611 matches
-
aplauze răzlețe. — La naiba! mormăi Odin. Vorbește de zece minute și abia a ajuns la subiect. — Propozițiile astea vagi mi se par foarte liniștitoare, spuse Powys. — Ca și cum am fi din nou la școală. Dar nu toți oamenii triburilor sînt adoratori servili ai bogăției [zise Monboddo]. Mulți sînt stăpîniți de propriile priceperi și lăcomii. Lorzii primelor orașe poate au căzut în fața nomazilor care-și mînau primele care cu roți. Dar n-are importanță! Noii stăpîni ai grînelor poate că le păstrează cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un spirit non-integrat. Dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
făcuse: grinzile de fag din padocuri, gazonul udat și proaspăt, mobilierul brun de ratan, sub umbrare roșii de pânză. Și, cu toate astea, un aer demonstrativ și impersonal plutea în spațiile de relaxare și în grădină, în tonul politicos, prea servil, al îngrijitorilor. Se învârti o săptămână în manej, alături de copii și de mame care își vegheau cu răbdare progeniturile. Fu de față când alți doi cai albi se alăturară buiestrului. Păreau blânzi și cuminți ca două pisici, dar era numai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ÎNAINTE ȘI INTERVENI: \ ZĂU, DOMNULE GONISH, DEȚINUTUL NU POATE... FAȚA MÎNDRĂ A NEGATISTULUI SE ÎNTOARSE CU RĂCEALĂ CĂTRE TÎNĂR: \ DE-AJUNS, MULȚUMESC. DAȚI-VĂ ÎNAPOI CA SĂ NU AUZIȚI... VREAU SĂ-I VORBESC ÎNTRE PATRU OCHI DOMNULUI HEDROCK. PELDY SE ÎNCLINĂ SERVIL: \ VĂ ROG SĂ MĂ IERTAȚI, DOMNULE GONISH. MI-AM DEPĂȘIT ATRIBUȚIILE. SE DĂDU ÎNAPOI ȘI LE FĂCU SEMN OAMENILOR LUI SĂ SE ÎNDEPĂRTEZE. ACEȘTIA SE ÎNGHESUIRĂ CA ÎNTR-UN VÎRTEJ ȘI PUSERĂ ÎN ȘOAPTĂ ÎNTREBĂRI. DAR PESTE MAI PUȚIN DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou cu un viezure. S-a speriat când m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?" repeta el înfricoșat și servil. "Nu doresc nimic", am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cu ochelarii pe nas. Arhivarul stătea la masă și scria. Semăna din nou cu un viezure. S-a speriat când m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: „Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?” repeta el înfricoșat și servil. „Nu doresc nimic”, am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am răspuns nici unui apel, am fost, în Europa, dintre cei care au ridicat steagul. (...) nu sîntem răspunzători de victoria noastră și nu ne solidarizăm cu progeniturile involuntare. Constatăm însă această victorie în toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a despăturit o bucată de hârtie, pe care i-a întins-o lui Endō ca să o privească, rămânând cu degetul fixat pe un pasaj. Endō s-a aplecat și a studiat hârtia. Kobayashi i-a explicat ceva, cu un zâmbet servil pe chipul lui de șobolan. Lui Gaston i s-a părut totul foarte ciudat. Știa ce înseamnă Kobayashi pentru Endō. Îi văzuse ochii plini de ură și mânie când, pe șantierul acela, îi dezvăluise motivul pentru care pleca la Yamagata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kobayashi i-a întins o umbrelă veche. Endō a tras ușa din sticlă, care nu glisa ușor, și a privit cerul înnorat, luându-și la revedere de la Kobayashi. — Atunci pe mâine! Kobayashi l-a condus până la ușă, cu același zâmbet servil pe buze. Gaston l-a lăsat pe Endō să meargă vreo zece metri pe strada plină de băltoace și noroi și apoi s-a luat după el și l-a bătut pe umăr. — Endō-san! Endō a rămas mut de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut, Kobayashi își arbora zâmbetul lui perfid, făcând o plecăciune servilă. — Încotro? îi strigă un bărbat de pe bicicletă. — Am niște treburi în Umamigasaki, răspunse Kobayashi. Când a auzit „Umamigasaki“, Endō a considerat că a sosit momentul. S-a plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când a sosit în Yamagata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tare. Pe drum ne-am întâlnit cu un pâlc de gardieni ai împăratului, trimiși să-l ia cu o lectică pe Garibaldo. Acesta a refuzat-o. Încet, încet am ajuns la porțile de bronz, și doi funcționari cu un aer servil ne-au condus până la Boukoleon. Atriumul era gol, dar, imediat ce-am apărut noi, ușa camerei s-a deschis și tânărul medic a apărut. A surâs, dând afirmativ din cap. Garibaldo a intrat singur și a ieșit însoțit de împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acestei noi javre râioase găsite de fiul său. Javră care avea să stârnească mila și dragostea Camillei - care și-ar fi dorit atât de mult să țină unul În casă, În timp ce el urâse dintotdeauna câinii, patrupedele acelea tâmpite, umile și servile ca ființele umane, cu care se aseamănă mai mult decât Își seamănă de multe ori oamenii lor Înșiși. — L-am prins cu o creangă, Îi explică Aris, surprins de interesul tatălui său. Se oprise la baza piciorului de la Ponte Sublicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Abia scosese capul, și-i răsări înainte fața spână a lui moș Costache, care i se păru acum mai buzat și mai stacojiu la față. - Ai dormit bine? întrebă el, cu vecinica lui răgușeală.Părea foarte binevoitor și mai ales servil de politicos din cauza fizicului meschin și a continuei frecări a mâinilor. - Vino să-ți arăt odaia dumitale. Pe același coridor, moș Costache călăuzi pe Felix la o altă ușă deschisă de perete. - E gata, Marina? - Gata, gata, răspunse arțăgos o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
puerilă, și un ochi expert ar fi descoperit și cauza unor stranii efecte de stângăcie. Desene în peniță neagră erau tratate de cei doi artiști în ulei de două tonuri, negru și alb, pastelul sau acuarela de asemenea erau imitate servil în culori grase. Ochiul pictorului avea o însușire înnăscută de a combina armonios liniile și culorile, dar inteligența lui nu putea să discearnă în nici un fel rațiunea structurii modelului și să interpreteze din nou. Petele rumene din obrajii unei fetițe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bun. - Domnule doctor, zise el, ceea ce bănuiți dumneavoastră, examinând reflexele, nu poate exista în nici un caz în această casă. - Dumneata ai noțiuni de medicină? întrebă Vasiliad, ostil. - Domnul este student în medicină! comunică Stănică.Doctorul se încruntă și deveni deodată servil. - Daa? N-am știut! Firește că nu e nimic. Dar noi nefacem datoria. - În cazul de față, mi se pare că vă amuzați pe socotealalui papa, adăugă Otilia. Pascalopol privi la cei doi tineri cu simpatie și bătu aprobativ pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
e un cadavru... Deodată o ușă [de] spijă se deschide și [apare] un înalt chip de femeie. Rochia ei neagră foșnește uscat asupra pietrelor bisericei, un fin văl de dantelă îi acopere fața palidă... un bătrân o urmează, cu mina servilă. - El este dar...? Ah! copilul meu... astfel se sfârșește o viață de om... asta fel? - Ah! princesă, zise bătrânul... cum poate cineva cu spiritul vostru să se-namoreze de un om fără inimă, care desprețuia femeile, căruia moartea-i părea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Le Bon și pe McDougall, ci înmagazinase bine în memorie doctrinele lor și le adapta în mod logic circumstanțelor epocii sale"92. Dacă dorim o confirmare suplimentară, o aflăm chiar la ministrul cu propaganda al lui Hitler, teribilul Göbbels. Valet servil, adăpat la izvoarele maestrului în privința teoriilor și practicilor sale. A studiat așadar Psihologia mulțimilor, însușindu-și jumătățile ei de adevăruri. Le-a rezumat, le-a parafrazat, le-a răspîndit în anturajul său pînă la sfîrșitul vieții. Unul dintre asistenții lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în imediat, în viața de zi cu zi, acțiunea ei rămîne neglijabilă. Dacă forța este exclusă și rațiunea, ineficientă, nu-i îi mai rămîne conducătorului decît o a treia cale: seducția. "Oratorul vulgar, politicianul temător, nu știu decît să flateze servili mulțimea și să îi accepte orbește vrerile. Un adevărat manipulator de oameni va începe prin a seduce mai întîi; iar ființa sedusă, fie ea mulțime sau femeie, sfîrșește prin a nu mai avea decît o opinie, cea a seducătorului, și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
militari zeloși și robotizați. Domșa și Lungu nu intenționează nicidecum să disculpe Securitatea, Miliția sau pe liderii locali ai PCR, zeloși și ei în a accepta și concretiza ideea de reprimare violentă a populației, dar punctează limpede faptul că ofițeri servili, oportuniști și carieriști din Armată au ordonat deschiderea focului la Cluj. Autorii afirmă că nu doresc să culpabilizeze Armata ca instituție, ci pe reprezentanții ei care au dovedit exces de zel în represiunea din decembrie 1989, înainte de căderea dictaturii ceaușiste
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de aroganță și de trufie? Ești cumva pregătit să iversăm rolurile? Au trecut o mie șase sute de zile de când sunt ținut în mocirlă ca o insectă puturoasă și acum îmi pretinzi să fiu cuviincios și recunoscător, și de ce nu, chiar servil față de tine și față de cel ce m-a claustrat în această monstruoasă singurătate? Vă sunt de folos viu? De ce nu m-ați înlăturat definitiv? Campanella, ești un om imposibil. Nu te-au data gata patru ani de temniță și pretinzi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o convorbire inocentă și lipsită de orice paradox. "Nu vorbesc pentru tine, o ironizase mental Ioanide atunci, naivă madam Farfara, vorbesc Ioanei." (Ioana era fata doamnei Valsamaky.) Bonifaciu Hagienuș, un fel de silen cu pielea fălcilor căzută, individ versatil și servil, epicureu nu lipsit de fineță, povesti și el, scandalizat, cum, întîlnindu-l odată pe stradă pe Ioanide, pe care nu-l cunoștea personal, după ce-l căutase peste tot, întrebîndu-l dacă este domnul Ioanide, acesta i-a răspuns fără nici o clipire: "Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iminentei cooptări în minister a lui Pomponescu se răspândi iarăși și Bonifaciu Hagienuș, Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Gonzalv Ionescu se repeziră în anticamera sa. Dan Bogdan, mai rigid, păstrând mereu o anume aparentă independență de caracter, stătu în rezervă. Servili și maligni totdeodată, curtenii nu se putură abține de a nu aduce vorba despre Ioanide. - Se zice că Ioanide a fugit de acasă! intră în chestiuneGulimănescu. - L-am văzut eu, asigură Hagienuș în culmea plăcerii dedelator; este cu... G. Călinescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
necunoscut lui Max. Gaittany avea multe analogii cu Hangerliu, cu unele distincții: nu suporta un mediu prea vulgar cu acea superioară simplitate proprie lui Max, nici nu aborda somitățile cu aceeași liniștită suficiență. Cu cei mari, Gaittany era onctuos și servil. Iar când se risca în glume dubioase, pierdea tonul just și devenea scabros. Delicioasă (fr.). G. Călinescu Hangerliu aderase la Mișcare prin circulația lui în straturile joase. În fond, Mișcarea făcuse apel la el. Șefii își dădură seama că Hangerliu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cartea sa de vizită, însă Pomponescu îl zărise de la geam și, amabil, îl întîmpinase chiar din anticameră, goală la acea oră, și-l conduse în birou. - Domnule ministru, să trăiți! Îl salută Gaittany, superlativ în vorbe și în gesturi, aparent servil, în fond păstrând deplină independență în complimentele sale onctuoase. Pomponescu spuse din mișcarea mâinilor că totul e zădărnicie, apoi voi să afle opinia lui Gaittany. - Crezi c-am făcut bine? Pentru întîia dată Pomponescu punea o astfel de întrebare, ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sîsîiră: - Sst! Liniște! La ieșirea lui Pomponescu, care vorbise foarte elogios despre sărbătorit (îi plăceau aceste gesturi publice de G. Călinescu generozitate), bătrânul, voind să se apropie de el, fu împiedicat de un comisar, care, făcând drum lui Pomponescu, strigă servil: - Faceți loc, să treacă domnul ministru! Alții din sală împinseră pe sărbătorit spre a fugi după ministru, încît bătrânul, impotent, rămase în urma tuturor și ieși pipăind cu mâna pereții, spre mirarea oamenilor de serviciu, care nu pricepeau ce căutase în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]