1,092 matches
-
nu mai era nimeni. De altfel nici în restul vagonului nu erau prea mulți călători la clasa întâi. Și așa prețul biletelor chiar la clasa a doua era destul de mare. Și-a ocupat locul punându-și în plasa de sus servietă din care reținuse o carte care-l însoțea în orice călătorie și după un număr de ... Citește mai mult În apropierea toamnei întunericul se lăsase mai devreme iar trenul care trebuia să-i readucă spre locurile de muncă pe toți
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
nu mai era nimeni. De altfel nici în restul vagonului nu erau prea mulți călători la clasa întâi. Și așa prețul biletelor chiar la clasa a doua era destul de mare. Și-a ocupat locul punându-și în plasa de sus servietă din care reținuse o carte care-l însoțea în orice călătorie și după un număr de ... XVI. BERTHOLD ABERMAN - INTERVIU CU MINE ÎNSUMI, de Berthold Aberman, publicat în Ediția nr. 1075 din 10 decembrie 2013. „La Berthold Aberman, discursul narativ
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
închise și își făcu o cruce mare. - Domne, Maică Precistă, că și-o pierdut mințile. Acu numără, acu fluieră ca un flăcău de însurătoare. Masa era așternută și mâncarea îl aștepta gata, pe marginea sobei. Maria tocmai îi punea în servieta de piele maro, roasă pe la colțuri, ce o avea încă de când se angajase la fabrică și la care nu voia să renunțe, pachetul cu mâncare. Îl bătuse de foarte multe ori la cap să-și schimbe servieta, că doar nu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
îi punea în servieta de piele maro, roasă pe la colțuri, ce o avea încă de când se angajase la fabrică și la care nu voia să renunțe, pachetul cu mâncare. Îl bătuse de foarte multe ori la cap să-și schimbe servieta, că doar nu era ultimul sărăntoc, atâția bani să își cumpere alta avea, har Domnului, dar el râdea, zicea că până nu o ajunge ca și cumnatu-său să aibă ceva funcție pe la partid și să își poată duce pâinea cu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
de așa ceva pe acolo - nu pentru că ăia nu l-ar vrea, doar veniseră cu propuneri să-l primească în partid, dar el găsea tot felul de scuze și îi amâna pentru o dată ce nu mai venea - nici șansă să renunțe la servieta lui nu era. Și-apoi unde mai găsea el acum o servietă din piele de așa calitate. Ca să nu mai pui la socoteală închizătorile. Se așeză la masă, după ce își spălă mâinile în ligheanul de după ușă și i se adresă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
veniseră cu propuneri să-l primească în partid, dar el găsea tot felul de scuze și îi amâna pentru o dată ce nu mai venea - nici șansă să renunțe la servieta lui nu era. Și-apoi unde mai găsea el acum o servietă din piele de așa calitate. Ca să nu mai pui la socoteală închizătorile. Se așeză la masă, după ce își spălă mâinile în ligheanul de după ușă și i se adresă Mariei cu o voce caldă. - No, hai și stai jos că am
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
atâta ușurință și fericire de lucruri de-astea. Cenușă ar trebui să-ți pui în cap, în apă fiartă să te scalzi nu să sari în sus de bucurie pentru astfel de fapte... Șerban nu o mai auzi. Își înșfăcase servieta, luă scrisoarea din mâinile Mariei ce încă era prăbușită în scaun, doar glasul îi revenise și tuna ca un fulger, și alergă spre stație. Trebuia neapărat să prindă cursa. Avea multe de rezolvat, nu putea pierde timpul, nici măcar ca să îi
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
ei și cu cei din jur, dar insistenți, pentru că altfel, vor fi loviți, iar loviturile omului cu mintea odihnită sunt grele, de multe ori ducându-te la pierzanie. Cum stătea, amorțit de frig, își aduse aminte că are mobilul în servieta, care se afla la o distanță de trupul lui căzut; dar cine să i-o aducă aproape de el și cine să-i formeze numărul pentru a vorbi cu cei de-acasă? Se întunecase, poate că orologiul cerului bătea zece și
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
hoteluri de mare rafinament arhietectural, mașina oprește la stopuri din minut în minut, se circulă bară la bară dar nu se claxonează în nici un caz, nervii șoferilor sunt întinși la maximum din cauza așteptărilor îndelungate, al nostru tacticos mai apelează la servietă, hârtie și plaivas, de un calm răvășitor de te scoate din papuci sau te calmează, ne-o impunem pe-a doua, lăsatul serii este din ce în ce mai pronunțat iar luminile îți crează un ambient liniștitor, de somnolență în fază incipientă. Se vede
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
care mergea la școala, atunci s-a gândit să-i cumpere ceva special, care să țină până își termină clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
ce-a aterizat dintr-un soi de „farfurie” se prezentă : -Sunt „Candidat” ! El, era trimis din Marte pentru-n post în „Liga Mare”. Nu avea minte, n-avea carte, dar vrea recompensă, tare ! În Cosmos, lipea afișu ', căra câte-o servietă, ocupat cu-alișverișu' servind pe la vreo mazetă. Azi, e „candidat de seamă”, omulețu-i pișicher. N-are de ce să se teamă fiindcă e căzut din „cer” ! Și dă multe ca ofrandă celor care îl ajută și îi face propagandă. Omu' , a produs
„MARȚIANUL” ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368752_a_370081]
-
privirea din hârtii. Surprinsă secretara revine dintr-un singur salt la locul ei. El o privește întrebător, ea îi zâmbește mieros. Ia mapa și se retrage. În biroul său intră un tip îmbrăcat pestriț dar plin de morgă. Poartă o servietă diplomat pe care scrie în diagonală, cu litere mari, albe: MINIST și dedesubt, ER. Secretara se sprijină de birou, cu fața către oaspete și apasă un buton nevăzut. Lampa de pe biroul directorului se aprinde și se stinge de câteva ori
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
Sublinieri sugestive de trompetă, trombon ca la bâlci sau carnaval. Insul gesticulează că s-au înțeles la telefon, să se vadă la o anumită oră, să semneze o situație cearceaf, lungă cât toate zilele pe care o scoate din propria servietă. Gestica secretarei exprimă imperturbabil: „Nu e și pace!” Când s-a aprins becul, directorul a sărit de pe scaun, a ridicat o trapă din fața biroului și s-a ascuns. Revine alergând precipitat după pălărie și palton și cade din nou în
PAUZA DE MASĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348508_a_349837]
-
la lucru, să încapă câți mai mulți ca el în fiecare vagon. Arată ca un licean. De obicei mic si slab. Are o valiză în mână și e îmbrăcat stas, de parcă ar fi în uniformă: pantaloni negri, cămașă albă și servietă. Pantof negru, curea neagră, foarte puțină variație, nici o fantezie. Bărbatul japonez nu prea are timp să petreacă cu copiii lui: dimineața se trezește prea devreme să îi sărute înainte de plecarea lor la școală și se întoarce de la serviciu seara, după ce
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Est și zona de Vest unde zona vestică poate fi asimilată cu regiunea nordică înainte amintită. Consecința: Ardeleanul diferă de Oltean sau Moldovean. Cauza educația lor prin muncă. Un ofițer în uniformă nu are voie să ducă în mână tradiționala servietă de funcționar. Un trepăduș însoțitor trebuie să o poarte. Ca și parlamentarul ales el nu este funcționar. Ei servesc poporul! Măcar, pentru ofițer este o cauză semnificativă. Este obligat de etichetă să salute orice alt ofițer întâlnit. Dacă gradul este
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
-
ca lumea liniștea nu e deloc un lucru simplu viața se complică pe măsură ce se îmbogățește visele pulsiunile mecanismele de apărare încuietori în care cheia nu se răsucește cu ușurință eva l-a învățat pe adam lucrul bun mere crude în servietă de aceea îți spun după luca șapte cu patruzeci și șapte păcatele ei cele multe sunt iertate căci a iubit mult dar cui i se iartă puțin iubește puțin liniștea nu e deloc un lucru simplu minunății ascunse-n poșetă
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
a rămas singur, înlemnit, pe hol. Din nefericire sunetul clopoțelului i-a stârnit furia, nesimțindu-se vinovat cu nimic. A intrat pe ușă tot așa cum ieșise dl. Constantin, trântind-o. Nu i-a fost îndeajuns. De la intrare și-a aruncat servieta în zbor rotit, pe propriul pupitru, apoi a luat un scaun răzleț drept minge de fotbal. Colegii îl priveau cu stupefacție: - Ai înebunit stimabile? - Lăsați-mă. Bran mă dă la gazetă... - Pentru ce? - Fiindcă am lipsit. Adică, am chiulit. În
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
părea să fie cea mai înverșunată din grupul atacatorilor. Albert nu mai avea timp să-și asculte vibrațiile sufletului. Zăpada îl copleșea simțindu-i răcoarea pe față. Picuri din zăpada topită i se strecurau pe sub gulerul cămășii. Și-a abandonat servieta. S-a avântat asupra Mirunei, nu înainte de a înșfăca o pală de zăpadă. Parcă ar fi fost așteptat de o veșnicie să facă asta. Și-au întors cu vârf și îndesat frecușurile. În cele din urmă au fost treziți la
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului VIII. CASA SUFLETULUI MEU Ți-ai găsit! Uneori îndărătnicia unui adolescent nu are margini. Trebuia să prindă macăr ultima oră din acea zi, mai ales că era ora d-nei Iacobini. De servietă nu mai avea nevoie. Trebuia să alerge degrabă, direct la tramvai, căci altfel ar fi putut avea neșansa unei noi confruntări cu dl. Constantin. Fugea ca un nebun, mâncând pământul. Își închipuia că picioarele îi sunt arcuri și că fiecare
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
care m-a surprins prin amploarea lui este cultura de pub. În centrul Londrei, după ora 17:30, pub-urile se umplu cu tineri și tinere în cămăși albe și costume negre care, după terminarea programului de lucru, socializează cu servieta la picior și cu un pahar de bere în mână, de multe stând în picioare pe trotuar, în fața pub-ului deja plin. Printre ei vezi uneori negri și asiatici, în aceleași costume negre. Unitate în diversitate. La nivel de democrație
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
câteva file desprinse de prin diferite publicații străine? Citește absorbit, cu pixul în mână, transcriind ori traducând ceva pe un caiet de lucru. O ceașcă e deja goală. Da, el e! Ne salutăm, foile rupte și caietul intră repede în servietă; comand și eu „una turcească”, mică. Discuția se leagă repede, e antrenantă, cu Mirodan nici nu poate fi altfel. Mă gândesc- amintindu-mi că în chenarul redacțional de la „Minimum” e amintit numai numărul căsuței poștale, nu și sediul - mă gândesc
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
pe care le cumpăra de la chioșcul de ziare. Nu știa faptul că era urmărit cu atenție de după perdea de Cocuța. Nu știa nici faptul că atunci când era plecat cu treburi prin vie locul unde își ținea prețioasele fascicole adică o servietă veche din grajd era cercetat de Cocuța! Se intra în plină primăvară și via începuse să prindă lăstari cu frunzele de un verde cum nu mai văzuse Suman. Suman reușise să adune ceva fascicole din Uraniu și Sahariana. Cocuța observând
COCUŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351722_a_353051]
-
Aerul condiționat nu mai făcea față sau așa i se părea ei. Aduse cafeaua și se așeză în stânga scriitorului, lână Tania. Aceasta părea desprinsă dintr-un tablou pe fundalul căruia trona o furtună de intensitate uriașă. Ștefan Deleanu deschise o servietă. Scoase din ea câteva fotografii vechi, care îl reprezentau pe pictor lână o femeie și un copil. - Ea e Valeria Stoicescu, zise. Iar copilul e Georges, în urmă cu mulți ani. Maria privi fotografia cu atenție. Apoi luă alta, și
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
erau suficienți să ajungă acasă. Între ruine, câinii l-au întâmpinat bucuroși. Bărbatul îi mângâie pe rând și vorbi cu ei, pe urmă se duse direct la patul din crengi de alun și din cartoane și-l răsturnă. Descoperi o servietă pe care o deschise cu rapiditate. Ceva îi spunea că actele sale de identitate erau păstrate cu grijă. Și nu s-a înșelat. În portmoneu erau cartea de identitate, pașaportul, permisul de conducere, un brevet de pilot, două mii de euro
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
să spună cât a ținut iadul. Când s-a trezit, uitase complet cum și de ce a ajuns acolo. Învățase în schimb drumul spre casa pictorului, fără a mai avea vreo intenție de a relaționa cu acesta. Cu banii găsiți în servietă putea să înceapă o nouă etapă. Va porni spre trecut, unde, cu ajutorul divinității, va dezlega mistere și gânduri negre. Se grăbi să plece, gândind că Dan Simionescu îi va descoperi lipsa și va anunța autoritățile din comună. Se lăsă condus
PROMISIUNEA DE JOI (XIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354881_a_356210]