740 matches
-
Pe aceste pete brune apar numeroase puncte mici negre. Atacul se extinde și la frunzișul care se brunifică, se veștejește și se usucă. Plantele rămân mici, cu tulpini fragile ce se usucă înainte de vreme. Pe tulpini se constată cădera scoarței sfâșiate, iar pe rădăcini se observă veștejirea și putrezirea țesuturilor. Transmitere-răspândire. Ciuperca rezistă de la un an la altul pe resturile vegetale sub formă de spori în fructificații (picnidii). În primăvara următoare, pe vreme umedă, din picnidii vor ieși sub formă de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
autorul se lasă purtat în voia inspirației spontane, fără nici o preocupare de "construcție", ca într-un veritabil dicteu automat în privința sintaxei, a coerenței narative). Scriitorul (pre)lucrează linii vizibile ale subiectului Damei cu camelii, cum sînt boala tinerei curtezane, iubirea sfîșiată a bărbatului, gelozia crudă, titlul în conjuncție cu numele (personal), auctorial și fantasmat totdată. De remarcat ar fi rolul intermediar pe care îl ocupă, în această apropiere de tema în discuție, libretul operei lirice, La Traviata. În varianta originară de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
El revenea din lumea morților. Conform unui imn orfic (n. LIII), se crede că atunci când Dionysos e absent el se află lângă Persephona. În fine, mitul lui Zagreus-Dionysos - care ne va reține mai jos - povestește moartea violentă a Zeului, ucis, sfâșiat și devorat de către Titani. Aceste aspecte multiple, dar complementare, ale lui Dionysos, sunt încă perceptibile în ritualurile sale publice, în ciuda inevitabilelor lor "purificări" și reinterpretări. 123. Arhaismul câtorva sărbători publice începând de la Pisistrate, se celebrau la Atena patru sărbători în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
începuturilor, și una din lecțiile piesei Bacchantele era aceasta: să nu fie refuzat cultul unui zeu numai pentru că era considerat "nou". Dionysos sau beatitudinile regăsite sfârtecare (sparagmos} și mâncatul de carne crudă (omophagya) se realizează comuniunea cu zeul. Căci animalele sfâșiate ori devorate sunt epifanii sau încarnări ale lui Dionysos. Toate celelalte experiențe - forța fizică excepțională, invulnerabilitatea la foc și la arme, "minunile" (apa, vinul, laptele, țâșnitul din pământ), "familiaritatea" cu șerpii și micile animale sălbatice - Devin posibile prin enthousiasmos, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
milioane de locuitori, sunt situate la mai puțin de 1000 metri de țărm! Ajunsesem la Havana la sfârșitul lui noiembrie 2008, după tăvălucul îngrozitor al uraganelor Gustav, Ike și Paloma, ale căror urme se mai percepeau încă peste tot: arbori sfâșiați, case dărâmate, stâlpi de electricitate prăbușiți, culturi agricole spulberate și în consecință piețe și magazine sărăcăcios aprovizionate. Deși în Cuba perioada uraganelor este iunie-noiembrie, împreună cu soția în lunile următoare am gândit și realizat un "plan de luptă împotriva uraganelor", al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
discret la Eliade) se simte o rebeliune permanentă și tragică, pentru care gnosticismul ca erezie este emblematic. De fapt, Cioran împrumută de la Gnoză mai mult decît majoritatea temelor, mai mult decît tonalitatea. El trăiește în același spațiu de referință, structural sfîșiat, condamnat de conștiința lipsei, a separării, a zidirii, sentiment de care nu sunt străine originile sale. Gnoza se sprijină pe o viziune a unui Dumnezeu nefigurabil, infinit altul, viețuind într-un ne-loc, dincolo de ființă ca și de neant ; acestui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
poporului de o cruzime înfiorătoare, au fost, în sfârșit capturați, anihilați, încarcerați. După o luptă prelungită în care cei patru criminali au depus o rezistență îndârjită, folosind un armament sofisticat extrem de periculos de proveniență deocamdată incertă cu răni adânci, sângerânde, sfâșiați sălbatic de mușcăturile câinelui turbat, milițienii, riscându-și neprețuita lor viață, au reușit, în cele din urmă, să le vină de hac. Un act curajos, de rezistență istorică, având corespondent doar în bătălia spartanilor de la Termopile, conduși de nemuritorul rege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
exact ca Om, este precis ca Dumnezeu. El fotografiat pe patul de moarte (n.n. cruce). Acel cap înclinat spre noi, acei ochi plini de sânge și de iubire, acele brațe neîncetat deschise pentru a ne primi pe toți, acel piept sfâșiat ca să deschidă cărarea spre Inima Sa rănită, acea viață care se stinge printre spasme nemaiauzite într-un trup sfâșiat, golit de sânge, sub povara dezonoarei și în părăsirea oamenilor și a Tatălui, iată imaginea Iubirii, iată, așadar, chipul lui Dumnezeu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noi, acei ochi plini de sânge și de iubire, acele brațe neîncetat deschise pentru a ne primi pe toți, acel piept sfâșiat ca să deschidă cărarea spre Inima Sa rănită, acea viață care se stinge printre spasme nemaiauzite într-un trup sfâșiat, golit de sânge, sub povara dezonoarei și în părăsirea oamenilor și a Tatălui, iată imaginea Iubirii, iată, așadar, chipul lui Dumnezeu! Cu Crucifixul înaintea ochilor, cu Sângele regesc al lui Cristos purtat în fiecare dimineață de mâinile noastre în fața maiestății
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
simt în armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al unui om. Am rămas pironit de spaimă. Și dacă soarta mea o să fie aceeași? Vocea Aiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în fuga mea, te-am lăsat fără mine! Doar în acest punct, scrisoarea mea este reticentă: ceea ce-am îndrăznit să fac, mâna mea nu îndrăznește să scrie. La fel și eu, dar împreună cu tine, ar fi trebuit să fiu sfâșiată! Medeea evocă, revenind înfrigurată de un patos excesiv, momentele cele mai dificile pe care le-a traversat Iason la sosirea sa în Colchida, dorind să-i reamintească de ajutorul dat spre a-l face astfel să-i fie recunoscător, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
străpung brutal. Mesagerul trimis lui Zalmoxis expiră pe loc, fără să scoată nici un țipăt. Cei prezenți sunt zguduiți de un fior, semn că zeul a primit mesajul lor și că dorințele transmise vor fi luate în seamă. Ne întoarcem acasă, sfâșiați și muți. Cu toții ne gândim intens la același lucru. Nici un om nu poate accepta să moară de bunăvoie. Pe drumul de întoarcere meditez zdrobit la cruzimea ritualului. Aia îmi dezvăluie că tânărul sacrificat e întotdeauna un ucenic al școlilor zalmoxiene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan. Da... "cămeșa morții" îngână el cu voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca o cascadă, în valuri... Dar eu... eu... reușește Maria să îngâne suspinând. Te-am așteptat... Cât te-am așteptat... Nu mai aveau nevoie de cuvinte. O sărută pătimaș și ea se lipește de el dăruindu-i-se toată. Cămașa sfâșiată cade mototol la picioarele ei. Și, ca atunci când a fost prima oară, în chiar ziua în care sosise la Suceava, în chiar ziua marelui cutremur -, acum, ca și atunci, a luat-o... o ia goală, în brațe și o culcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era de vânzare, și sufletul era de vânzare, totul era de vânzare. Nicicând Moldova nu coborâse mai jos. Mai jos nici că se putea. "Țară a Nimănui" aiasta ajunsese. Când am venit la domnie, am găsit o țară secătuită, chinuită, sfâșiată... Aș fi vrut să fac dreptate, dar cum? Dreptatea o măsluiau după cum le cântau interesele. Eram tinerel, slab, speriat, singur în mijlocul unei haite de lupi cu bărbi, care aveau în mâinile lor toată puterea. Atunci, m-am făcut mic-pitic, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vrăjmașii noștri. Vom da legi blânde pentru prieteni și aspre, neînchipuit de aspre, pentru vrăjmași, ripostă Conrad. O bubuitură năprasnică Îi Întrerupse cuvintele. Mirați, cei patru bărbați din Încăpere priviră afară. Din bun senin, cerul se acoperise cu nori negri, sfâșiați doar de fulgere. Hildebrand Își făcu cutremurat semnul crucii, iar Bertold zâmbi cu amărăciune: — Vezi, frate, cerul Îți trimite semn. Tot ce-ți dorești se va Îndeplini, tu vei fi pentru urmașii noștri Conrad, Întemeietorul de orașe. Partea a doua
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într un colț de grădină, cu hainele sfâșiate și smulse de pe trup, cu fața Înțepenită Într-un rictus de groază. Din sânul gol și vânăt ieșea un ciot de suliță. Peste drum, pe gardul de lemn al bisericii, un șir Întreg de bătrâni cu pletele Însângerate atâr nau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
puterile Îl părăsiseră. Atunci Începu să se târască prin iarba udă, cu ochii țintă către zidurile mânăstirii care se profilau semeț În zarea aurită de primele raze ale dimineții. Nu știu cât dură drumul. I se păru o veșnicie. Din veșmântul lui sfâșiat mai rămăseseră numai câteva zdrențe fără culoare. În palmele julite țărâna se amesteca cu sângele. Usturimea era atât de intensă Încât aproape n-o mai simțea. De altfel nu mai simțea aproape nimic, doar o amețeală care-i umplea gura
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă nevinovată pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Sanda moare. „Parcă“ este elementul care mărește ambiguitate faptelor, căci condiția neliniștitoare a omului este un fapt propriu pentru „o reîntoarcere spre fantastic“. În final, Egor, cu ajutorul unui drug, o va omorî pe Christina. O găsește pe Simina cu trupul sfâșiat: „fetița întoarse capul si-l privi fără uimire, ca și cum nu l-ar fi recunoscut“. Se observă, „ca și cum“ are aceeași valoare ca și „parcă“, iar folosite în același paragraf nu fac decât să întărească ideea de ambiguitate. Se observă aici că
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
așa încât și peste o sută de ani să cetiți fără a vă rușina. Amic al virtuții mai curând decât virtuos. /Boileau/ Mai bine să fii sfătuit decât lăudat, ucenicule scriitor. Urâtă meserie bârfeala. /Boileau/ Cânele rău umblă hojma cu urechea sfâșiată. (La Fontaine) Strălucitoare și fragilă ca o oglindă. Înainte de a porni la o treabă, gândește-te la rezultat. N-a uitat decât un lucru coborând în pivniță: să-și ia o lumânare aprinsă. Mai degrabă poftesc o bucată de pâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Acum ești la mine-n brațe, Fiu Scump, dar fără viață. Fiule Dumnezeiesc, N-auzi când îți vorbesc? Mai deschide ochii odată Să-Ți vezi Maica întristata! Pe Măicuța Ta iubita Cu inima greu rănită, Pe Măicuța-ndurerată Cu inima sfâșiata. După ce eu Te-am născut Iosif leagăn Ți-a făcut, Așternut Ți-am pregătit Și bine Te-ai odihnit, Dar acum, Fiule Dulce, Ți-ai făcut culcuș pe Cruce Și de-acolo în pământ, Sub o piatră de mormânt
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
din el, am simțit o dragoste imensă pentru această așezare pitorească, uriașă, imprevizibilă, populată, colorată, aglomerată, luminată, colcăind de viață și necunoscut. Mishima Vineri 8 februarie 2002 - Iași Intimitatea Nu va fi povestită Nici floarea ruptă Îmbrăcându-te Cu sufletul sfâșiat Înțelegi totul Minunează-te De fiecare surâs Și vei fi curat Pământul din vas Culoarea și focul tău: Ești nemuritor (pentru Liviu) 26 februarie 2002 - sala Pruteanu Peste o jumătate de oră ne întâlnim din nou cu Alexander Hausvater, pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atractivitatea cărții. Prima antologie de poeme întocmită de T., Ne cheamă Ardealul, publicată în 1944, cu subtitlul Cântarea pătimirii noastre, este, după cum remarca Dumitru Micu, „o replică la Dictatul de la Viena și implicit o prevestire a răsturnărilor menite să readucă sfâșiata regiune de nord a Transilvaniei în patrie”. Sunt alese texte ale unor poeți, nu numai ardeleni, diferiți ca dicție și structură lirică, aparținători în special generației lui T. După mai bine de trei decenii apar alte două antologii. Ceea ce nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]