728 matches
-
cotropit de Lenin și culminând cu executarea cumplită a familiei țariste ruse. În faptul rostogolirii dramatice a valurilor istorice, venise rândul Regelui Mihai I să fie copleșit de nenorocirea roșie de la răsărit care se încrenga palmă cu palmă în teritoriul sfâșiat al Europei, pentru ca, până la desăvârșirea actului de împânzire în lumea întreagă, să-și desfacă ghearele rădăcinilor în Asia, America Latină sau Africa... Întreaga perioadă a lungului exil al Regelui și Reginei a fost marcată de expansiunea ajunsă la paroxism a comunismului
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte, pășește sprinten către Ea și vorbele-i sunt șoapte. Dorința-i arde, dulce chin ce se va stinge-ntr-un suspin, îmbrățișări, dulci sărutări, și haine sfâșiate... Au petrecut noaptea iubind cu multă dăruire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans divin, extazul clipei îl trăiesc
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
ploua mereu și râul era tulbure. „Când s-o limpezi apa!”, ne spunea. Era luna iunie. Sfârșit de iunie. Frig. Mai sus, pe muntele Ghițu, ninsese toată noaptea. Munții nu se mai vedeau. Totul era învăluit într-o mantie alburie, sfâșiată și îngrămădită pe alocuri. Mai aproape de noi deslușeam pădurea cu brazii ei crescuți la înălțimi mai joase. Apoi, negura începea să se plimbe, acoperind și descoperind copacii cu văluri albe, având forme diferite; în cele din urmă, spirale albe se
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
Începi să mă surprinzi ca un delict, În iarna incomodă și perfidă, Cu vești ce-mi declanșează un conflict în ipoteza cordului, lividă. Mă-ntorc rănită printre iambii orbi să îți mai scriu cu sânge, un catren. Dar ochii-mi sfâșiați de niște corbi, Alunecă pe șine reci de tren. Mă bântuie în zori, un gând meschin. Mi-e noapte ziua, mă scufund în somn. Mi-e viața nălucire și-o reprim. Iar visul mi-l ucid și... poate.adorm. Referință
SURPRINDERE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344809_a_346138]
-
fatal, la orizontalitate, la firea sa terestră, nu li se poate smulge acestora, dar, concomitent, adevărul ultim al destinului său se află în verticalitatea ascensională. El știe acest lucru, sau, dacă nu și-a conștientizat, oricât de vag, natura duală, sfâșiată, o intuiește, totuși, a fi astfel, o percepe, tulbure și dureros. Încât, la un moment dat, comunicarea însăși, cu sine și cu ceilalți, este refuzată: Nu trebuie numit ceea ce vă privește; Nu trebuie numit ceea ce mă privește ! * O soluție există
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
decăzuți preoții, la întoarcerea pe dos a buzunarelor oamenilor. Aceasta pe schimbul de generozitate din partea prelaților, la ocaziile electorale. Întristarea națiunii sub jug, este o lacrimă prea fină pe obrazul gros al politicianului. Societatea românească a ajuns a fi despărțită, sfâșiată, dezmembrată, însă mărul din pomul discordiei e teios ca scoarța. Pe unii îi vor îneaca! Ceea ce nu simt acum ruinatorii de țară este că vremea sosește. Există o memorie instituțională iar istoria nu va uita pe acei care rod țara
VICTOR CIORBEA. LA INTERSECŢII A ALES DEMNITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347465_a_348794]
-
O antologie literară Editura „Valman” - Rm. Sărat, 2007. - A doua carte a întâlnirilor Editura „Polidava” - Deva, 2008. - A treia carte a întâlnirilor Editura „Corvina” - Hunedoara, 2009. - Armonii celeste Editura „Olimpias” - Galați, 2009. - Petale din cuvinte Editura „Docucenter”- Bacău, 2011 - Artă sfâșiată(Antologie de poezie) Editura „Arhip” - Sibiu, 2011 Antologia și revista Festivalului internațional ”The Art To Be Human”- Elveția, 2011 - Antologia universală”Comori de vise”(povești,povestiri,amintiri) Editura „Armonii Culturale”- Adjud, 2012 - Scriitori contemporani din Vrancea prin interviuri Editura „Ateneul
A APARUT PRIMUL NUMAR TIPARIT AL REVISTEI DE CREATIE SI CULTURA ´´ BOGDANIA´´ , FONDATA DE POETUL IONEL MARIN,PRESEDINTELE ASOCIATIEI CULTURAL-UMANITARE´´ BOGDANIA´´ DIN FOCSANI-VRANCEA de MIHAI MARIN [Corola-blog/BlogPost/346288_a_347617]
-
pe urmele lui Cristos fără crucea pe umeri, uităm că suntem chemați să părăsim toate și ne lăsăm tentați de dorința de a avea toate, de a ne satisface toate capriciile, devenind alergici la orice renunțare, la orice sacrificiu. Chipul sfâșiat al Maicii Domnului arată că forța noastră, ca ucenici ai lui Cristos, forța apostolatului nostru, nu stă nici în bani, nici în construcții, nici în diplomații, nici în cârdășia cu puternicii lumii, ci în capacitatea de a suferi și a
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
deși fierbeam de mânie la gândul suferinței inocentului meu copil. Astăzi, fata ta a trăit cea mai mare dezamăgire a vieții ei. Pentru că a văzut o fotografie intenționat plasată pe Internet, fotografie la vederea căreia s-a simțit cu sufletul sfâșiat. Și tot cu bună știință i s-a lansat și o invitație de prietenie pe site-ul respectiv. - Adică? Ce s-a întâmplat?, a întrebat el nedumerit. În secunda imediat următoare, cu ochii pironiți pe monitor, a exclamat profund uluit
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > INIMI SFÂȘIATE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 816 din 26 martie 2013 Toate Articolele Autorului Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiasu să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > INIMI SFÂȘIATE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 816 din 26 martie 2013 Toate Articolele Autorului Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiasu să sărute locul tainic, Pe țepușe se preling stropii de sânge, Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers, Auzi aerul cum geme? Cum rostește
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
din făină de oase, Plăcintă din palme tăiate cu toporul, Tu, iubito, m-ai făcut antropofag, Bras și troisbras, ei sunt ajutorii mei. Firile sensibile se tem de pericole neștiute, Vibrează ca firele de telegraf. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Inimi sfâșiate / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 816, Anul III, 26 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
INIMI SFÂŞIATE de BORIS MEHR în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345402_a_346731]
-
toamnă timpurie; Păsările-n stoluri pleacă; Zăbranicul de brumă argintie Toate florile le-apleacă . Îmi fac timp și tot socot: Pe ghem nu mai este sfoară . Altfel, să-mi explic, nu pot: Cum de-ai trăit doar o vară ? SUFLET SFÂȘIAT Ai sufletul sfâșiat de dureri; încerci să-l torci fuior puternic, să-l păstrezi în caseta de aur sub stern . E locul lui etern. Vreau să prind vântul în palme, în care să-ți cioplesc chipul, să-l pun icoană
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345497_a_346826]
-
și i-a adresat un singur cuvânt printre dinți : FUGI! Și a fugit. Mai mult s-a târât, rezemându-se de pereți. Nu mai avea forță să alerge. La doar câțiva pași de ea de ea, un tânăr cu hainele sfâșiate și cu sânge pe față încerca să se ridice în picioare după ce se târâse mult pe genunchi. S-au ajutat reciproc și se priveau cu un amestec de nedumerire, de teamă și de furie, adunate toate în ochii lor tineri
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
mușca - devenit simbolul durerii, al persistenței rănilor în carnea vie a vieții monotone, umplută la refuz de singurătate: simțeam cum cineva ar mușca din mine/ ca dintr-un măr copt/ aluviuni; timpul mușcă din marginile trupului/ ca dintr-o halcă sfâșiată/ oricum nu mai contează/ e târziu/ eu voi pleca la tata; moartea, un fluture alb/ vine din umbră și mușcă din marginea urmelor/ moartea, un fluture alb. La fel de importantă și repetitivă este și tăcerea care crește ca un aluat. E
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
Istorisire > XIII. URMAȘUL LUI DRACULA Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului După tragica întâmplare prin care își pierduse pentru totdeauna Contesa, Contele se așeză în vârful unui turn și privi leșurile sfâșiate. Se întreba nedumerit prin ce miracol fuseseră descoperiți. Îi părea rău de pierderea contesei cu care petrecuse zeci de ani alături. Cu toate acestea, nu plângea. Nu mai avea lacrimi de când fusese trădat ca voievod și se reîncarnase în vampir
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
Așa cum identificăm “supratema singurătății” (după fericita formulare a lui Adrian Dinu Rachieru din Prefață), putem vorbi și de un supra-personaj, de un personaj-tip, global, de omul “prozoesemelor” - insul saturat de “nonsensul viețuirii” (p. 111), ce își duce existența neliniștită, sfâșiată, pe istmul, pe fâșia incertă ce separă două moduri de a fi, ins reprezentat, în primul rând, de narator, dar ușor de recunoscut în mai toți ipochimenii ce evoluează în aceste texte cu statut ambiguu, plurivalent (Estera, Rubik, Pubi, Candia
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
înflorirea într-o tăcere sfidătoare când toate amintirile se tăvălesc la soare în alte brațe și alte mângâieri provocatoare? * Să-ntreb o lacrimă luceferii de zi, de noapte pașii pe nisip, de ce pantera - din sângele adormit poartă-n privire iubirea sfâșiată și fuga ta - mereu o vânătoare - mereu.. * 23 iulie 2015 - ora 13.30 Referință Bibliografică: Să-ntreb o lacrimă... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart
SĂ-NTREB O LACRIMĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379210_a_380539]
-
Sanda moare. „Parcă“ este elementul care mărește ambiguitate faptelor, căci condiția neliniștitoare a omului este un fapt propriu pentru „o reîntoarcere spre fantastic“. În final, Egor, cu ajutorul unui drug, o va omorî pe Christina. O găsește pe Simina cu trupul sfâșiat: „fetița întoarse capul si-l privi fără uimire, ca și cum nu l-ar fi recunoscut“. Se observă, „ca și cum“ are aceeași valoare ca și „parcă“, iar folosite în același paragraf nu fac decât să întărească ideea de ambiguitate. Se observă aici că
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
îngrozitoare înghițind-o în agonie peste agonie. Și prin Învălmășeala, precum un trăsnet ce țîșnește dintr-un noian în altul, 150 Tare, puternic, se auzi un geamăt universal al morții, mai tare Decît stihiile nimicitoare 115 toate, si asurzit și sfîșiat mai rău Decît Urizen însuși și toate-oștirile-i ce-n blestemata disperare în jos navală dau. Dar cineva din Geamătul cel de Durere, precum de fum o umbră, Și oase omenești ciocnindu-se în fum se arătară și-Abisul cel de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săgeți În Cer să cînte cum cîndva cîntat-au pe-ale Luminii dealuri Cînd plîns-a-n chinul tainicei dureri Urthona-ntunecatul: El plînse și se dezbinắ și-ntunecosul cap și-l așeza 55 Pe Stîncă Veșniciei jos pe bezne-ale străfundului, De negre vînturi sfîșiat și de torente ne-ncetate de foc mistuitor, Si fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mădularele-i curgea 231 Tăcut precum iubirea deznădăjduita și ca si gelozia de puternic, Gelos că ea era Vala, care acum ajuns-a desfrînata lui Urizen Și Desfrînata lui Los și înșelată desfrînată-a Regilor Pămîntului, Sufletul lui era în două sfîșiat. 140 Umerii-acoperiți de păr zdrobesc verigile, slobode sînt mîinile văpăii. Roșie furie se varsă-n valuri, trezitu-și-a leii din codrii cei negri, Ei urlă în juru-nfocatului tînăr, despicînd umbră cea fără nume, Gonind pe-a lor cale nemuritoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oțel, si combustibili îndesa, si roți Alcătui și lanțuri, scripeți în jurul Cerurilor lui Los; Ținut-a sfat cu Șarpele lui Orc ascunși în întuneric, 95 Și cu-a Satanei Sinagoga în sumbrul Sanhedrin, Să uneltească împotriva Lumii lui Los și sfîșiata celor patru vînturi Pe Enitharmon să o dea, de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru a nu-mi încalcă promisiunea făcută !”. Un giorno di Regno a fost primită rău. Verdi mărturisește: “ Fără îndoială muzică era în parte de vină pentru acest insucces dar și prestația intrepreților a contribuit deasemenea la căderea operei. Cu inima sfâșiata de suferințele provocate de decesele din familia mea, agravate de căderea creației mele, mam autoconvins că n-am la ce mai speră dela artă și am decis că niciodată nu voi mai compune! În consecință i-am scris inginerului Pasetti
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Contelui de Luna, Zaragoza, Spania. Ferrando, un bătrân căpitan și om de încredere a Contelui de Luna, ordona gărzii să vegheze cu atenție în timp ce de Luna patrulează fără încetare sub ferestrele Ducesei Leonora pe care o iubește. Inima contelui este sfâșiata de gelozia stârnita de atenția pe care Leonora o acordă rivalului sau, trubadurul Manrico. În dorința de a-si ține soldații treji, Ferrando le povestește istoria cu bătrânul Conte de Luna (Abbietta zingara). Se spune că o bătrână țiganca a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]