494 matches
-
Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în picioare, neliniștit, și zise: —A murit... Da, a murit, murmură popa; Dumnezeu să-l ierte! —Dumnezeu să-l ierte! zise și primarele, încet. Fața străinului, împietrită de moarte, era galbenă și părea stăpânită de liniștea unui somn adânc. Lampa sfârâia încet, deasupra. Mortul zăcea pe lăvicerul înflorit al patului; în odaie se lăsase o liniște grea și o taină necunoscută întindea un văl de jale peste mort și peste cei vii. Alăturea, în crâșmă, vuietele conteniseră; rar dacă tresărea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se apropie fierbând. Dar deodată se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se zăreau cât bătea ochiul. În ierburile care începeau să se usuce, în țepile gălbii ale miriștilor, sfârâiau cosași. Vântul câteodată venea ca o suflare fierbinte. Deodată simțirăm umbra și mirosul pădurii. Doctorul răsuflă de două ori adânc, cu nările larg deschise, și îndată scoase capul. —La stânga pădure... La dreapta văd un fel de sat... Pe-aici trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta din oțel, mare cât un paravan, și douăsprezece mingi galbene de tenis în cealaltă. — Vrei să te încălzești nițel? a strigat el, și prima minge își luă zborul spre mine, sfârâind prin aer. Ar fi trebuit să-mi dau seama până acum că atunci când englezii spun că știu să joace tenis, nu înțeleg același lucru la care se referă americanii când spun că știu să joace tenis. Americanii vor să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cârciumi, Butcher’s Arms și Jesus Christ. Partea mai neplăcută era că și aici aveam accesul interzis. Așa că am intrat în Pizza Pit Am stat în caravana asta crepusculară cu o cana de vin roșu și un Big Sharp One, sfârâind ignorat pe farfurie. Duminică seara... groaznic la pipăit Sau a fost sâmbătă seara? Am mai răpus o carafă, după care am traversat strada în căutarea unei haleli potrivite. Ajutat de un șir lung de halbe cu bere tare, am consumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei să lași pixul acela și să-ți faci lucrarea? Am clătinat din cap, îmbufnat, amuzat. — Nu știi? Am clătinat iar capul. Începusem să mă joc cu ea. Simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cînd aveam să mă despart de ea, În lipsă de alte trucuri sau povești cu care să-mi cîștig compania ei. M-am gîndit la cît de puține aveam să-i ofer și cît de multe voiam de la ea. — Îți sfîrÎie creierul, Daniel, zise ea. Ce tot urzești acolo? Mi-am Început relatarea cu zorii aceia de demult, cînd m-am deșteptat și nu-mi puteam aminti chipul mamei, și nu m-am oprit pînă cînd n-am amintit lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un foc mistuitor, care trebuia stins pe undeva, chicoteau aceleași fețe... Câțiva călători se luară după el și Începură să-și caute, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și pentru cină - pentru toate. Nu părea să se grăbească să iasă din mașină și mi-am permis În sfârșit să cochetez cu ideea că s-ar putea să mă sărute. Orice roman Harlequin ar fi remarcat cu siguranță cum sfârâiau scântei electrice Între noi. —Vorbești serios? Eu ar trebui să-ți mulțumesc! Tu ai fost cel care ne-a salvat de la a suporta Încă o seară de intoxicație cu mâncare oribilă, știi, am turuit eu. Apoi mi-am vârât mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cucerim rând pe rând și nu fără victime. Ce-au înțeles din acest proces și din aceste victorii înduioșații admiratori ai lui Radu Gyr, care au tresărit la un moment dat? Sânt gata s-o ia la goană cu călcâiele sfârâind la cea mai mică adiere agresivă a spiritului primar și să se transforme rapid în și mai triști comedianți ai principialității ca cei din deceniul trecut. Spectacolul ar merita pânze epice. Îmi amintesc că prin anii 50 presa literară și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
miliției, mă oprește ca un imbecil pe drum, îmi ia actele, se fâțâie ca un cretin tîrîndu-mă după el, dispunând nepedepsit de timpul meu? De ce nu l-ai oprit aici până se lămurea că nu cunoaște legile circulației, dar îi sfârâie sufletul să dea și el ordine altora, să le tulbure viața, să-și satisfacă apetitul de putere, apetit care i s-a cam tăiat de vreo cinci ani încoace, dar zace în el una din acele bestii care ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care clipeau orbitor în soare. Primăvara, bunica mă scotea în luncă și-mi arăta cum răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
las cu coasta pe pămînt. Nici răveneala lutului, nici adierea vîntului nu-mi dă dureri de oase. Aud cucul și cîinii sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag în mine tochitură de porc cu vin care sfîrîie în ulcică. Dacă aș mînca banane ori ciuperci de China, cred că toate mi s-ar întoarce împotrivă. În acest arbore s-a rătăcit un străbun din Hios. Sîngele lui l-a subțiat pe cel vîrtos al țăranilor mei. Poate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bucuria s-a concretizat în două medalii: una pentru Fărocoastă, alta pentru bibliotecară. Noul președinte n-a fost ales totuși Nică Grigoraș, ci un gospodar care iscălise cererea în ajun, scos pe brînci de sub patul unde ședea ascuns. Cu zgîrciurile sfîrîind, pasărea arse; în flacăra orbitoare oasele ei se înnegriră apoi albiră, crăpînd răsunător. Doar cenușa și ciolanele vitrificate au rămas, în neființa lor, pure. La început de vacanță m-am întors acasă. În vagonul restaurant un individ cu părul scurt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ies gâjâit și îmi vine să plâng de ciudă... o ciudă pe mine... pe viață, pentru că m-a târât la capătul lumii. Strig Timpului, să îl grăbesc, să scap, să plec: -Toarce, Timpule!... Toarce! Bătrânul titan ia fusul și-mi sfârâie imagini și oameni pe care uneori i-am îndrăgit, alteori i-am îndepărtat... așa cum viața a făcut și cu mine... Sunt în aceeași încărcată atmosferă de tavernă străveche... Directorul îmi ia hârtia, o privește, mă privește și pe mine, dar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște. Margaret avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung în Iad. Aveam să ard și să sfârâi asemenea cartofilor prăjiți pe care mama ni-i pregătea în fiecare vineri. Copleșită de excesul de ciocolată, de nostalgia celor zece minute de dinainte, când aceasta era încă intactă, am rearanjat hârtia și am pus ce mai rămăsese din oul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spațială și un cuptor de pizza zidit în perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru, ținând de mânere cratițele care sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În Creangă? Sigur În Creangă: acela, chiar de n-a scris, ar fi putut să scrie. La urma urmei, nu contează unde - poate niciunde, dar tare-i frumoasă... - ...au sărit pe cai și-au luat-o la sănătoasa, de le sfârâiau călcâiele. - Copitele, corectez eu, din mers și din vârful creionului. - Cum? A, da, copitele..., oftează mama și se lasă pe pernă, istovită, cu ochii Închiși. Continuăm altă dată, la altă vizită: - Dar nu s-au lăsat, neamurile, zic. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iarăși foamea, foamea de peștele prins în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-ar fi putut agăța în acele undiței, iar după aceea ar fi sfârâit în tigaie. Frântura asta de coșmar, fulgerându-i pe dinaintea ochilor pentru o secundă, îl făcu să se răsucească pe burtă și să înoate repede spre celălalt mal. 4 N-o mai fi avut mult până s-o ia razna definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cameră tata. Când tații se întorc seara acasă, ei au muncit toată ziua. În filmele americane vezi cum dimineața ei le dau nevestelor un sărut, pe urmă pleacă să câștige bani. Când vin acasă, strigă „Hi, honey” și friptura mai sfârâie în cuptor exact cinci minute. Dacă au fost pricepuți și au făcut rost de mulți bani, se mută cu toții într-o casă cu grădiniță în față, iar un băiat le aruncă din goana bicicletei ziarul de dimineață la ușă. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era foarte mîndru de ea. Amestecă făina și apoi puse tigaia pe foc, după care, folosind bățul pe care legase pînza de sac, luă niște untură și unse tigaia cu ea. La Început tigaia lucea Întunecată, apoi untura Începu să sfîrÎie și să facă bulbuci, și atunci mai puse niște untură; pe urmă turnă Încet aluatul și-l urmări cum Începe să facă bulbuci și apoi să se Întărească pe la margini. Observă cum se umflă și cum se formează textura gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și cum se formează textura gri a clătitei. O desprinse puțin de pe tigaie cu o așchie abia tăiată, apoi o Întoarse-n aer și o prinse la loc. Acum Își arăta fața frumoasă, maronie În timp ce cealaltă, cea gri, Începuse să sfîrÎie. O simțea grea, dar pe de altă parte o vedea crescînd ușurică, parcă plutind În tigaie. — Bună dimineața, Îi spuse soră-sa. Am dormit Îngrozitor de mult? — Nu, drăcușorule. Era doar În cămașa care-i atîrna peste picioarele bronzate. — Te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bucură că au scăpat de duhoarea de varză fiartă. Degeaba, însă, peste două săptămâni negul sare din nou din organism, acum în vârful degetului mare de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă cu alb pe la poli al planetei Marte - Septembrie. Mai întâi pe lângă gardurile stufoase și pereții ciuruiți apoi spărtura când! o roată de foc sfârâi pe lângă zidurile murdare de dincolo și mănușa vorace a crăpăturii mă sorbi în aerul ei mort unde Haralambie nu respirase vreodată iar Gheorghe s-ar fi ofilit pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]