7,518 matches
-
unei cenzuri". Astfel, o serie de delatori au fost obligați să părăsească senatul. în același timp continuau atacurile la adresa oamenilor vechiului regim. Despre unul din aceștia s-a spus public că l-au împins spre delațiune "pasiunea ta pentru sânge, setea ta de răsplată, care ne-au relevat un caracter pe care nu-l cunoșteam și pe care nu-l aflaserăm încă la procese, tu care te-ai îmbibat de sângele nobililor, când pe cadavrul statului ai pus mâna pe prada
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
și de prietenie, după aceea Îmi ia toată mâncarea, o mănâncă toată, bea toată apa și mie nu-mi vine să cred că mănâncă tot, fără să Întrebe dacă eu am mâncat, fără să mă Întrebe dacă nu-mi este sete, dacă am băut apa. Și eu nu am putere să-l opresc, nu-i zic nimic, nu-l opresc, mie gestul lui mi se pare cutremurător. Pleacă fără să-mi mulțumească, apoi se Întoarce, fărâmând farfuria, rupându-mi pătura pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pierdută în depărtare să indice faptul că iubirea a făcut-o să întrevadă orizonturi noi, să cunoască mult mai mult, să se cunoască mai adînc. E posibil ca licornul, îmbătat de farmecul primei îmbrățișări să vrea doar să-și potolească setea în apa ce mărginește insula. (Cîmpul azuriu din fața insulei ar putea să sugereze o apă). Apa spre care privește licornul este însă, ca iubirea, un abis și o oglindă. Doamna poate că-l reține nu neapărat spre a-l păstra
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
p. 32), "nici un demers critic, oricât de breaz ar fi el..." (p. 90), "fenomenul este unul care corespunde așteptărilor publicului, hrăpăreț de opere nonficționale" (p. 175), "junele student (...) are curiozitatea specifică etății crude" (p. 190), "orizontul de așteptare trăda o sete atât de aridă" (p. 205). Aspectele acestea sunt însă ușor de revizuit, cu condiția ca autorul să le sesizeze marja de eroare stilistică și gramaticală. Bogdan Crețu convinge, încă de la debutul editorial, prin bună intuiție, finețe analitică și exactitate în
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
sânge. Dacă în aceste cazuri-limită soluțiile se impun cumva de la sine, mult mai dificil e să-i "anihilezi" pe cei care terorizează fără violență. De pildă, invazia de arătări pline de bani care-și plimbă nesimțirea, aroganța, prostul gust și setea de notorietate pe la televiziuni și prin presă. Dacă în urmă cu zece-doisprezece ani era ușor să detectezi prostul gust și să-l izolezi, astăzi el face parte din meniul obligatoriu al oricui deschide un televizor sau cumpară un ziar. Firește
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
chiar Iisus. vinul e bun și nimeni nu se plânge, v-o spun poeții dacă nu v-au spus. Omar Khayyam s-a dus la Dromihete și fiindc-a scos butașii, l-a certat: sunteți creștini și vin sorbiți cu sete la fiece HRISTOS A ÎNVIAT. priviți și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
politici a lui Stalin, Hitler care, ocupați cu propria lor idee fixă și luați cu conducerea, n-au mai avut timp să se educe și să se cultive, nici măcar din mers. Să nu uităm că, inițial, ca și la Becali, setea de a se cultiva și de a se educa a lui Ceaușescu era o realitate, care s-a pierdut pe drum. Nativii politici păcălesc ușor mass-media, care are nevoie de ei. Presa lipsită de subiecte e demonică; ea poate naște
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
chiar Iisus. vinul e bun și nimeni nu se plânge, v-o spun poeții dacă nu v-au spus. Omar Khayyam s-a dus la Dromihete și fiindc-a scos butașii, l-a certat: sunteți creștini și vin sorbiți cu sete la fiece HRISTOS A ÎNVIAT. priviți și voi ce rânduri are via. parcă sunt versuri dintr-un manuscris. poetul ce va cânta bucuria n-a fost în vecii-vecilor proscris. eu simt că Dumnezeu mă ocrotește și îmi stropește versul cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc se adună pe prund! Oi fi foc, oi fi măr ne-nceput, oi fi sete? Nu aprinde chibritul! Ușa e la perete... 17 Melhisedec! Melhisedec! Regele Salemului s-audă! Și voi pleca! Unde? Pe calea tarotului? Pe calea triadei? La sanctuarul florii de nap? Doldora de tine, femeie cu coasta strivita de primă zăpadă, Damian
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
va seca pe data, o sinarhie tainica va spune că niciun om nu va ajunge-n sine pe drepte căi, de pietre și metale. Kratofanii sublime! Și voi pleca! Și-i voi iubi pe cei ce m-au urât cu setea cuvântului pe buze, iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
care le poate folosi cineva care vrea să se elibereze de patima desfrânării sunt de două feluri: arme de înfrânare a trupului și arme de înfrânare a sufletului. Arme puternice împotriva curviei sunt: rugăciunea smerită și stăruitoare, zdrobirea inimii, foamea, setea, cumpătarea sau înfrânarea de la mâncare și băutură peste măsură, precum și înfrânarea de la somn, căsătoria, iubirea, smerenia, privegherea, spovedania și Împărtășania deasă, singurătatea, evitarea locurilor unde s-ar putea produce căderea, citirea Scripturilor, meditația, alungarea gândurilor de desfrânare încă de la început
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
cu gândurile<footnote Sf. Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri Ă, p. 75. footnote>. Pipăitul și mirosul sunt simțuri mai alunecoase, iar cel ce a căzut pe panta lor, cu greu se poate izbăvi din robia lor, din neastâmpărul și setea lor neostoită. Remediul îl constituie austeritatea și decența în gesturi, ținută, conduită și îmbrăcăminte<footnote Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 95. footnote>. Supravegherea comportamentului, a faptelor și gândurilor noastre, precum și a îmbrăcămintei, poate fi socotită un bun remediu împotriva
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
pentru că, prin asumarea responsabilităților ei, se ușurează mai mult lupta împotriva păcatului<footnote Ibidem. footnote>. În zilele noastre, criza nu a dispărut, ci a căpătat proporții înfricoșătoare. Astăzi tânărul contemporan caută nemurirea în lucruri trecătoare care nu-i pot potoli setea de infinit<footnote V.V. Zenkovsky, op.cit., p. 50. footnote> căci ceea ce găsește în patimă este un infinit de proastă calitate<footnote Ibidem. footnote>. De aceea, căsătoria a fost și este considerată remediul ideal pentru îndepărtarea desfrâului și a desfrânării<footnote
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
a legat cu o frânghie pe vrăjmașul său. Iar cel ce se războiește prin înfrânare și priveghere se aseamănă celui ce l-a încătușat pe acela cu lanț. În sfârșit, cel ce se războiește prin smerita cugetare și nemâniere și sete se aseamănă celui ce a omorât pe vrăjmaș și l-a ascuns sub nisip<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 224. footnote>. Ultima treaptă, cea în care smerenia este arma împotriva vrăjmașului patima este cea mai eficientă, pentru că are ca
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
Sfintei Împărtășanii, că oamenii vor numai darurile lui Hristos, dar nu-L vor pe Hristos Însuși. Însă, observăm că pentru plăcerile acestei lumi, oamenii zilelor noastre nu numai că nu mai sunt acele ruguri aprinse și nu mai există acea sete și dorință înflăcărată de a se împărtăși cu Hristos, pe care au simțit-o creștinii în secolele primare, dar refuză darurile Lui cele mai mari: copiii. Nu trebuie uitat nici că drepturile pe care le deține o persoană nu le-
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
pentru că nu are margine<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, notele explicative nr. 127, p. 195, și nota 164, p. 223, în PSB vol.29. footnote>. „Din moment ce Primul Bine este infinit în natura sa, comuniunea cu El din partea celui a cărui sete este ostoită de El va trebui să fie și ea infinită, capabilă de a spori veșnic”<footnote Hans Urs von Balthasar, Becoming and the Immanent Infinite of Gregory of Nyssa ..., p. 37-39. footnote>. Această putere este puterea de a fi
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
se continuă spre același bine tot mai înalt dă celui ce intră și iese și o statornicie. Într-un fel „suntem nemulțumiți cu starea în care ne aflăm de câtva timp, pentru că, cunoscându-i marginile, nu ne mai este satisfăcută setea noastră de nemărginire. Voim ceva nou, voim să ieșim din mărginire. Dar noul în care intrăm e din alt punct de vedere înrudit cu starea în care am fost. Binele, iubirea, e mereu nou și mereu același. E un nou
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
eternă care este bucuria supremă la care o creatură poate avea acces nu face cumva ca această metafizică a devenirii să ne lase nesatisfăcuți într-o oarecare măsură? Această dorință, deși mereu potolită de Dumnezeu, este în sine ca o sete, care ne lasă complet uscați și înfierbântați<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, IV, p. 363. footnote>. Apelul către Dumnezeu, deși Dumnezeu răspunde fără încetare, rămâne, într-o oarecare măsură, nerezolvat: Vocavi ipsum et non audiit me<footnote P.
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
a înseta, și de a bea și de a avea pornirea spre El<footnote Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, comentând acest text precizează următoarele: „Porunca și îndemnul Domnului: să vină la Mine și să bea e dată pentru veșnicie. Deci nici setea nu se va potoli vreodată. Ci în cel ce bea, sau în cel ce gustă, se trezește dorința de a bea și de a gusta mai mult. Și izvorul e nesecat și mereu dă ceva nou din el”. (nota explicativă
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
vom regăsi în analiza ce urmează. Suntem în ordinea μετουσία, ai unirii. O unire progresivă. Pe măsură ce Dumnezeu se comunică (ἀεὶ μετεχόμενους), crește dorința sufletului. Plăcerea, bucuria, îndestularea, departe de a produce sațietate (χόρος), ca în îndestulările sensibile, produce, dimpotrivă, o sete mai mare. Sfântul Grigorie ne arată unele din aceste suflete ale dorinței: Moise, Ilie, Ioan, Petru și Pavel și alți apostoli, cărora manifestările (θεοφανεία) divine „le-au aprins o dorință mai ardentă (σφοδρότερος). Astfel sufletul unit cu Dumnezeu (συναπτομένη), nu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
agoniseală lua invariabil drumul cârciumii), de imposibilitatea de a-și face un rost (ca ucenic de cizmar era folosit la activități colaterale, măturat, curierat, nefiind, practic, în stare să pună pingele) și tot ceea ce a urmat a fost o nestăvilită sete de revanșă. Din perspectivă psihanalitică, Ceaușescu este un exponent tipic al tipologiei resentimentare: ,Resentimente față de toți: față de foști rivali, colegi susținători; față de grupuri sociale; chiar față de națiune în ansamblu. Izbânda resentimentului n-a fost niciodată atât de totală". Întrebarea care
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
așteaptă ceva întru totul diferit; voiam să realizez ceva, să schimb lucrurile, să transform lumea într-un loc mai bun. Pe urmă am intrat în ritmul mecanic al muncii, gândind doar la ce voi face imediat, la oboseală, foame și sete, la supărări și micile succese. Iar acum, eliberat de acest ritm, nu mai există nimic care să-mi ascundă monotonia și singurătatea. Au dispărut cei care umblau cândva pe pământ, bucurându-se de lumina soarelui, adormind chiar și îngrijorați. Toți
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]