1,109 matches
-
identitatea candidaților pe baza actului de identitate valabil (buletin de identitate, carte de identitate, carte de identitate provizorie, pașaport) și a tabelului nominal cu candidații repartizați în sala respectivă, fiind strict interzis accesul candidaților cu cărți, caiete, notițe, foi, mape, serviete, poșete, precum și orice tip de aparatură electronică, telefoane mobile ori alte dispozitive de comunicare la distanță sau alte obiecte care pot fi utilizate la fraudarea probei. (3) Candidații își ocupă locurile indicate de personalul de supraveghere în ordinea înscrisă în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254504_a_255833]
-
Nicolae Balotă - pe atunci în vârstă de treizeci și unu de ani - este arestat în trenul care îl duce de la Cluj la București. Evaluând rapid situația, arestatul ia cu el numai valiză și paltonul și lasă în plasă de bagaje servietă în care se află jurnalul sau intim, plin de diatribe la adresa comunismului. Acest jurnal - un caiet voluminos, legat în pânză albastră - reintră în posesia autorului după multe peripeții, în 1964, cănd Nicolae Balotă termină de ispășit șapte ani de temnița
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
de la ușă. Ne-am uitat unul la celălalt. Foarte rar se întâmpla să vină cineva pe la noi fără să ne anunțe. Lotte și-a lăsat cartea în poală. Eu m-am dus la ușă. Un tânăr stătea acolo, ținând o servietă în mână. Probabil că, cu o secundă înainte ca eu să-i deschid ușa, el își stinsese țigara, căci am văzut cum îi iese pe la colțul gurii o dâră de fum. Însă putea să fie doar respirația în ger. Preț
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
pozițiile noaste față de ea, și că doar câteva nuanțe ne diferențiau. Era absurd, firește. În fond, eu eram cel care îl oprea să obțină ce voia de la Lotte. Era doar o proiecție a mea în tânărul ăsta, care își ținea servieta în mână în fața scheletelor de hortensii. Dar cum altfel am putea noi să luăm decizii care-i privesc pe alții? Mai era și ger pe deasupra. L-am lăsat să intre. În holul nostru, încălțat cum era cu ghetele lui, sub
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
ceva ce nu mai văzusem înainte. Apoi s-a prezentat ca fiind unul dintre cititorii ei, așa cum mă așteptam. Lotte l-a invitat înăuntru, sau și mai înăuntru. M-a lăsat să-i iau jacheta, dar și-a ținut strâns servieta în mână - am presupus că acolo era un manuscris pe care voia să i-l arate lui Lotte. Jacheta mirosea grețos a apă de colonie, deși, din câte mi-am dat seama după ce m-am descotorosit de haina lui, Daniel
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
poștă, iar, când ochii i-au căzut pe reflexia lui din oglindă, am avut impresia că am văzut o undă de zâmbet. Lotte a făcut un gest spre masa din bucătărie, iar el s-a așezat, punându-și cu delicatețe servieta între picioare, de parcă s-ar fi aflat înăuntru un animăluț viu. Din felul cum o urmărea cu privirea pe Lotte, care a umplut ceainicul uzat cu apă și l-a pus pe aragaz, mi-am putut da seama că nu
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
Președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, vineri, la Brașov, că liderii țărăniști Victor Ciorbea și Aurelian Pavelescu s-au călcat pe bombeu pentru a-i căra servieta lui Traian Băsescu când a venit la catafalcul seniorului țărănist Ion Diaconescu, care nu s-a înclinat niciodată în fața nimănui. El a spus că atât el, în calitate de președinte, cât și PNL, ca partid, au dorit să întindă o mână către
Antonescu: Ciorbea şi Pavelescu se călcau pe bombeu să-i ţină servieta lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47217_a_48542]
-
dea târcoale găurii pe care o făcuse. - Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei. - Mersi la fel, doamnă, zise Takamura. Începu să măsoare ceva, cercetând o carte și alte câteva hârtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase niște hotărâri importante în privința a ceea ce avea de făcut și își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Era subțire ca paiu’, dar Îi plăcea cum gătesc. N-am reușit să pun cărniță pe el. GÎndea prea mult, Îți zic io. Așa Înalt, cu ochi așa frumoși, și mereu se Îmbrăca așa curat și elegant, cu cravată, cu servietă frumoasă. Un adevărat domn. Mamă și fiică Își șterg lacrimile de pe gene. Lui Wakefield Îi vine greu să creadă că un profesor ar putea fi ucis din cauza unor basme esoterice. Doar dacă băieții răi foloseau și ei basmele acelea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cerul e plumburiu, greu de zăpadă gata să cadă, dar nu este frig deloc și Wakefield Își duce pardesiul pe braț umblînd alene pe aleile Parcului Arhitectural Internațional, alături de Mariana. Numai că nu sînt la plimbare, Mariana ține strîns o servietă care nu se potrivește deloc cu ia ei lungă și cojocul de oaie cu marginile Împodobite cu broderie manuală. Ce s-a ales de haute couture și parfumurile de 500 de dolari gramul? Chiar și miroase a oaie. Se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor burse În Suedia pentru a ajuta la construirea OSUPOR. După un tur de strîngeri de mînă și după ce se asigură că În fiecare mînă există cîte o broșură cu orfani, Mariana Înșfacă „scrisoarea de intenție“ și o Îndeasă În servietă, singurul ei accesoriu fără conotații etnice. Mahmureala lui Wakefield s-a dus, mulțumită pastilei de la Susan și o euforie moderată Îi ia locul. O privește pe fosta sa soție cu admirație reală În timp ce ea Își ia rămas bun de la aliații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la Hiroshima, riscă ea o explicație. Dar chipul nu e tragic, e doar suprafață pură. Oricum ar fi, Orașul Femeilor Îi deprimă. Mica gașcă veselă cade pe gînduri și atunci Mariana decide să-i părăsească. Wakefield o privește Îndepărtîndu-se, cu servieta legănîndu-se Într-o mînă cu o precizie de pendul. Înăuntrul ei orfanii așteaptă zile mai bune. Wakefield se simte ca și cum ar fi unul dintre ei. — Să ieșim de-aici imediat, poruncește Milena. Am nevoie de o băutură, de un joint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lățește de-a curmezișul orizontului său. Ce ți-am făcut eu ție? admonestează Wakefield apariția. Nimic, Îi răspunde ea, dar e un nimic al naibii de vast, la fel ca și cerul. Wakefield se uită În altă parte, dar tot aude țăcănitul servietei ei. Ori le dă drumul orfanilor, ori Îi Închide la loc. Pentru o clipă regretă lamentabila lui lipsă de interes, dar apoi Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
telefon. Să-ți dai numărul de telefon unui client era un delict pentru care puteai fi concediat. I-am dat numărul de telefon. Când a plecat din restaurant, în acea primă seară, împreună cu ceilalți trei subalterni, într-un nor de serviete, umbrele, numere din Financial Times făcute sul și costume sumbre, James mi-a zâmbit în chip de la revedere, iar eu am știut (Ei, spun asta bazându-mă pe cunoștințele dobândite ulterior. E foarte ușor să prevezi viitorul când acesta s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi se părea că Jim era mereu prin preajmă. De fiecare dată când mă întorceam de la Londra, îl găseam prăbușit la masa din bucătărie, cu un norișor întunecat agățat deasupra capului, cărând după el aerul acela tragic ca pe o servietă. Dar mereu îi spuneam „Bună, Jim“. Măcar eram politicoasă. Chiar dacă el mă ignora total. Apoi am descoperit de ce mă ignorase. A doua zi de când mă întorsesem de la Londra, soneria a sunat, eu m-am dus să răspund, iar la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
politicoasă cu tine“. Dar în afara unui vag „scuze“ pe care mi l-a livrat în timp ce se foia pe lângă pulpa mea în căutarea centurii de siguranță, omul de afaceri m-a ignorat complet. N-a făcut decât să-și deschidă impresionanta servietă de piele și, cât ai zice pește, tipul era vârât cu nasul într-un roman de Catherine Cookson. Sunt sigură că știți cartea la care mă refer. E romanul ăla despre fata ilegitimă cu un semn din naștere de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
De pildă, în Limerick. Iertați-mă, nu, glumeam doar! Peste tot pe unde mă uitam, peste tot vedeai grupulețe de oameni de afaceri. Stăteau strânși în cerc, în costumele lor urâcioase, fie așteptându-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ploaie. Se rezema de zid. Ținea în mână telefonul mobil și purta o conversație care părea extraordinar de dură. Și ea arăta extraordinar: eficientă, plină de energie, îmbrăcată într-un costum negru elegant, cu o bluză albă scrobită și o servietă mare și lucioasă. Hugo s-a gândit invidios, pierzându-și puțin din entuziasm, că unele mame erau atât de bine organizate. Când a trecut pe lângă ea, cu Theo în brațe, Hugo a auzit o parte din ceea ce Barbara spunea. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
va pierde slujba. Era un lucru groaznic. Se uitară unul la altul cu coada ochiului, nesiguri ce să spună. Înainte ca ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar trebui să-i dăm un bacșiș de despărțire, sugeră Harry. De ce n-am aduna niște bani acum? Cât? Întrebă Roxanne. Două sute de renminbi? —Patru, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stewardesă mi-a stimulat încrederea în calitățile tehnice ale avionului. Lângă mine rămăsese un loc liber, dar nu pentru mult timp. Un bărbat înalt, îmbrăcat într-un pardesiu somptuos de cașmir albastru și purtând ca bagaj de bord o mică servietă de piele fină, s-a oprit lângă locul vacant și, cu eleganța naturală a gestului unui om de lume, s-a prezentat întinzându-mi mâna și zicând: "Sunt Robert Maxwell, proprietarul Editurii Pergamon din Londra". I-am strâns mâna prezentându
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
înainte să se retragă în întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întunericul monitorului. Afară, ne-am întâlnit cu vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl pândea să intre, îi smulgea servieta și, după cum povestea Maria (mereu atentă la detalii), îi „băga bucăți“ cu ea în cap. Se auzeau plesniturile de deasupra, prin parchet și tavan. Domnul Cocă încasa în tăcere. Atunci era moale, călduț, tocmai bun de bușit; și doamna Cocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
statisticilor neutre, ci să și știu ce mă așteaptă, să mă înarmez cu cele mai mici detalii, cu imagini, sunete și mirosuri, pentru a fi pregătit. Am ocolit ambulanțele și l-am urcat pe Brutus la etaj; parcă duceam o servietă cu păr. I-am pregătit un bol de lapte și mi-am spălat fața cu valuri de apă rece. Se mai potolise și durerea, Rapotan strânsese profesionist, cu măsură. Urmele dispăreau repede, până să ajungi la doctor și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înțeleagă nici ce i se întâmplă, nici ce caută acolo. Purta costum și-un basc mic pe cap, pe care îl storcea în geanta diplomat, sub rigle, caiete și jumătatea de franzelă cu parizer. Dacă i-ar fi deschis cineva servieta, cu siguranță ar fi găsit și puțină vaselină pe-acolo. În pauze, Belcin ștergea probabil tabla prin cancelarie, pentru că venea mereu la ore cu mâna dreaptă plină de cretă. Și-o freca mecanic de pantalon, vârând-o din minut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]