3,800 matches
-
În cei „patru ani cât patru veacuri” (ani de stăpânire hortistă), Protopopul Aurel Munteanu a fost printre puținii clerici români ortodocși, rămânând neclintit în protoerie, să vegheze soarta bisericii și a credincioșilor săi. A rămas într-o zonă a Ardealului sfâșiat din trupul țării, unde se dezlănțuiau cu fanatism teroarea, prigoana, deznaționalizarea, expulzarea românilor. Acolo unde multe dintre bisericile românilor erau închise, arse ori dărâmate, iar românii deposedați de toate drepturile, fără apărare, loviți în demnitatea și destinele lor, după cuvântul
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stefan_popa_1422728330.html [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
fără vlagă, vreau și... - Sunt la ordinele dumneavoastră, doamnă! m-a întrerupt având tonul unui corsar medieval. - Ce-mi place să..., a exclamat, aflat în preajma extazului, însă vocea lui a fost acoperită de țipetele mele de plăcere care se propagau, sfâșiind aerul rece al nopții dintre ani. Am deschis televizorul, încercând astfel să alung aceste amintiri tulburător de frumoase, expandate în mintea mea în ultimele minute, ca boabele de orez. Oricât de supărată aș fi fost în prezent pe Ovidiu, nu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1484996049.html [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
cu gheare și coadă stufoasă. Traumatizați de acest spectacol surprinzător, țâșnesc ca o săgeată prin golul ușii, dărâmă poarta de la curte și aleargă la întâmplare pe una din ulițele satului. O haită de câini se ia după dânșii și le sfâșie pantalonii și-i umplu de sânge. Între timp răsărise luna. La liziera pădurii îi așteptau fetele. - Vai de mine, cred că-i aleargă sătenii! Tinerii trec ca glonțul pe lângă ele și abia după vreo sută de pași se prăbușesc la
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
înaintarea le este blocată de arborii smulși de urgia vijeliilor. Ocolesc, sar, se strecoară pe sub ei și-și continuă drumul mai departe. Uneori urlete sinistre ale animalelor sălbatice răzbat din dosul copacilor și se pierd în depărtări. Alteori liniștea este sfâșiată de țipetele stridente ale păsărilor răpitoare ce țâșnesc speriate din tufișuri. Această atmosferă ciudată creează confuzie în mintea tinerilor împletită cu frica de necunoscut. Pulsul li se acceleră inima părea că vrea să spargă cutia toracică. Se deplasează fără nici o
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Și a căror mireasmă , culoare , perfecțiune tu nu poți sa le-o descoperi Unii oameni se nasc cu inima uscată , nu au nici o vină Dar cum poți să-i recunoști pănă când inima lor nu va încerca să ți-o sfâșie pe a ta Până când nu vor semăna fără să le pese, fără să o stie, în trupul tău durerea. Sunt oameni care mimează viața și care niciodată nu vor simți sublimul unei iubiri. De aceea n-am să-ți vorbesc
POATE ÎNTR-O ZI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Poate_intr_o_zi.html [Corola-blog/BlogPost/355612_a_356941]
-
O metaforă rară, fiara blestemată, fiara vicleană, jivina, sugerează spaima ce încorsetează sufletul în fața necunoscutului, a imposibilei ocoliri a întâlnirii din ,, poiana morții “ (Fiara), sau, dimpotrivă, însuși procesul nașterii poetice (,, ... Nemiloasa fiară/ Ascunsă în străfunduri și învelită-n noapte/ Mă sfâșie flămândă, mă izolează-n carte“. - Nemiloasa fiară). Un poem-metaforă, .A fost odată, vorbește despre o răsturnare a lumilor odată cu trecerea iubitei în altă dimensiune (,,Heruvimii și serafimii/ nu mai știu viteza luminii// Apele nu mai au izvoare/ Geografia nu mai
VASILE BURLUI-UN POET REMARCABIL de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Vasile_burlui_un_poet_remarcabil.html [Corola-blog/BlogPost/350981_a_352310]
-
întors cu teamă și a rămas fără cuvinte. În fața sa nu era altcineva decât Moș Crăciun.... XXI. CRISTINA OPREA - INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUȘ, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. „Nu mă va putea sfâșia decât corbul tinereții mele!” Cristina OPREA: Domnule Horia Muntenuș anul acesta care se încheie, se pare că a fost un an benefic pentru dumneavoastră deoarece ați publicat un roman extrem de interesant, prin modul de scriere și abordare a subiectului. Ați
CRISTINA OPREA by http://confluente.ro/articole/cristina_oprea/canal [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur
VASILE DUMITRU by http://confluente.ro/articole/vasile_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-am hotărât să furăm struguri de la nea Gică. Ceilalți, adică Gigi al lui nea Nae, Bebi, Giușcă, Vasile de la margine, au rămas în pădure, cu vacile, dar mai mult ca sigur
VASILE DUMITRU by http://confluente.ro/articole/vasile_dumitru/canal [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
Profesorului Vasile Burlui și post lansare, mi-am pus problema: De ce tot mai puțini exponenți ai clasei politice, ai vieții noastre social-umane sunt prezenți la asemenea manifestări literare, culturale, științifice, nu le onorează cu participarea lor? Trăim într-o societate sfâșiată de contradicții, confruntări acerbe și interese meschine, în care prevalează tendințele mercantiliste, ale parvenitismului, ale acaparării prin fraudă a bogățiilor statului, a secătuirii visteriei naționale și, totodată, a unor vindecațiuni distructive, a promovării unor aserțiuni malefice, de destabilizare a națiunii
MEDITAȚIE LA LANSAREA VOLUMULUI DE VERSURI „CONCERT BRANDENBURGIC” AUTOR PROF. UNIV. DR. VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1437928131.html [Corola-blog/BlogPost/343426_a_344755]
-
atâtea ori cu traista sorții în spate nădușind amarnic zângăneau pe umerii tăi greble și furci pentru surghiunul ierbii de o parte eu - de cealalta năduful poate văruind pereții pentru ziua de Paste ți-au rămas agățate de cer poate sfâșiate de truda zilelor au căzut în odihnă pe coapsele timpului undeva, în adâncul meu, nu contenește plânsul suspinele beau lacrimi și mănâncă durere de aceea copilului îi este veșnic sete și plânge intru veșnicia suspinului ascuns în inima mea Referință
NU-MI AMINTESC... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1489988717.html [Corola-blog/BlogPost/373507_a_374836]
-
ocolesc, mă întorc să nu pierd tremurul inimii în inflexiunea rimei din același poem. Mă tem. Unul? Parcă două citisem... Recitesc și zâmbesc. Întregit, e un singur poem Picătură de limerick într-o mare de liric.... AZI ÎNSINGURAREA Lumea cearșafurilor sfâșiate împânzește pământul, spoiala mușchilor verzi-albăstrui, fata morgana lacului cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza catargului eșuat sau prădat de pirați, lumea cearșafurilor sfâșiate bucăți, ițe rupte
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
în care am fi căzut de acord este ca un izvor în pustiu. Dragostea este un nud care și-a aruncat hainele și vrea să se îmbrace la modă, pătrunde-n inimi, ferstrele i se deschid sub ochii ce-i sfâșie formele cu o foame de iluzii. Bolnavii de ispite se pierd cu totul cad în jocul simulării și rămân mai departe căutători de suflete moarte. Referință Bibliografică: Bolnavii de ispite / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875
BOLNAVII DE ISPITE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Fara_sa_stie_pana_unde_llelu_nicolae_valareanu_1369420752.html [Corola-blog/BlogPost/344661_a_345990]
-
zei, Mai dă-mi Doamne bucuria să cânt în vers timpul cu femei. Curge veacul, fluviu, peste noi, și râurile din stânci sub care dorm eroi. Pântecul cuvântului Am coborât în pântecul cuvântului: dinți tociți de caria înjurăturii mi-au sfâșiat carnea respirației de-am simțit în urechi gustul murăturii, erau acolo diafanul înțeles eminescian și miezul îndoielii lui Cioran, însă bomboana de pe colivă era metafora dintre dinții acestui an. În sâmburele verbului alunecând am dat de rădăcina ascunsului gând învățat
TIMPUL CA UN PROVERB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Editura Timpul_ca_un_proverb.html [Corola-blog/BlogPost/341770_a_343099]
-
tristețe, aici și în Basarabia, pe ale cărei răni lacrima poetului a căzut, izvorâtă dintr-o inimă obosită de norii negri de deasupra lumii. Suntem contemporanii unui început de mileniu, nedându-ne seama că patrimoniul cultural al neamului românesc este sfâșiat sub ochii noștri și poate că mâine, cei ce ne vor urma, vor realiza că astăzi noi am condus la mormânt o personalitate ce a fost vitală pentru drumul artei și destinul culturii românești. Vor trebui poate mulți ani de
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_paunescu_dupa_poet_aurel_v_zgheran_1388305866.html [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
cel mare adăpostea biblioteca familiei. Aurelia îi deschise ușile și-și aruncă privirea peste rafturi. Știa deja toate cărțile de pe raftul de sus. Era acolo, cartea groasă, cu coperți în culori întunecate pe care erau desenate zidurile - sumbre sub cerul sfâșiat de trasoare - ale hotelului Astoria din Leningrad, povestirile despre Donul liniștit, cartea care o impresionase până la lacrimi despre cățelul Mumu, înecat de argatul cel mut la porunca stăpânului, cărți în care descoperise cu uimire cruzimea până atunci nebănuită a oamenilor
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472484148.html [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
ploaie în fiece zi de prier - câmpul mai verde Ninge cu flori de cireș- sub streașină vrabia tresărind Primăvara pune iar flori în cireși - noi tot de zăpadă Printre mlădițe bătrâna salcie - înflorind și ea Lebăda albă - cântecu-i din urmă sfâșie cerul Noapte de vară - ogorul însămânțat nins e de lună Ochi de mlaștină - potirul unui nufăr tinde spre soare Noapte adâncă- lanul de grîu doarme macii veghează Berze la lucru - Camuflaj pentru broscuțe Umede trestii Plimbare în doi - în lumin-
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autori_romani_de_haiku_margareta_ildiko_mariko_juverdeanu.html [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
nevoie de prea multe artificii poetice, pentru că stările interioare descrise au o efervescență mai mare decât chiar bucuria poeziei din primele volume. Mama-i devine propriul copil, „Nani, nani, mama mea”. Sabina Măduța vorbește despre o maternitate întoarsă, recompensantă, una sfâșiată de iminența morții și a destabilizării emoționale: „Și tremur toată ca o frunză-n vânt/ Mi se cutremur rădăcinile-n pământ”. Chiar și aceste poezii-psalmi răspund tot psalmilor recitați de mama poetei în copilăria sa. Poeta resimte iremediabil vocația sa
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/sabina_maduta_1425659524.html [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
timpul rămâne statornic, fidel/ Și totu-i mișcare și rouă la fel. După sfârșitul războiului, la câteva luni a fost lăsat la vatră în 26 August 1945. Vine de la libertatea spre moarte, înspre o viața de robie: Țara ocupată, evreii sfâșie și jefuiesc poporul român, împreună cu rușii și toți alogenii. Numai român să nu fii în țara ta. În Moldova, la orașe populația lui Israel era majoritară. Cea românească plecată în bejenie... Sovromurile au fost niște mijloace de furt organizat a
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
care biciuim pământul, țeasta aplecată. Primul lucru care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea, să-mi arăt sufletul, porumbei, ciori trec prin Cișmigiu, vagabonzi, nebuni, bețivi, boschetari, pensionari, homo-hetero-trans-sexuali, de toate nuanțele, vom fi faianțele de la marea morgă numită Paradis. Nu vă așteptați, nu! Tăcerea universală, imposibilă, cu dinții strânși, o caracatiță-n
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Iubim_lucrurile_mici_boris_mehr_1393822811.html [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
veșnicie Și-ți dau în scris pe loc de vrei, firesc Însă atât cât ți-aparțin doar ție Tu să mă ierți te rog că te iubesc. FURTUNĂ Țipau de durere doi nori cenușii Și cerul cursese pe dealuri Ploua sfâșiind tot amurgu-n fâșii Și marea mușca surd din maluri. Pe-o stâncă, doar farul de ani gârbovit Aruncă firav o lumină Ce-mbracă un val și al lui zvârcolit De nepământeană jivină. În zarea de zmoală bat tobe de fier
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Vali_zavoianu_curriculum_vi_vali_zavoianu_1367652785.html [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
de paradis. Merg pe ultimul drum. Nu sunt învins. Unicornul s-a-necat în mări de amar, Eu nu cred că cineva trebuie să mă scape, Nu sunt Isusul ce se mișcă pe ape. Ultima verba. Zeul din mine se sfâșie, Privesc la rotitoarele astre, Trec ca soldații cuvintele, râzând și plângând, Se spânzură de zările- albastre. Ce frumoase sunt toamnele pe la noi, Umbre de nori îngână cocorii în zbor, Coroana Carpaților e făcută din carne și os, Din moși și
PE ULTIMUL DRUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1473405179.html [Corola-blog/BlogPost/375951_a_377280]
-
stea de aur în frunte. Caielele ruginind monezi Cresc prin umerii vagabondului dormind la metrou. Și doar eu mai aștept poștalion de Bizanț Cu un geamantan din ziare de ieri. Nu am invatat mai nimic din vechea durere Când vântu-mi sfâșie săptămâna În bucățile pe care le coș în poala rochiei albe. A cui poate fi silueta ce s-a proțăpit între noi Ca o folie strălucitoare de staniol ? Un mormanul de stele și sticle scoase din uz Zornăie în buzunarul
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/melania_cuc_1409393379.html [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
iar de aceea călăii se îndârjiseră din acest motiv și fuseseră fără milă. Pe alocuri se puteau zări pe pielea condamnatului acele piese de plumb în formă de oscior legate la capătul cozilor și care făceau să dea greutate loviturii, sfâșiind carnea, intrând în profunzimea ei, lucru care provoca dureri groaznice celui flagelat. Gaius își dădu seama că acesta îndurase suferințe de neimaginat de o sălbăticie ieșită din comun. Ridicându-și din nou privirea Gaius privi chipul celui mort. Chiar dacă acel
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_3.html [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
ochi de sticlă stă de pază mereu să anunțe dacă se apropie străin de cuib, alt vultur, cu gheare de oțel e gata să îi scoată ochii oricui se apropie, iar altul cu cioc de aur e gata să îl sfâșie pe cel care scapă de ceilalți vulturi. - Cine ești și de ce vrei să ne ajuți? - Of, prințule, eu am fost odată Regele Văzduhului, iar Baba Hâda m-a transformat într-o pasăre neputincioasă pentru că nu am vrut să o iau
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]