331 matches
-
și diferit de al meu? Pe zi ce trece descopăr atâtea enigme. Simt, spaima ce îmi râde în față. Crezi, oare, că ai sorți de izbândă? Întrebările-mi coboară lin prin camera tristă unde numai umbrele norilor îmi sărută trupul setos, peste care n-au nici un sens așteptărileă Nimeni, nu mai mă caută, pentru că nimeni nu mă mai iubește. Un iluzoriu e acest refren al înnoptării. Visurile m-au făcut să trăiesc înainte de a simți această ruină întâmplătoare a nopților. Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Elena Marin Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios Poartă-mi iubirea spre cer
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
tineri și mai stilați argați, angajându-i cu carte de muncă oficială și în regulă, Vladimir începu să tatoneze terenul prin genuri de glume care ar fi putut stârni interesul respectivei ambianțe de bezmetici. După ce, în câteva rânduri, rostogoliră, pe setoasele lor pâlnii, încăpătoare stacane de whisky, stewardesele înțolite în bluze mov și sarafane roșii aduseră mai puțin cunoscutul punch, combinația aceea de votcă, de rom-Havana, de cuișoare și de alte mirodenii, amestecate îndelung, încălzite și, în cele din urmă, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și a unor misterii orfice, iar lira este ridicată de zei la cer, unde formează constelația lirei. Privită prin prisma multiplei simbolice orfice, poezia, muzică a verbului, este un mister care nu se înțelege decât cu misterul din noi înșine, setos de elanurile zborului eliberator către cele mai înalte creste ale simțirii și gândirii, luând pe aripi frumosul și sublimul naturii pentru a le înveșnici în prezenturi absolute. Ca atare, potrivit mitului lui Orfeu, în creuzetul alchimic al unei poezii orfice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mari despre schimbările din ce În ce mai nefericite din cadrul combinatului vasluian, despre valori Înlăturate de la conducere și Înlocuite cu revoluționari de ocazie și de carton, despre modul cum erau tratați specialiștii și cum erau ei forțați să plece care-ncotro, despre inginerași șmecherași setoși de bani și averi, despre vânzarea frauduloasă a unor mașini, echipamente și chiar secții și ateliere Întregi, despre salarii restante și drepturi neplătite, despre directori incapabili de a repune pe picioare combinatul, despre sabotarea din interior și apariția unor grupuri
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cere dreptate, iar nu răzbunare. Azi nu putem spune numele celor ce au hotărât distrugerea economică a României, dar va veni și ziua când vor fi arătați, ca niște animale în cușcă, și se vor sătura de dreptate nu cei setoși de sânge, nu cei setoși de răzbunare, ci cei flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a societății ”libere” nu mai are multe zile de trăit
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Azi nu putem spune numele celor ce au hotărât distrugerea economică a României, dar va veni și ziua când vor fi arătați, ca niște animale în cușcă, și se vor sătura de dreptate nu cei setoși de sânge, nu cei setoși de răzbunare, ci cei flămânzi de dreptate. Și se va face dreptate. Mascarada apărătorilor de democrație ce ucid si împilează în numele corectitudinii, a valorilor democrației, a societății ”libere” nu mai are multe zile de trăit. Istoria de azi a omenirii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
toată puterea...“ Puterea pe care i-o dăduse unchiul Sam în urmă cu douăzeci și cinci de ani nu se putea menține dormind. Dimineață, când fata aceea, sub uniforma căreia se ghicea un trup de-o frumusețe clasică abisiniană și mai ales setos de bărbați, i-a adus cafeaua, i-a venit în minte partea ironică a vieții lui, cu care putea să înceapă romanul la care scrie acum. Pe când era înconjurat de adulatori, generalul scrisese numai romane de dragoste, citite ca lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
1931) Papadima începuse să publice poezii în Gândirea, Nichifor Crainic acceptându-l ca membru al grupării. Aici l-a găsit pe Ștefan Baciu “care avea doar 14 ani, era răsfățatul revistei” devenit ”tânăr rob fascinant al imaginației și imaginilor”...”păgân setos de viață și de poezia ei” și încheie cu ilustrarea: “Îmi place vinul vechi, femeia, poezia/ Cu dragostea mă-mbăt și- apoi adorm pe-o carte”... și din cauza comuniștilor a adormit într-un pământ străin, departe, foarte departe de țară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Hrăbor Vîscan Movilă Iosif veveriță Moga Pascu Cracale pisar Costea Alexa Bodei Moțoc vornic Ioan visternic Gruie din Trotuș MIRA (p. 233) Vulturul gloriei romane a smuls inima din Roma murindă spre a o readuce la, Dumnezeu de unde venise. Dar, setos de victorii, el se repezi asupra unui gigantic Taur, îl rupse în bucăți, îl omorî, dar lăsă să cază inima Romei în pământul (Taurului) Bourului. Acel pământ era Dacia. (p. 236) Noaptea împle cu gândire Și cu sufletu-i de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în suflet o piatră. Mi-e iarnă pe buze, mi-e vânt și mi-e ger, Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vânt, printre nori, pe abruptele stânci sculptate-n granit Și mă regăsesc alinată de dor, de palmele Tale, căci mult m-ai iubit. Te caut în susurul apei din zori, în valul ce-ngână și curge ușor Și mă regăsesc setoasă-n pustie, călăuzită doar de foc și de nor. Te caut mereu, călător ostenit, spre o cetate ce-mi pare străină Și mă regăsesc tristă-n drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos de amor, Se-nneacă-ntr-a mandolei strune Nebune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale, Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres Il pierde în coardele sale. Vărsîndu-l cu dor, Plângând râzător, El cântă cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plină și bălaie 130Ce lasă-ncet să cadă a ei straie; Zâmbind rămîne-n mijlocul mulțimei Precum ar fi ieșit din caldă baie. Ici una oacheșă se-ntinde-a lene În brațu-unui bărbat ce, de sub gene, Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, Setoși de patimi c-ale unei hiene. Iar una stă cu ochii ei să soarbă Pe-un vechiu ostaș cu-ntunecime oarbă Și degețele fine ca de ceară Și-mpleticește-n-a lui neagră barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă - Cu toții strigă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu totul necunoscute marelui public de azi. Cine o mai știe, de pildă, pe Lady Morgan, pe numele său irlandez de dinaintea căsătoriei, Sydney Owenson? Sau pe Harriette Wilson ori Catherine Gore? Doamne intrate În Înalta societate a Londrei și Parisului, setoase de putere, glorie și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ură, ton vindicativ. Sunt relatări făcute pe un ton blajin, înțelegător parcă, aproape neutru, ca și cum ar povesti un film sau o piesă de teatru. Și iar mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este setos de răzbunare. În cuvintele omului de rând nu există acele sintagme ale ferocității, ale vindictei perpetue. Cuvintele sunt mai degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și ei. Biserica și sfintele slujbe erau parte componentă din viața lor. Era o familie liniștită cu copii ascultători, căci „curțile celor drepți se binecuvântează”. Moș Ion Vinaru era caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui. Spre deosebire de vecinul său, avu parte de o copilărie și adolescență mai ușoare. Avusese părinți care îi dăruiseră o copilărie mai fericită și lipsită de suferințe. Când se făcu flăcău
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spre a face bine oricui”), moș Ion Dascăl („un om blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor”), Moș Ion Vinaru („caracterul opus al vecinului său; o fire mai dură, lacom și setos de avere, foarte muncitor, dar înjurăturile nu lipseau de pe limba lui”), Alexandra („Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
clar de lună, adulmecând cu nările în direcția vântului. Sub razele lunii, proiectat pe cer, apare înspăimântător de clar. Cu gâtul întins, parcă nepăsător, animalul cercetează, adulmecă dincotro bate vântul, își rânjește colții mari, cu ochii arzători și cu limba setoasă. Privirea aceea sălbatică străbate dincolo de codri, spre zare. În neclintirea lui, animalul cu statura-i vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
noi. După o vreme, moșierul murmură... - Da, Antoane, ai dreptate! ..ai gândit bine... le‟i dat de lucru... Dar, n-au terminat bine vorba și în fața lor, la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute ale amanților care o abordaseră pe cea mai frumoasă, pe cea mai irezistibilă dintre zeițe. Privirile mele refăceau practic, parcurgeau periplul privirilor acelor pretendenți, dar și ai admiratorilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i face cu mâinile, chemându-l, ca o zăludă. El, cum să se ducă, la ea, așa gol cum era? I-a arătat prin semne, că... Lasă, i-a dat ea, tot prin semne, răspunsul necesar. Invitându-l, în continuare, setoasă, de mama focului. S-a dus. S-au îmbrățișat. Ea l-a și aruncat în nisipul petecuțului de plajă. și l-a frecat; și l-a învârtit; și l-a obosit; până l-a dat aproape gata. Pe urmă, l-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de eficacitatea lor în a profita de confuzia creată depindea succesul sau eșecul acțiunii lor. Nici un Te-Onó nu și-ar fi putut imagina că, după trecerea groaznicului taifun care le devastase complet casele, aveau să-și facă apariția niște războinici setoși de răzbunare, sosiți de pe o insulă îndepărtată de care nici măcar nu auziseră până atunci, si cu atat mai puțin ca aceștia s-ar fi putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
privirea, În timp ce un ondulator de păr Începuse să-i pârlească mustața. Supliciul lui nu trebuia să rămână inutil ( Între timp, un storcător de fructe prinsese a-i răzui buricele degetelor de la mâna stângă); pe sub capa sacrificiului său, fluturată În fața mecanismelor setoase de sânge, aveam timp să ne strecurăm, cel puțin până când cele două reșouri ocupate cu perpelirea spetelor aveau să-și ducă la bun sfârșit minuțioasa activitate. Am țâșnit În sus pe scări, aruncând o ultimă privire Înapoi, unde drujba reapăruse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
automobil de teren a amintit ironic de slabele performanțe ale decapotabilelor În domeniul siguranței rutiere, care se constituiau În adevărate „morți pe roți“. Până și această caracteristică a lor, care În mod normal ar fi trebuit să atragă simpatia vehiculelor setoase de sânge, a fost privită cu suspiciune. Alte automobile participante la miting au interpretat protestele cabrioletelor nu doar ca pe o fiță, ci chiar ca pe o critică subtilă adusă discursului lui El Té. Aceia puteau fi mugurii unei manifestări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]