351 matches
-
horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează prin explozii asurzitoare locul impactului. Partizanii răspund cu focuri de armă, dar riposta lor are un aspect dezordonat și imprecis. Este clar că au fost luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care își reia tirul. Prinde în vizorul ei un buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se aud pași obosiți. Întorc amândoi capul chiar când sublocotenentul Novăceanu pune piciorul pe ultima treaptă. Domnule locotenent, pe clădire sunt doi observatori. Câte două ore de gardă. La mitraliere, am aranjat în așa fel încât să fie tot timpul servanți. Am organizat la subsol un punct medical. Sanitarul nostru mi-a raportat că a găsit ceva medicamente la infirmeria nemților care vor putea fi folosite pentru cei răniți. Foarte bine. Asta e o veste bună. Brusc, își aduce aminte de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu piciorul, muzica inducându-le amândurora aceeași încredere de sine, același aplomb. În jurul lor, invitații beau șampanie și poartă discuții optimiste. Profesorul este undeva în interior, la masa de la bufet. Toți așteaptă impacientați ca gongul să bată miezul nopții, când servanții colegiului vor trage primele artificii. O mie nouăsute douăzeci și cinci este doar la un minut distanță. — Oh, Star, zice Jonathan. — Oh, Johnny, zice Star. — Sunt atât de fericit! — Adevărat? — Tu nu? — Sigur că sunt. Ascultă: începe numărătoarea inversă. Invitații rostesc: mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de toamnă petrecută În Franța, cu douăsprezece luni În urmă, când stătuse trântit În iarba Înaltă, Înconjurat de tot plutonul din care făcea parte și toți cu burțile lipite de sol, iar el așteptase să-l bată pe umăr pe servantul mitralierei Lewis. Contempla cele două imagini cu ceva ce semăna a exaltare primitivă - erau două jocuri la care luase parte, diferite prin gradul de Înverșunare, dar legate Într-un fel care le distingea de episodul Rosalind sau de labirinticele povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
însuși și a irosit o oportunitate uriașă. Cinci minute mai târziu, însă, Sport Club Bacău a deschis scorul printr-o precisă lovitură de cap a lui Bamba, după o centrare precisă a lui Dobârceanu. Același Dobârceanu a îndeplinit rolul de servant și la golul al doilea, înscris în minutul 54 de Petrea, cu o lovitură de cap imparabilă, în stânga lui Borș. Până la final, băcăuanii au mai irosit câteva șanse de gol, cea mai frumoasă fază a partidei consemnându-se în minutul
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
suferea u mare perturbare. Telefonul nu înceta, nici furnizorii feluriți. Marcian da Elenei un mare ajutor moral, ba se amestecase chiar și la amenajarea sălei de muzică, căreia îi hotărâse un dispozitiv bazat pe acustică, pe care nici Elena, nici servanții ei obicinuiți nu l-ar fi putut orândui. O mai ajuta și prin aceea că o înturna arbitrar de la ocupații și de la preocupare. Lua vioara și o silea să se așeze la pian. - Și așa și almintrelea tot o să fim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
după tonul cu care-i vorbise căpitanul, era clar că se întâmplase ceva. Când se apropie de locul acela, văzu o scenă de coșmar. Unul din tunurile atomice era răsturnat, lângă el zăceau rămășițele calcinate a trei dintre cei patru servanți. Al patrulea zăcea fără cunoștință alături, dar încă se mai zvârcolea, atins desigur de radiații. Dincolo de tunul acesta, se vedeau vreo douăzeci de oameni, morți sau în nesimțire, printre care și directorul Morton. Sanitari îmbrăcați în haine de protecție ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
părea calm. În câteva minute, îi povesti lui Grosvenor tot ce se întâmplase. Zărindu-l pe Ixtl, un tânăr tehnician, cuprins de panică, uitase să se trântească pe podea și, la vederea tunului cu țeava întoarsa spre el, trăsese în servanții acestuia, chiar în momentul în care era slobozită șarja. Probabil că servanții avuseseră un moment de ezitare când îl văzuseră pe tehnician între ei și monstru. În clipa următoare, trei dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întâmplase. Zărindu-l pe Ixtl, un tânăr tehnician, cuprins de panică, uitase să se trântească pe podea și, la vederea tunului cu țeava întoarsa spre el, trăsese în servanții acestuia, chiar în momentul în care era slobozită șarja. Probabil că servanții avuseseră un moment de ezitare când îl văzuseră pe tehnician între ei și monstru. În clipa următoare, trei dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
văzuseră pe tehnician între ei și monstru. În clipa următoare, trei dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe al patrulea servant, care, din nefericire, apasă o clipă pe detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului, muriră pe loc. Tunul sfârși prin a se izbi de un perete, pulverizându-l. Morton și grupul lui, care nu se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor, în silă. Monstrul a atacat fără să bănuiască ce-l așteaptă. De aici înainte, va fi mai prudent. Parcă-l vedea pe monstru scoțându-și printr-un perete capul roșcat, pentru a scruta coridorul, înainte de a se năpusti asupra servanților și a-l răpi pe unul dintre ei. Singura măsură de protecție eficace ar fi fost instalarea unui al doilea tun, pentru al acoperi pe cel dintâi. Dar cum nu existau la bord decât patruzeci și unu de tunuri, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de martie descifrată, chiar dacă nici un dubiu dezirabil din jurnalul pierdut nu vrea să se lase așternut pe hârtie, rămâne totuși întrebarea: ce anume făcea recrutul după terminarea instrucției? Ședea el cumva într-un tanc, dacă nu ca tunar, atunci ca servant? A ajuns el cumva să tragă acum, așa cum învățase s-o facă pe camarazi din carton, în ținte mobile? Unde, când, în care unitate de luptă am fost repartizat? Deocamdată nu reușesc deloc să-l fixez pe cel ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sărmanu’ ifanteriu’, Cum îl strânge moliteriu’”... Întâmplarea despre care vreau să vă povestesc s-a petrecut mult mai târziu. Eram ditai artileriștii deja. ― Da’ ce funcție aveai dumneata? - s-a auzit întrebarea cârcotașului din colțul întunecos al vagonului. ― Eram ditai servantul. Nu mă vezi cât sunt de mare? a răspuns mustăciosul, desfăcându-și sumanul la piept. ― Eu eram un amărât de ochitor - și-a declinat calitatea omul din „umbră”. ― Și cum spuneam, am ieșit într-o aplicație de noapte. Trebuia să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ție ce îți pasă? Îți umblă gura ca melița: „încărcați, distanță... înălțător”... și câte alte comenzi... iar dacă ceva nu-i bine, urmează „la loc comanda!” Te-ai întrebat tu ce are de tras unul ca mine? Un amărât de servant? Știi tu câte zeci de kilograme ridic eu într-o zi de instrucție? ― Și iarăși mă întorc și spun - l-a făcut atent Dumitru. ― Ce mai vrei să zici? ― Că ce își face omul cu mâna lui nici dracul nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
duci, da’ cine știe dacă te mai întorci... Parcă și acum simt țărâna ceea zvârlită peste noi de obuzu’ care o explodat chiar în fața tunului nostru. Noroc că o vinit brancardierii și ne-o scos de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea de pe piciorul stâng, mai gios de genunchi. Da’ doctorii - săracii de ei - m-o lecuit...” ... O locomotivă întunecoasă ca un tăciune ofta din când în când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că auziți și voi cât îi noaptea de lungă - și lungă-i, Doamne! - huruit de motoare grele. Și nu par a fi ale noastre. Eu cred că sunt rusești. Și au făcut cale pe lângă noi. Încotro merg oare? - a vorbit servantul, camaradul cel mai înalt din baterie. ― Păi, pe ninsoarea asta odată te trezești că inamicul îi în spatele tău. Și atunci nu mai poți face nimic. Te ia ca din oală! Nu te predai, te toacă rusul cu Katiușa lui ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cu ce încântare ne întruneam acolo după școală! Eu, așa-zisa muziciană, crea sem un imn al triumviratului, pe care-l cântam de fiecare dată. În odăița de taină, citeam poezii de Lamartine, Musset, Baudelaire... Aveam fiecare câte un chevalier servant. Cavalerul meu se așeza în genunchi, iar eu, cu un cuțit de la bucătărie, îl atingeam pe umărul drept, intonând Jurământul Fidelității. El trebuia să-l repete după mine. Vezi câtă organizare, câtă disciplină și ce preocupări profunde puteau avea niște
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și-au făcut ca și mine semnul Sfintei Cruci și am pornit în pas alergător și neînfricat spre vaporul care își desprindea deja ancora de țărm. În salturi aproape simultane, am ajuns lângă ostașii noștri. Bacurile erau bombardate de avioane. Servanții bateriei de 4 tunuri aeriene, amplasate pe covertă, unde se aflau și cei mai mulți dintre ostași, ne apărau, ținând avioanele la distanță. Strânși ca albinele într-un stup, când în exterior condițiile sunt cu totul nefavorabile, ne uitam unul la altul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
La Rochelle, Gilles, Paris, 1939. Louis Aragon, Aurélien, Paris, 1945. Paul Morand, Journal d’un attaché d’ambassade, Paris, 1947. Harold Acton, Memoirs of an Aesthete, Londra, 1948. Jean Cocteau, Journal d’un inconnu, Paris, 1953. Quentin Crisp, Naked Civil Servant, Londra, 1968. Tom Wolfe, The Painted Word, New York, 1975. Alain Pacadis, Un jeune homme chic, Paris, 1978. Cecil Beaton, Self-Portrait with Friends, Londra, 1979. Dominique Fernandez, Une fleur de jasmin à l’oreille, Paris, 1980. Edmund White, Forgetting Elena, New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se târască cu greu. Ecla ajunse la cazemata unei mitraliere și începu să se ridice de pe jos, cu macheta lui lată în mâna dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din nou, descumpănit. Strigă ceva și începu să dea furios lovituri de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic. — Ce se întâmplă acum? Nu e nimeni, traduse José Correcaminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cică fusese grav insulat de un marinar de-al nostru. Așa că i-am spus c-o să-l trimitem pe vas și o să-i aplicăm o corecție severă. I-am zis să mi-l arate pe individ. Și-mi arată un servant de tunar, cel mai liniștit băiat. Zice că fusese insultat Îngrozitor și asta În mod repetat - discutam cu ajutorul unui interpret. Nu-mi puteam imagina de unde să fi știut băiatul atâta turcă Încât să-l poată jigni. L-am chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-ncepe, Îi spuse Manuel lui Hernandez. — Bine. Să mergem. Ținându-și capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul ringului și doi dintre ei ieșiră pe aceeași poartă pe care intraseră. Servanții măturară nisipul, nivelându-l. Manuel bău un pahar cu apă turnat de unul din delegații lui Retana, care În seara asta Îi era manager și purtător de spadă. Hernandez se-ntoarse după ce vorbise cu managerul său. — Ai braț bun, puștiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îndepărtă. Nimeni nu aplaudă. Manuel se Îndreptă spre barrera, În timp ce Zurito ieși și el călare din arenă. Cât fusese Manuel ocupat cu taurul, trompetele sunaseră anunțând Începerea celui de-al treilea act - banderillas. Manuel nu fusese conștient de sunetul lor. Servanții acoperiseră cadavrele celor doi cai cu niște pânze și acum Împrăștiau rumeguș În jurul lor. Manuel se apropie de barrera ca să bea niște apă. Omul lui Retana Îi dădu plosca grea și poroasă. Fuentes, țiganul cel Înalt, stătea acolo, ținând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
părți contractante "concerte ronț ensemble l'invitation à faire à S.M. Impériale de toutes leș Russies, afin de former, par l'union des trois cours, en conséquence des étroites liaisons qui existe déjà entre elles, un système de triple alliance, servant au rétablissement et au maintien de la paix et de la tranquillité générale de l'Europe" (s. Ven.C.)149. Ca urmare, diplomația engleză și-a concentrat, în continuare eforturile, conjugate cu cele ale Rusiei și ale Austriei, pentru menținerea Porții Otomane
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]