597 matches
-
cum e. Ca în cărțile lui Kertész[9], noi, copiii, ne-am dus să-l vedem, că era ofițer. De la Gestapo! Ne-am uitat cu admirație la el, că purta o uniformă neagră, splendidă. Când era spre sfârșitul războiului, a sfârtecat, de furie, mobila din pivniță! Noi am dus-o acolo, că atunci când suna alarma, toată gașca era pe canapelele din pivniță și continuam discuțiile. Poate căuta bani sau nu știu ce, de a sfârtecat toate mobilele! După război, a dispărut. Sub noi
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
neagră, splendidă. Când era spre sfârșitul războiului, a sfârtecat, de furie, mobila din pivniță! Noi am dus-o acolo, că atunci când suna alarma, toată gașca era pe canapelele din pivniță și continuam discuțiile. Poate căuta bani sau nu știu ce, de a sfârtecat toate mobilele! După război, a dispărut. Sub noi locuia o pereche, doamna era evreică și domnul ungur, Dezső. Când portarul a înjurat și a zis lucruri antisemite, a ieșit Dezső și a zis: „Ce, nevastă-mea pute?! Nu ți-e
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
ceva potrivit cu durerea ce o resimțeam în mine, sălășluind cu drepturi depline, ca o împărăteasă în regatul său. Îmi venea să-l întreb “ai simțit vreodată cum durerea te împresoară plutind în jurul tău?”. Este ceva uluitor prin intensitate, care îți sfârtecă inima făcându-te să oftezi din cinci în cinci minute. Poate nu era numai durere, mai degrabă un amestec de mâhnire și singurătate, pustiirea propriului suflet, revolta simțurilor trădate, când toate par depărtate pentru că nu-ți mai dorești nimic, nedorindu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
pare o criptă deschisă, actori sunt morții ce-și fac numărul, aș vrea să reintru în uterul mamei, Iisus nu a avut această șansă, mister hrăpăreț, excremente de șobolani în toate colțurile,annus mirabilis 1939, se naște Hollywoodul, Polonia este sfârtecată, înjunghiată,iar eu iubesc polonezele, blonde, vesele, parfumate, una îmi arată Auschwitzul in 1972, nu sunt prea atent, privesc profilul fetei, ochii albaștri, nasul fin, drept, buzele pline, iar morții striga în urma mea, lăzi cu ochelari, cu olițe de noapte
MESAJE DE DINCOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372049_a_373378]
-
cenușie zburară tot mai sus, până ce străpunseră norii și putură să vadă cuibul uriaș în care prințesele răpite erau păzite de un vultur imens, cu cioc de aur. Zărind străinii, vulturul își deschise aripile amenințător și se repezi să îi sfârtece pe toți trei odată. Pasărea cenușie încercă să îi abată atenția pentru ca prințul să aibă timp suficient să țintească cu ultimul ac cu mărgăritare, dar cu puținele pene pe care le mai avea, abia se putea ține în aer. Atunci
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
de diamant. Am visat că pot colinda lumea într-o secundă, Încălțata cu botine de argint. Că în fiecare colț al lumii, Dăruiesc un zâmbet și o bucată de cer. Am visat că pot zbura pe aripile vântului, Prin nopțile sfârtecate de lumină. Am visat că inima îmi bătea atât de tare, Încât putea fi auzită de la Polul Sud. Am visat că mă risipesc prin timp, Ținând în mână clepsidra dragostei. Am visat că exist de milenii, Cu fruntea plină de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
de diamant.Am visat că pot colinda lumea într-o secundă,Încălțata cu botine de argint.Că în fiecare colț al lumii,Dăruiesc un zâmbet și o bucată de cer.Am visat că pot zbura pe aripile vântului,Prin nopțile sfârtecate de lumină.Am visat că inima îmi bătea atât de tare, Încât putea fi auzită de la Polul Sud.Am visat că mă risipesc prin timp, Ținând în mână clepsidra dragostei.Am visat că exist de milenii, Cu fruntea plină de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
și jale-n sufletu l meu - chipul tău destin e o himera, care musca și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soarta prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere cu dinți de foc, ce sfîrteca în viu cu sare acest suflet al nostru unic și mic în fața urgiei vieții e oare-un mit ce se naște în secolul XX sau e numai o clipire a celui ochi cu irisul de oțel, e chip sau o
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
și jale-n sufletu l meu - chipul tău destin e o himera, care musca și suge sînge - ori sînt eu prea naiv ori tu soarta prea divină. Acest blestem ce ne apasă cu șapte litere cu dinți de foc, ce sfîrteca în viu cu sare acest suflet al nostru unic și mic în fața urgiei vieții e oare-un mit ce se naște în secolul XX sau e numai o clipire a celui ochi cu irisul de oțel, e chip sau o
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
plânge împreună cu neamul destinul: ”Sufletul meu retras în cearcăne grele, Nesupus învățăturii lui Karl Marx, - Numără zilele - bârne pilite-n surcele Sărăcite-n culori, adevăr... sânge ars. Jalea unui popor, a unei lumi învinuite... Jale, venind din dezordine, din apocalips, Sfârtecă efemere uși zăvorâte... O, cinstea și dorul meu neânvins...” (Noțiune de neam). În toate poeta pune sinceritate, dorință de Preacuratul adevăr, de poezie cu mesaj, ferită de experimentări sterile. Referință Bibliografică: acad.Mihai Cimpoi: Cardiograma lirică a Renatei Verejanu / Renata
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
spre pieptul Contelui, dar spre uimirea sa trece cu arma ca printr-o umbră. Contesa țipă de durere și întinde brațele și cu unghiile îl prinde pe căpitanul Sasu de gât și-l străpunge. Sângele țâșnește iar cu ghearele îi sfârtecară trupul în bucăți. În cele din urmă vampirica se prăbușește la pământ și se topește sub ochii bulbucați ai oștenilor, iar în locul ei iarba rămâne pârjolită ca de jarul unui foc. Pe metereze reapare Contele. CONTELE DRACULA:(poruncește mânios) Ucideți
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
uniformă militară a putut fi și martorul războiului, aflându-se în zona proximă a acestuia, în 1944, când a fost mereu printre răniții aduși la unitate, spre îngrijire. Ba chiar a dat o mână de ajutor chirurgilor care amputau membrele sfârtecate de schije ale combatanților. În lumea aceasta dezorientată a razboiului, bărbații și femeile din preajma sa își trăiau relațiile amoroase într-o lăcomie care l-a impulsionat și pe Costică să-i imite, primind dispensă de vârstă de la partenerele de ocazie
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
boi, dacă aș semăna cu tata, cu o fiertură de frunze de nuc, că n-aș vrea să fiu decât ecologică, cică. dar unghiile nu mi le-aș bagă în oja aia spurcată fiindcă vreau cu degetele mele să-ți sfârtec inima, ca o hienă; să-ți smotocesc carnea ta de mascul indiferent, când trec strada adormită și tu nu-mi arunci măcar o privire; să-ți mai cadă din lungimea aia nasoală de nas, să vezi că sunt și femei
DACĂ AŞ FI FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345138_a_346467]
-
ca și cum asta ar fi singura ta plăcere... dacă aș fi fost eu bărbat... ce palmă ți-aș fi tras peste botul ăla de curvă, dar nu-s decât o femeie, o biată femeie și nici măcar nu mai vreau să-ți sfârtec inima. îmi iau fiul și mă duc în parc să mă plimb, că de la tine n-am mai primit, am și uitat de când... o floare. dacă aș fi femeie... dar mai bine că nu-s, la naiba! Referință Bibliografică: dacă
DACĂ AŞ FI FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345138_a_346467]
-
Unde țara ni s-a frânt Și mă tem că ne vom frânge De la mijloc de Carpați Unde doina țipă, plânge: Unde sunt acei bărbați...? Noi avem aici o țară Nu de furt și nici de rupt, Câte hoarde-o sfârtecară, Pradnici câți o au tot supt?! Te deplâng românitate, Doliu negru de prăpăd Peste tine se abate, Neagră soartă îți prevăd...! Referință Bibliografică: Te deplâng românitate / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013
TE DEPLÂNG ROMÂNITATE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345447_a_346776]
-
ca pe Dumnezeu, ba chiar i-au ridicat și temple. Bunica făcea parte dintr-o asemenea sectă. - Dar tu? - N-au reușit să mă îndoctrineze, fiindcă eu, în sufletul meu, îl uram pe Kamoho. Singurul meu frate, Keanu, a fost sfârtecat de rechini. Nu împlinisem zece ani când am plecat! - Ai mai auzit despre Kamoho? - Permanent. Navighez incontinuu de la douăzeci de ani! Acum adepții lui Kamoho țin conferințe internaționale despre pericolul dispariției rechinilor, despre cum ar trebui salvați și priviți. O
DRUMUL APELOR, 58 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376336_a_377665]
-
eu sunt intrigat adesea de comportamentul tău! - Te intrigă faptul că-mi plac rechinii? - Da. E destul de ciudat. Pe buze îi flutură un zâmbet. - Ești credincios, George? - Nu. - Păcat. Ți-aș fi amintit că rechinul este creația lui Dumnezeu. - Care sfârtecă oameni. De ce-o fi creat oare Dumnezeu această mașină de ucis? - Nu-i chiar așa. - Ești subiectiv! - Cu ce ți se pare mai rău un rechin față de cel care mi-a dat brânci de pe balcon? - Între aceste două lucruri
DRUMUL APELOR, 57 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376335_a_377664]
-
se înmulțiseră și dădeau mereu iama prin culturi. Omul acela se părea că i s-a făcut rău, a făcut un infarct, în timp ce scurtase drumul prin pădure și a căzut acolo mort iar animalele l-au găsit și l-au sfârtecat. Așa au decretat doctorii când au făcut autopsia. - Ehe nea Gheorghe, e grea viața prin părțile noastre! Noi însă am crescut aici și eu unul nu mi-ași dori să plec în alt loc. Mă simt bine în satul nostru
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
pe colnic, un căprior sfâșiat de lupi. M-am apropiat de trupul fără viață, l-am privit îndelung cu milă, apoi, am auzit un urlet prelung și mi-am spus: Lupul!" Din acea clipă, am hotărât să vânez lupul care sfârtecase multe căprioare în iarna aceea, mai multe decât în iernile trecute. Ioane, mai ții minte? Amândoi am pus la cale strategia acelei vânători. Împreună am cărat resturile căpriorului, apoi m-ai ajutat să amenajez locul unde aveam să stăm, în
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
ostrov, să încerce să-i dea ajutor lui Rameses. Luă și o vâslă cu el, să aibă cu ce să se apere. Șacalii îl înconjurară de îndată. Urcă sprinten în același copac unde era Rameses. Piciorul lui Rameses sângera neîncetat, sfârtecat de colții crocodilului. Văzând asta, Tamir scosese brâul său de la mijloc, cu care înfășură strâns piciorul rănit al băiatului, să nu mai piardă sânge. Șacalii așteptau fioroși și nerăbdători. Nu trecu mai mult de un ceas, până când, în amurgul serii
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
grave-n stat. Economia prădată a ajuns la fiare vechi. Și vândute la bucată, azi asistăm la priveghi. Cum să supraviețuiască de șacali înfometați, îndârjiți s-o jefuiască? Toți la pradă au fost frați! Ca tătarii sau ca hunii au sfârtecat-o-n bucăți, de-am ajuns milogii lumii! Pricopsiți cu (patri)hoți! Se luptă pentru putere și trag jar pe turta lor, când țara plânge-n durere de ținta borfașilor! Birurile ne apasă cu datorii pe viață! Moare-n soartă
REMEMBER 1989 -ÎN MEMORIAM, EROII REVOLUȚIEI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376696_a_378025]
-
de diamant. Am visat că pot colinda lumea într-o secundă, Încălțată cu botine de argint. Că în fiecare colț al lumii, Dăruiesc un zâmbet si o bucată de cer. Am visat că pot zbura pe aripile vântului, Prin nopțile sfârtecate de lumină. Am visat că inima îmi bătea atât de tare, Încât putea fi auzită de la Polul Sud. Am visat că mă risipesc prin timp, Ținând în mână clepsidra dragostei. Am visat că exist de milenii, Cu fruntea plină de
VIS ÎNDRĂZNEŢ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372145_a_373474]
-
vânt. Nu mai conta moartea, părinților. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viață în om care nu cedează. Și n-avem alt ideal decât de-a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiți și sfârtecați pentru scânteia de adevăr ce știm c-o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleștare cu stăpânitorii puterilor întunericului pe viață și pe moarte. Asta-i deviza fiecărui creștin. Dacă nu-i așa, atunci „mortua est
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
Din această cauză, copila tușea tot mai mult și nici Maria nu se simțea prea bine. Prima zăpadă căzu în anul acela în primele zile ale lui noiembrie. De câteva zile Maria simțea tot mai des junghiuri ascuțite ce-i sfârtecau pântecul umflat și trebuia să îngenuncheze, ca să nu-i cedeze picioarele în acele momente. Era vineri și aștepta cu inima plină de speranță și dor să i se întoarcă bărbatul acasă de la lucru și să se lase fericită în grija
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
necesitatea eliberării de tot acest bagaj aparent inutil, dar atât de necesar, se interpătrund, nelăsând loc echivocului. Și poeta își oferă sufletul pe ”tavă”, ca un sacrificiu suprem: ” Eu stau aici, la această răscruce de drumuri!/ Nu ezitați să-mi sfârtecați sufletul,/ aruncându-l/ în ”ochiul de-ntuneric”, ce stă mereu la pândă./ O,nu căutați umilință în palma întinsă către voi./ E doar sufletul meu, suferind,- abia, abia respirând, care știe că o mână ”vrăjmașă” îl va elibera - la ora
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]