KorAP: Find »[drukola/base=servitoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...54 >

1,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu așa cum te-ai fi așteptat de la un om a cărui viață cotidiană era spada. Ușa culisantă se deschise și o femeie, a cărei îmbrăcăminte și ținută dovedeau că nu era o servitoare, îi aduse cu grație un vas de ceai. Puse castronul în fața lui, fără o vorbă, apoi se retrase, închizând ușa după ea. Încă odată, dacă musafirul n-ar fi fost important, nu i s-ar fi acordat o asemenea curtoazie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să am o viață lungă, spuse una dintre femei. Ce fel de viitor voi vedea? Să fie oare acesta sfârșitul casei Seniorului Shingen? Călugărița care era mătușa lui Katsuyori, fermecătoarea fată care era nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau își strigau copiii pe nume. Ace de păr din aur și alte podoabe rămâneau în drum și nimeni nu se ostenea măcar să le ridice. Cosmeticalele și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani, și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în ghearele morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se părea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în a o însoți pe drumul morții. Cu aceste cuvinte, femeia își dezgoli grumazul în fața propriului ei pumnal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-l mai poată privi în față. „Vă rog, ocupați-vă numai de protejarea mamei soacre. Nu vă gândiți la mine. Și, oricât ați regreta că părăsiți ceva în urmă, nu vă lăsați distrași de obiecte.” Astfel le încurajase Nene pe servitoare și pe toți membrii personalului, în timp ce înaintau cu deznădejde pe drumul spre răsărit. Castelul Nagahama era mărginit la apus de lacul Biwa, zona din miazănoapte era controlată de clanuri ostile, iar activitățile din direcția drumului provinciei Mino erau neclare. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
o prietenie care niciodată nu pusese mare preț pe obligații sau prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar șambelani. Dar Doamna Maedanu era o femeie care să nu știe cum să prepare o mâncare savuroasă cât ai bate din palme. Atât în ziua aceea cât și în cea dinainte, îi îngrijise ea însăși pe răniți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

era mătușă. Și eu, care am stat În ușă, am auzit și asta. Bineînțeles. Dumneavoastră ce vârstă aveați atunci - 12 ani? Da, unsprezece-doisprezece. Deci după ce că apa era sub orice critică, mâncarea... Am avut ceva Într-un rucsac, ne-a pus servitoarea când am plecat, dar cât ne putea ține? A mai cumpărat și tata câte ceva. A fost totul groaznic. După vreo 8 zile, după ce am stat ca niște câini acolo, tot românii... Să spun și asta, că ăsta-i adevărul: numai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
primarul le-a zis: „Luați cât puteți”. Acolo vindeau și trăiau mai bine. A avut tata o sumă de bani și mama... Vă spun și asta, până la urmă, altfel nu veneam Înapoi. Mama, văzând ce se Întâmplă, i-a spus servitoarei să-i aducă un vas vechi și a pus În el marmeladă și Într-un șervet vechi am pus niște bijuterii și așa am trăit. Altfel nu veneam deloc acasă - cu cele 100.000 pe care le avea tata cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
I-am văzut, căci chiar atunci au strigat: „Opriți-vă!” - chiar În fața casei lor. După ce ne-am Întors tanti Miți și doctorul Niculescu au fost foarte cumsecade. Depinde. Tot așa, o altă femeie, foarte simplă, Emma, care cândva a fost servitoare la noi, ne-a adus de mâncare. Deci oamenii diferă. Cum v-a influențat viața, din punct de vedere social, faptul că ați fost deportată? Numai bolile ne-au adus aminte mereu de lagăr - În rest, m-am Încadrat În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că nu au putut să ne ajute și că le pare rău. Erau și oameni Într-adevăr cumsecade care au consimțit această tragedie. Nu prea s-au dat Înapoi lucrurile. De exemplu, noi am avut o fată În casă, o servitoare foarte cumsecade, și mama i-a dat pentru păstrare niște lenjerie de pat. Noi am fost În relații bune cu fata aia, logodnicul ei putea să vină la noi, era tratată ca un membru de familie. Când am venit acasă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

nu sânt niciodată sigur dacă mă așteaptă sau nu. Și niciodată nu știu dacă, așteptîndu-mă, o să-mi înghit în liniște borșul nenorocit pe care mi-l servește în farfurie, sau dacă există sau nu acel borș, deși îi plătesc o servitoare care să-l gătească." Aproape că nu auzii aceste cuvinte care mă introduceau deodată, fără ocolișuri și fără falsă discreție, în viața intimă a prietenului meu. Mai târziu aveam să cunosc și eu această stare în care un bărbat își

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu care se află în stare de conflict? "Păi, Petrică, i-am spus, e foarte simplu, nu ești sigur că o găsești acasă, nu te mai duce nici tu la ora aceea acasă, nu ești sigur de borșul tău, dă servitoarea afară și mănîncă-l la restaurant!..." La aceste cuvinte prietenul meu se înfundă pentru prima oară într-o tăcere însingurată și orgolioasă pe care n-o mai rupse până ajunserăm în dreptul casei mele. Îmi veni o idee: să urce la mine

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
lipsit de-acasă, am găsit-o trântită cu fundul în sus în pat, răsfoind reviste de arhitectură și de decorații interioare. Mi-am scos paltonul și mi-am aruncat mănușile înjurînd. Asta nu e viață! Aiurea, degeaba am dat eu servitoarea afară, de două ori am făcut-o, angaja ea pe alta pe cont propriu. Câteva luni am mâncat la restaurant, dar mi-am cheltuit toate economiile fără nici un rezultat, afară de tristețea care te cuprinde când vezi la mesele vecine pe

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a întîmplat nimic. Tandrețea ei era indiferentă și gestul de a-mi drege cravata mi-a făcut greață. Ia mâna de pe mine, i-am spus. Și am plecat înjurînd... Și acum trei zile, cobor eu în pivniță să tai lemne. Servitoarea plecase la țară, îi murise mă-sa. Când mă uit... știam că în pivniță abia aveai loc să pui lemnul pe butuc... acuma, loc berechet... Mă uit eu mai bine... știam că abia vedeai ferestruica.... ferestruica mică era degajată și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
că ți-ai luat o obligație și că trebuie s-o respecți?" Dar chiar atunci se auzi zgomot la ușa de la intrare și mă ridicai de pe canapea. Petrică îmi confirmă: ea era. Ieșirăm din birou. Dar nu era ea, ci servitoarea, care spuse că "domnu`, nu ghesit vin, mereți dumneavoastră și chcutați..." Crunt, Petrică îi luă plasa din mână, ne îmbrăcarăm paltoanele și plecarăm noi să găsim vin. Nu găsirăm ici, dar găsirăm dincolea... Totuși Petrică, contemplând norii, parcă nu voia

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
deschis toată ziua, răsfoirăm cărți, cumpărarăm reviste literare și ziare proaspete, ne uitarăm la pozele de reclamă ale unui nou film american cu cowboy și pe la patru Petrică sună la propria lui casă, deși avea cheile în buzunar. Ne deschise servitoarea, cu o expresie de reproș: "A venit, fă, doamna?'' o întrebă Petrică grosolan, fără să treacă pragul. "Nu, domnu`, răspunse ea, dar telefonat că vine mintenaș, domnii nu plecat, vine, vine..." " Ce e, dragă, ce s-a întîmplat?" auzii atunci

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ca tine, ci probabil i se profilează mai degrabă în minte, prin telepatie cu bucătăreasa, imaginea unei supe fierbinți și a unui mușchi de porc împănat, care sânt gata. Poftiți la masă!" VII "Unii oameni, continuă Petrică deodată pătimaș, în timp ce servitoarea ne aducea sus-zisa supă, deși au cultură, sânt analfabeți prin concepția pe care o au despre cultură. Ei confundă civilizația, pasta de dinți, cu cultura și am întîlnit chiar creatori de cultură, pictori și scriitori, care nici ei nu sânt

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și el așa ca să nu zicem noi că e un bleg"', răspunse Matilda triumfătoare înainte de a fi triumfat, fiindcă nici Tasia nici ceilalți n-o urmăreau, înfulecau sarmale, pe care o fată, nu înțelesei cine era, o rudă sau o servitoare, mi le aduse și mie. "Băiatu-ăsta îl cunosc eu mai bine decât voi toți, reluă Matilda, de-aia ține la ea, fiindcă n-o iubește." "Parcă spuseși că o iubește", zise atunci roșcatul. "Tocmai de-aia, zise Matilda mutând tacâmurile

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
colț, era un telefon public. Nu se confirmaseră spusele lui Petrică în ceea ce privește grija Matildei pentru casă și pentru ora mesei. Dimpotrivă, simțeam o furie împotriva ei când îndată după masă se ridica și dracu știe ce făcea la bucătărie cu servitoarea, în timp ce ași fi dorit să lase totul baltă și să mai stăm împreună. Tot așa mi se părea că suferă de mania curățeniei. O cămașă, de pildă, pe care eu o purtam înainte cel puțin până seara, dacă ieșeam undeva

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
adresate, dar pe care nu și le mai reprima ca înainte, când mă bucuram că le avea. Ana strânse a doua zi dimineața fără să se mire lucrurile împrăștiate prin dormitor, ca și când ar fi fost normal să le găsească astfel (servitoare de mare tradiție, care nu trăncănea și n-avea curiozități care n-o priveau), iar Matilda mă privi la ceai cu un vag interes, ba chiar îmi turnă ea în ceașcă, lucru pe care alteori nu-l făcea... Totuși o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
propusese ceva și eu respinsesem orgolios această propunere. Acum mi se păreau ridicole replicile mele, ca și întrebările ei dacă o mai iubeam. Dădui în cele din urmă din umeri. Dar duminica următoare găsii ușa închisă. Ieși doar, întru târziu, servitoarea, care îmi spuse că nu e nimeni acasă, au plecat undeva într-o excursie. Și câteva duminici primii același răspuns. Înțelesei: n-aveam s-o mai pot vedea pe Silvia. Încercai zadarnic câteva luni, cei puțin s-o prind la

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
câteva duminici primii același răspuns. Înțelesei: n-aveam s-o mai pot vedea pe Silvia. Încercai zadarnic câteva luni, cei puțin s-o prind la telefon. Cine e acolo? auzeam glasul când al Matildei, când al acelui Mircea, când al servitoarei. Matilda și soțul ei îmi închideau telefonul fără un cuvânt, iar servitoarea avea placa ei: nu sânt acasă, sânt plecați. Încercai nu duminica, ci în zilele lucrătoare, și anume dimineața, când știam că ei sânt chiar plecați. Dar servitoarea dădea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
vedea pe Silvia. Încercai zadarnic câteva luni, cei puțin s-o prind la telefon. Cine e acolo? auzeam glasul când al Matildei, când al acelui Mircea, când al servitoarei. Matilda și soțul ei îmi închideau telefonul fără un cuvânt, iar servitoarea avea placa ei: nu sânt acasă, sânt plecați. Încercai nu duminica, ci în zilele lucrătoare, și anume dimineața, când știam că ei sânt chiar plecați. Dar servitoarea dădea din cap repetând aceeași placă. Dar fetița? Unde e fetița? Și ea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
al servitoarei. Matilda și soțul ei îmi închideau telefonul fără un cuvânt, iar servitoarea avea placa ei: nu sânt acasă, sânt plecați. Încercai nu duminica, ci în zilele lucrătoare, și anume dimineața, când știam că ei sânt chiar plecați. Dar servitoarea dădea din cap repetând aceeași placă. Dar fetița? Unde e fetița? Și ea era plecată. Unde? Nu știa. VIII " Tot n-ai reușit s-o vezi? zise Lavinia după ce rămaserăm singuri. La urma urmei de ce nu accepți să te ajute

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dar Matilda, cum poate ea să-și pună problema că Silvia s-ar simți înjosită dacă ar spune la școală că tatăl ei este contabil? Parcă așa ne-ai povestit că ți-ar fi spus!". Nu, nu ea direct, zisei, servitoarea mi-a relatat din ce-a tras ea cu urechea." "Aha, data trecută n-ai precizat. Ia hai să bem, Lavinia..." " Da", zise Lavinia, și se duse să ne pregătească un nou rând de cafele. "Snobismul acesta e real? vreau

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]