; Viața cere viață (în colaborare cu Gabriela Melinescu), București, 1974; Propuneri pentru paradis, București, 1975; Scrisori din linia întâi, București, 1984. Traduceri: Walter Matthias Diggelmann, Puțin înaintea sfârșitului, București, 1969, Isidor Ruge a fost achitat, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
asupra spiritului publicului”, „Însemnări de la premiere”, semnată de același Dinu Dumbravă, cu o cronică la Trandafirii roșii, poem dramatic de Zaharia Bârsan, precum și „Noutăți artistice” (concerte, spectacole de teatru). Apar poezii de Șerban Bascovici, Al. Stamatiad și o comedie lirică, Serenada din trecut, a lui Mircea Rădulescu. O piesă în proză îi aparține lui J.H. Rosny-Aîné: Dragoste etruscă. Roman antic. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
Autorilor Dramatici Români din 1923. Figurează ca redactor al ziarului „România” (1917-1918), înființat la Iași, aici publicând numeroase poezii de război. În perioada refugiului ieșean R. se dovedește extrem de productiv: scrie într-o primă formă o piesă de inspirație istorică, Serenada din trecut, jucată la Teatrul Național de aici (1917), și, împreună cu avocatul Costică Solomonescu, compune textul pentru spectacolul de revistă Di granda (1919), care va avea un succes de public notabil, ca și altă revistă, Ce naște din pisică (1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]