502 matches
-
morții după cît de pornit era, iar ea părea și mai pornită decît le pomenise cîndva pe maică-sa și pe soră-sa, rătăcite amîndouă acum printre umbrele mîloase ale unui trecut incert, mistuit de același foc - carnea care arde, sfîrîie și se face scrum înainte să apuce să putrezească și să rămînă sufletul și duhul tînjind în van după carne, la fel ca palmele care se îndoiesc de tot ce ating și iarăși se vedea revenind în vremurile cînd nimerise
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
comun e reînviată în Pe prag. Dar iată cum anume: „dăm în clocot amândoi și aruncăm în oala de pământ,/ plină cu apă, cărbuni aprinși de lemn moale,/ lemn din care ai fi putut sculpta/ o mască nouă, verde: cărbuni sfârâind în apă,/ sfărâmându-se... Apropiați/ prea tare de țărmul vârstei a doua a acestei planete/ a noastră, spunând: «știi, Vale-Deal, zilnic/ soseau aici corăbii încărcate cu vin/ spre tabăra grecilor/ din fața Troiei asediate»... Țărm al/ vârstei a doua, rărit azi
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
nu înainte ca naratorul să-și rezolve trauma, mărturisesc că nu am înțeles prea bine care, domnișoara iubită fusese cumva combinată cu babacu sau doar semăna cu mama în tinerețea ei? En fin, autorul bagă câteva pastile, dar le lasă sfârâind și trece mai departe, plusează întruna cu câte o scenă tare, dar nu „joacă”. E drept, la Faulkner ai numai nebuni și criminali, dar au clasă, nu sunt paiațe, plus că au fiecare o lume a lor, o poveste, un
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
poartă la acel octombrie de aur al Bucureștiului de altă dată, la diminețile târzii ale Oborului, cu arome de fructe coapte, cu boabele de struguri sclipind ca perle în soare, dar mai ales, cu mireasma unică în lume a pastramei sfârâind pe grătare și a tulburelului băut într-un „separeu” cu pereți de rogojină. Într-o dimineață tristă ca aceasta, Pierde-Țară își dă seama c-a pierdut nu doar o țară, ci și o latitudine.
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a-i incrimina fățarnic: „Crește hîrtia scrisă, fosforică varză,/ și-Alexandria, tomuri cu tomuri e arsă./ Ardeți de vii volume, suluri de-arhive,/ ca șerpii să sfîrîie’n foc hieroglife!” (Împăratul Negru). Cenzura și obligatoria aservire a poeziei directivelor „realist-socialiste”: „Sclavă, poezia la stîlp vede prin roz,/ și’n jur canibalii surîd fioros./ Vracii practică voo-doo-acasă” (ibidem). Dezmățata propagandă și cultul impudic al vremelnicilor lideri comuniști: „Nu
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
retina copilăriei. Dar părul meu/ e lung și rărit,/ chipul brăzdat de trecerea vremii./ Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
al afacerii, hahalera ce se juca la planșetă de-a proiectantul convertit în mare antreprenor și alții, din aceeași familie generoasă de nulități, te sfidează acum de la geamul-termopan al vilei (neapărat "stil Texas"!) și de la volanul mașinii superbe pe trece sfârâind leneș pe lângă prostimea ce-și târăște pantofii scâlciați prin glodul nemăturat cu lunile. Această imagine, parcă decupată din vechile manuale compuse în numele "luptei de clasă", a devenit, din păcate, emblema unei Românii groggy. Peste tot în lume se fac averi
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
gînd,/ S-o năpusti pe scîrnavul orînd/ Un nou, un groaznic soare"), alteori materia însăși iese în prim-plan, înțepenita ori zbuciumata, sfîrîitoare, arzîndă, torturînd și ucigînd prin sine: "Un strop de-al tău ades ne fu de-ajuns./ Căci sfîrîind prin slănina de ură,/ Arzînd de cer, albastră picătură,/ Cu viul, viul ne-ai străpuns./ Că rîndunica puilor în gură/ La toti le-ai dat ce pot să poarte:/ Maimarii, cuminecătura,/ Pruncii, taine de moarte". Prăbușirile sînt diferențiate conform planului
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
putut auzi de la el nimic. De aceea atât guvernatorul cât și chinuitorii s-au înverșunat foarte împotriva lui încât, nemaiavând ce să-i mai facă, i-au lipit de părțile cele mai plăpânde ale trupului plăci de aramă înroșite. Acestea sfârâiau, dar el rămânea neînduplecat, neînfrânt și statornic în mărturisirea lui, răcorit și întărit doar de izvorul cel ceresc al apei vieții care Țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
preagrasă Spală scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
preagrasă Spală scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
răsucită în toate chipurile, apoi înflorită zor-nevoie mare, după felul și meteahna fiecăruia, și aruncată mai departe, încât, la prima strigare, vestea a părut una gogonată, ba mai mult, chiar o drăcovenie de necrezut. De aceea, cei cărora le-au sfârâit călcâiele și s-au înghesuit să vină și să-i vadă cu ochii lor, le-au cerut, clipind bănuitori, neliniștiți, să fie lăsați să ia solzii în palmă și să-i pipăie pe îndelete, cu toată luarea-aminte. Numai astfel , ziceau
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
preagrasă Spală scutecul din bumbac deșirat... Credeam că am văzut tot angrenajul Mașinii care mi se pregătește Cu emailuri strălucitoare Trase sistematic peste pielea reptilei bolnave. Altă capcană pentru lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
legat furtunul la butelie. O adaptare de-a mea pentru cazuri când ar fi lipsit buteliile de voiaj. Că acuma de exemplu. Aprind. Merge. Pun țigaia și uleiul. Aud pași pe scări. O fi ea ?! Nu cred. Sparg ouăle. Uleiul sfârâie. Pașii se aud din ce in ce mai distinct. Se apropie. Albușul începe să se albească, ușa se deschide și apare ea. ¯ Mi-e foame! îi spun că un fel de scuză în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Din volumul acesta, dar și din celelalte, anterioare.) Ca dovadă stau poemele mai puțin izbutite. În fond, ca substrat, ele nu diferă cu nimic de bucățile emblematice. Aceeași combustie lăuntrică le face, pe unele, să țâșnească, pe altele, doar să sfârâie stins. Ce ratează, de fapt, Danilov, atunci când ratează, e tocmai sistemul. Articulațiile cad în gol, fără să se mai îmbine. Alteori se îmbină în chip nefericit. Ca în poemul Umbră, de exemplu: „Fratele Daniel/ mișcă din deget/ și umbra sa
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
dar în pictură se mai găsește și covorul jucăuș al frunzelor și copaci mișcați de vântul lent și plăcut... Denișa a mai pictat și pârâul minunat care curge lin, iar sunetul picăturilor de apă care se scurg pe pietrele uscate sfârâie formând un cântec miraculos ce te pune pe gânduri mereu când îl auzi. Denișa a terminat pictură și intră în casă. Așa se sfârșește ziua această magnifica de toamnă.
ANTOLOGIE:poezie by Denisa Eavorschi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_674]
-
care pescuia broaștele în Șomuz și s-ar fi strecurat în grădină. Din grădină în porumb, fără ca să-l simtă nimeni. Maică-sa prăjea chiftele în bucătărie și n-avea cum să știe ce se petrece afară. Băiatul auzea cum sfârâia grăsimea în tigaie și și-o închipuia pe mamă-sa înconjurată de aburi și de stropi. Pe tavanul afumat bâzâia o negură de muște. De supat pândește mâța. S-aude dintr-o dată o surpare de cratițe. Pe ușă, vinovata țâșnește
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apă rămasă pe fund, amplificând mișcarea stranie a luminilor. Aksinya își mângâie în neștire o fesă, aproape goală, mutându-se ușor spre vagin. Fotogramele s-adună într-un montaj, camerele îi intră-n creier - adânc, undeva, o picătură de spermă sfârâie pe un asfalt fierbinte; ea îngenunchează, o miroase și-apoi o linge. Miroase cu mult diferit de rahatul cald, sau poate nu miroase deloc. E o liniște neașteptată, biologică, nici apa străbătând țevile nu se aude. Zeci de triunghiuri luminoase
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
paie și cârpe unse cu rășină, roțile se rostogoleau în hopuri mari, aprindeau iarba uscată de pe dealuri, lăsând dâre de foc în urma lor. Luminând violent chipurile trase ale oamenilor, roțile de foc erau supte de hăul văilor și se opreau sfârâind în apa râului, ademenind magic stingerea focului solar în apele ploilor dorite. Câinii speriați și întărâtați de zgomote și vrăji rupeau hămăind lanțurile prin ogrăzi. Procesiunea porni spre râu ca și roțile în flăcări. Bătrânul nu mai avea încotro. Trebuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apă. Deșert de apă după deșert de nisip. Arată la fel, dar știu că e altceva. De unde știu? E prima oară când văd marea, dar o recunosc. Răcoarea și aromele ei de alge putrede nu mi sunt străine. Mă primește sfârâind. Apa sărată îmi alină durerea și-mi cicatrizează rănile ca un balsam. Pești lucioși, mari cât bivolii, mă întâmpină și mă conduc în adâncuri..." Prima oară nu pricepu nimic. Și apoi nu înțelese prea bine cuvântul de pe copertă: vis. Definea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a petrecut toată noaptea treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
femeie. Numai ele au mărinimia asta de a nu le storci în scrumiere, de a nu le apăsa cu încăpățânare făcând capătul să se desfacă și să se fărâmițeze ca o floare ce se ofilește sau ca un cabanos ce sfârâie în tigaie înfoindu-și terminațiile crestate. Comparația cu cabanosul îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]