3,720 matches
-
categoria a II-a. Toți au vrut să-i ia ceva ce să i se potrivească mănușă, ceva care să-i smulgă manifestări de extaz. Rezultatul: vreo 20 de cărți de bucate. În ce mă privește, atunci când fac cadouri, sunt sfâșiată între două obiective: aș vrea să fie și practic, dar să fie și amuzant. Să-i și folosească omului, dar să și chicotească (sau chiar să râdă) atunci când îl primește. Rareori cele două deziderate se întâlnesc în același obiect, așa că
Cadouri funny sau cadouri practice? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20836_a_22161]
-
se mai vede doar călcâiul stâng, primarul izbucnește în lacrimi. Îi strigă: - Mariana, dacă murim, să știi că ai fost o secretară bună! Afară, primii fulgi de nea se năpustesc ca niște fiare furibunde la jugulara Bucureștiului și i-o sfâșie fără milă.
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
undeva în negura timpului.Până într-o zi de primăvară ca acum,când am auzit la poartă un glas cunoscut: -Ionelee ,cine-mi mai unge mie roțile Ionelee... Murise tata .Steagul de doliu flutura pe stâlpul porții și bocetul îmi sfâșia sufletul .Era Floarea. Referință Bibliografică: Floarea / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Papuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
ET UBIQUE Autor: Agafia Dragan Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului cocorii iubite aștept la porți să-mi descifreze calea aceea parte în care mă absorb să renasc în cuvinte o goana nebună mă sfâșie din urmă să-mi adulmec pașii. doar tu sălbatică înflorire sprijini tăcerea elegiatic între teluric și candela în golul rămas crește adâncul dulcele amar din cupă cu vin negru prins între iluzii și corbii iubite veghează flămânzi căderile Hic et
HIC ET UBIQUE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384214_a_385543]
-
bunăoară, se pun pe față măști. Se joacă ursul, care de altfel, nu este, tocmai, cea mai pașnică făptură din lume. Ci, dimpotrivă, în general, are buhul unui animal care, din cînd în cînd, spre a ieși din plictiseală, mai sfîșie oamenii. Măștile românești au un aer de HALLO WEEN . Au câțiva dinți lipsă - și o știrbenie de film horror. Dar sînt, totuși, în acest fel, “drăguțe”. Dacă mă gîndesc bine, pînă și Cimitirul din Săpînța este tragiccomic. Un amestec de
Hello-ween!? [Corola-blog/BlogPost/96950_a_98242]
-
în ore și ore. Secunda este arc suspendat în timp de un fir de păr și albastrul pur al gândului întrupat în cuvânt se scurge dinspre lumină spre întuneric. Cuvântul, cel care a fost la început, taie aidoma cuțitelor care sfâșie turbate aerul dens de pe scenă, iar ceasul s-a ascuns sub reaplinul sacadat al tobei clădite pe zongoră. Glas tânguit se îngână sub strunele ceterii. Inițierea începe sub semnul dionisiac al paradisului pătruns și tulburător continuă pe treptele care duc
Actorul [Corola-blog/BlogPost/97127_a_98419]
-
alte patru producții proprii, în cinematografele din Statele Unite, în cadrul unui festival de film comercial, și în sistemul video on demand, pe 11 mai. EL GRINGO este prima compoziție scrisă de MANOWAR special pentru un film. Melodia întruchipează lupta unui erou sfâșiat între rațiuni morale, posibilitatea câștigului financiar și provocarea de a rămâne fidel propriilor principii și valori. Aceasta este o temă recurenta în muzică MANOWAR. “Toată lumea iubește filmele de acțiune! Muzica noastră, împreună cu efectele vizuale de top și subiectul captivant insemana
MANOWAR cântă piesa ce dă titlul filmului El Gringo [Corola-blog/BlogPost/97223_a_98515]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBIRE MUTĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE MUTĂ de Nicolaie DINCĂ Cu foame surdă sfâșiam din cer Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare, Cu cerul gurii fad și pârjolit, Visând
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
nu îmi creează probleme pentru creație. Dorina - Frida a călătorit în lume pentru a-și face cunoscută arta și câteodată a șocat lumea cu creația sa artistică. Ea a trăit în același timp în două lumi diferite și a fost sfâșiată mereu între dragostea sa pentru Diego Rivera și dragostea pentru Mexic. Tu te-ai născut și format ca om și artist într-o lume, în România, iar acum trăiești într-o altă lume, în Mexic, iar confruntarea cu locurile străine
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, romanul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită, sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]
-
amanți se tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin gări Un batran ațipit trece mâna prin nori Ploua dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpă nisip pe adâncuri de mari Și pe umbră ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și pe buze le scriu un oftat de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de amieziVechi scrisori de amanți se tot rup și se ningDin pănuși de porumb mă privesc și se stingochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin găriUn bătrân ațipit trece mâna prin noriPlouă dor sfâșiat din arcuș de vioriCalcă talpă nisip pe adâncuri de măriși pe umbră ce sunt, un oraș osânditla prăpădul tăcut al atâtor iubiriUit pe umerii lor și acum trandafiriși pe buze le scriu un oftat de cuțitVin în liniștea mea patru
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
bătrâne; Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne. În biserici sunt munți de uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
sunt icoane bătrâne;Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.În biserici sunt munți de uitări și de silăși mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.Pe la porțile vechi numai dorul mai vineși ne sfâșie mut, căci oricând și oricineAre blide în trup și-are lacrimi sub pernăși un ochi ostenit într-un lan de lucernă.Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate,Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapteUmbra maicii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își ține capul mândru somn pe spate idolizând mocirla de moloz a pieții un somn neomenesc îi strânge pleopa hiene de cuvânt îi sfâșie avântul colecționari de vânt îi suflă gândul iar tot ce-nseamnă mort îi sapă groapa la rădăcina pomulului din tine să plângi cu lacrimi de strigare adapă-te din seva cea din sine tare să sapi apoi adânc cu mâinile
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
împărăți viața, Cu verde crud și rouă-n zori... CASTELUL Într-una din peșterile minții mele Te ascund mereu, Nimeni să nu știe.... E, de fapt, un castel minunat Ce-i numai al tău. Dacă ai pleca, jivinele te-ar sfâșia, Castelul cărților de joc S-ar sfărâma. Mintea mea ar deveni câmpie, Ar deveni deșert... Aș începe să sap, Să te construiesc... Să te caut, Să te aștept, Să te regăsesc... Rămâi!!! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) (vol. " Cabana
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377129_a_378458]
-
o proastă care ar trebui să sufere robotind, să ne săturăm noi, cu toții, iar tu să zaci împăcată de fericirea noastră, să fii măcar frumoasă și mai puțin tristă, să nu ne mai încurci cu părerile tale, cu inima ta sfâșiată de șacali nevăzuți, cu mâinile tale umflate și smochinite, așa cum stai acum, liniștită și palidă, tăcută și iertătoare, îmbrăcată în lumânări și în flori de salcâm, cu ultima ciorbă gătită în frigider, pe care nu îndrăznesc s-o ating, să
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
rugini... Vechi scrisori de iubire pe-o bancă de lemn! Prin tăceri clipele-adună spuma din crini, Ochii-nfloresc și tresar la al crucii semn... Vin lumini abătând alte vremuri prin gând, Un băiat liniștit trece mâna prin păr, Prinde timp sfâșiat dintr-un flaut cântând, Din clipă, buzele-i mușcă ca dintr-un măr... Soarele-n amiază visează săngerând Și pe banca ce stau eu alerg spre trecut... Mă ninge arama!..Umbrele, tot, crescând, Roata mea,-n scocul lumii, o-nvârtesc
O MARAMĂ DE TEI de LIA RUSE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382265_a_383594]
-
atins de el. Zâmbi. Poate că totuși se vor întâlni... Începu din nou să meargă cu gândul rătăcind în amintiri. Toamna îl însoțea la fel de posomorâtă. O bufnitură puternică strică liniștea ce se înstăpânise peste oraș și un țipat lung îi sfâșie auzul, acompaniat de ploaia care începu deodată să muște din asfalt rece și dușmănoasă. Simți un junghi și grăbi pasul cu o presimțire sumbră în inimă. Dar pașii lui obosiți păreau că bat drumul pe loc iar timpul trecea în
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
să o aibă, cănd tot Imperiul Român abia avea vreo zece milioane de oameni...Acum, venind an de an în România, de 26 de ani, sunt din nou martorul altor , călăreți apocaliptici care s-au năpustit asupra României ca să o sfâșie, să o sfârșească. Comparând cu apocalipsa lui Ioan din Patmos din anul 94 și cu lucrarea lui Albrecht Durer din 1496, în Decembrie 1989 în România aducătorul apocalipsei, infernus rex, este Ion Marcel Ilici Iliescu arcaș comunist, din tata în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
și în Oltenia și în Banat. O fermecătoare spovedanie despre originile lui, despre nașterea în Basarabia și despre retragerea din calea cotropirii sovietice, toate se regăsesc în poezia “Primul drum”. “Am fost născut într-un pământ curat,/ Dintr-o Moldovă sfâșiată-n pururi,/ Olteancă mama și al ei bărbat,/ Ei în Ardeal mi-au năzărit contururi./ N-aveam un an, când am fugit c-un tren,/ Cărat de mama spre orișiunde,/ Mai am în oase un bolnav refren/ De roți, ca
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și aduna vestmântul cu mânie, Mult sfâșiat de ramurile sale În vremea stinsei vârste vegetale... Unul din păcatele de timpuriu prezente în poezia mea, nelipsind nici din volumul Bunavestire, este o anume înclinație spre Ťnarațiunea liricăť. L-am micșorat prin severe retezări de verbiaj, dar fără a
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În față vântul fluturii ți-azvârle.// Flori tinere te-opresc, cu sânii plini,/ Să le săruți nerușinat pe pulpe/ Când pocăit și moale, printre spini,/ Amurgu-și trage coada ca o vulpe
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
de editură", alcătuire a hazardului, unde dream knows best. Dependenți de poezie care vor, ca Jacques Vaché, să-i asasineze pe poeți. Și-și încep mortalul program cu ei înșiși. Din cartea cu autopsii trecem în cea cu vise. Vise sfîșiate la fel ca viețile, trecute prin teorii și transcrieri, atîrnînd zdrențuite de cîte un colț de memorie, și ea înșelătoare. Nevoi și neliniști pe care noaptea, sfetnic bun, nu le rezolvă, ci le răscolește. Și lumea, la trezire, e și
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
că "e cineva în țara asta", individul "care a trecut prin înalte funcții nu are de ce să se teamă". A-i fi refuzat pe "oamenii de nădejde" ce-l potopesc cu daruri scumpe n-ar fi însemnat oare "să le sfîșii inimile"? Și norocul orb nu se oprește aici. Se prind în horă și bătrînii aparent înstrăinați de lumeștile treburi, care nu ezită a oferi, ca din senin, celor aflați pe creasta valului cîte "o sarsana plină vîrf cu bijuterii (Nouveau
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]