1,822 matches
-
se ridica pe vârfuri și ținea mâna în dreptul scobiturii întunecate de sub tavan. Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața sa, sfărâmând bucăți de mici dimensiuni. Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite și împiedicându-se se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
organizarea puterii este slabă, puterea suveranului este slabă, slăbită fiind și puterea legislativă, denaturată prin inflația de drept de sorginte liberală, tocmai de aceea eu aș veni cu un drept nou - m-aș năpusti, În virtutea dreptului celui puternic, și aș sfărîma În bucățele Întreaga orînduire ca și instituțiile existente...“ (p. 218) La rezolvarea complicatei chestiuni dacă opera precede cuvîntul ori dacă opera e doar umbra cuvîntului, unele citate din Conspirație ne-ar putea face să ne Încredem În varianta idealistă. Învățătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la grâu era mai mare pe proprietățile boierești, se datora lucrărilor agricole mai bune, în primul rând a 200 arăturii, mai adâncă, făcută cu un plug greu, trasă de 4 sau chiar 6 boi. Se folosea grapa de fier care sfărâma bulgării și apoi se nivela cu o borună făcută din spini, care făcea arătura netedă. Practicarea asolamentului și rotația culturilor duceau la o producție mai mare la ha. Mai adăugăm că proprietarii Rosetti și Sterian aveau proprietăți întinse, cele mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care mergeau de jur împrejur, ca la arie. Un angrenaj de roți ajungea să învârtă fusul morii care acționa piatra, sfărâmând grăunțele. Mai târziu, Ion Borcea a făcut o moară cu valțuri, însă nu a fost rentabilă, și a vânduto pe nimică unuia de la Bacău. Făcuse moara cu bani împrumutați de la bănci și, dând faliment, a sărăcit. Proprietarul moșiei Dobreana, Gh.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
el este cel mai bun doctor, nu taie nimic, aranjează, pune în lopățele și, când știe el că s-a vindecat, scoate lopățelele și dă drumul omului sănătos. Așa s-a întâmplat cu Gheorghe a lui Pavăl care și-a sfărâmat piciorul la pădure. Dar asta cu ciolanele, nu-i descântec, e știință, păcat că Gheorghe a lui Iftenie Cucu nu s-a făcut doctor. Gheorgheciolănarul l-a învățat pe nepotu’su Ghiță a lui Drăgan care a făcut armata la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu aveam nici cum și nici chef să mă Împotrivesc. Mi-am dorit ca vorbele ei să nu se mai sfîrșească, ca glasul ei să mă Învăluie pentru totdeauna și ca unchiul ei să nu se Întoarcă vreodată spre a sfărîma acea clipă ce Îmi aparținea numai mie. — Ani În șir am căutat alte cărți de Julián Carax, continuă Clara. Întrebam În biblioteci, În librării, În școli... mereu zadarnic. Nimeni nu auzise de el sau de cărțile lui. Nu puteam pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax două săptămîni. Asta mi-a povestit-o Cabestany, fiindcă, ea susținea că a stat la un hotel. Fata mea era pe atunci nemăritată, iar, după impresiile mele, Carax umbla cam prostit după ea. Nuria mea e din acelea care sfărîmă inimi numai cît intră Într-o prăvălie. — Care va să zică, erau amanți? — Dumitale Îți place foiletonul, eh? Uite, eu În viața privată a Nuriei nu m-am băgat niciodată, fiindcă nici a mea nu-i tocmai bună de pus În ramă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
omucidere nu va avea loc: cu mult înainte ca omenirea să se fi transformat astfel în mașini, cu mult înainte de instaurarea hiperimperiului, omul va ști să reziste acestei perspective, așa cum rezistă încă de pe acum. Hiperimperiul va eșua și se va sfărâma, izbindu-se de țărm. Oamenii vor pune totul în mișcare pentru a împiedica un asemenea coșmar. După violența banului va urma - și deja și-a făcut simțită prezența - violența armelor. 5. Al doilea val al viitorului: hiperconflictultc "5. Al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aproape ora nouă. Se duse la bucătărie, încălzi apa pentru ceai, puse în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din cea neagră, făcură să-i dispară oboseala, e un alt om acesta care înaintează pe aceste străzi, e alt cap cel care gândește, văzând clar ceea ce înainte era obscur, modificând concluzii care înainte păreau de fier, iar acum se sfărâmă între degetele care le pipăie și le cântăresc, de exemplu, nu e deloc probabil ca providențial, s.a., asigurări&reasigurări, fiind, așa cum este, o bază particulară, să fi fost pusă sub supraveghere, amplasarea unor polițiști la pândă acolo ar putea crea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuceriți, ei au abandonat bucuriile lumii și dragostea femeilor pentru austeritatea anevoioasă a mănăstirii. Convertirea poate să se producă sub diferite forme și în chipuri diferite. La unii oameni e nevoie de un cataclism, cam așa cum o piatră poate fi sfărâmată de furia unui torent. La alții ea se produce treptat, după cum o piatră poate să fie roasă de căderea neîncetată a unei picături de apă. Strickland avea caracterul neabătut al unui fanatic și ferocitatea unui apostol. Totuși, pentru mintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fericită pe care o duseseră Stroeve și cu nevastă-sa pe vremea când îi cunoscusem, în atelierul lor confortabil și cochet din Montmartre. Mă gândeam la simplitatea, bunătatea și ospitalitatea lor. Mi se părea o sălbăticie fără seamăn soarta nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei nenorociri. Aveam o vagă idee că Dirk, un om dispus mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fast să Îi fi Împins să Își realizeze noua fațadă. Obstacolul acesta părea la fel de solid, Însă lemnul era În condiții mai proaste decât celălalt. Dante introduse vârful țărușului Între cele două canaturi, făcând pârghie cu putere. Auzi cum zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cea mai mare. Strigătele veneau dinspre partea cealaltă a vechilor ziduri romane, unde cândva Începea câmpia. Pe sub un arc, trecu dincolo de zid, ajungând din urmă un grup de oameni care stăteau aplecați peste ceva, la baza turnului. Trupul matematicianului zăcea sfărâmat pe pietre, Într-o baltă de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apropie precaut de locul din care provenea glasul. Era un bărbat ghemuit În dosul unei coloane, ce părea să implore peretele porticului. Când ajunse În spatele lui, Îl văzu cum se ridică și se Întoarce spre el, În timp ce o lucire violacee sfărâma bezna compactă. Simți o mână lovindu-l peste gură. Din instinct Își ridică brațul, deviind lovitura pumnalului. Sub buze simțea gustul dulceag al sângelui. Apoi se eliberă din strânsoare cu o smucitură disperată, aruncându-se În față, În Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-i natura. - Dar e un monstru! strigă el cu silă. Apucă spada de la șold cu ambele mâini, ridicând-o deasupra capului și apoi coborând-o cu toată puterea. Lama o lovi pe Amara În dreptul rinichilor, pătrunzând În carnea delicată și sfărâmându-i vertebrele. O ploaie de sânge și de măruntaie se coborî. De pe buzele ei larg deschise ieși doar un geamăt, urmat de slabul behăit al unui miel tăiat, pe când un râu de sânge Îi scăldă pieptul. Își agită de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot, în timp ce alături, la doi pași, Belle de jour se odihnea în continuare sub giulgiul său de lână udă. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ea a continuat: — L-am văzut în seara aceea faimoasă, cu ochii mei, cu toate că acea canalie nu a vrut să mă creadă. Cum îl chema pe porcul ăla îmbrăcat? — Mierck. — Frumos nume! Sper c-a murit. — În ’31, cu țeasta sfărâmată de copita calului său. — Cu atât mai bine. De ce nu te-a crezut? Doar tu erai polițistul! — Și el era judecătorul... Am mai coborât o dată de-a lungul anilor, pentru a ajunge în același loc. Știu atât de bine drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
limitată. — Ce ne-am mai distrat când a luat Kyōko ecstasy! — Da! Țipa cât o ținea gura că vrea o pulă! Kyōko nu mâncase nimic o jumătate de zi când a fost obligată să ia o pastilă Întreagă de ecstasy, sfărâmând-o Între dinți. Apoi au legat-o de canapea, cu o pernă sub fund, și au lăsat-o așa. Când, În sfârșit, drogul a Început să-și facă efectul, corpul i s-a acoperit de o sudoare rece, secrețiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că mie nu-mi plac decât fetele bune. Se aflau În apartamentul de lux al unui hotel cu multe etaje din Akasaka, În care se caza bărbatul de obicei. De la fereastra camerei se putea admira priveliștea orașului. Îi plăcea să sfărâme cu grijă cocaina și să traseze dâre lungi pe suprafața mesei de sticlă din acel apartament. Îi plăcea să facă asta pe la asfințit, când se mai putea zări o dungă din albastrul cerului la orizont și când luminile de pe Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei trei. — Ce fel de droguri? Întrebă Noriko după ce-și bău restul de gin tonic dintr-o Înghițitură, privindu-i pe rând pe vagabond și pe Keiko Kataoka. Apoi, după ce le ascultă preț de câteva minute explicațiile despre ecstasy, sfărâmă Între dinți pilula roz, strâmbându-se de cât de amară era. — În hotelul acela făcut numai din marmură, Înțelegeți, există un bar foarte șic, cu tavanul acoperit cu fresce, iar toți barmanii de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dat seama că-l invidiam. Yazaki și-a făcut apariția odată cu căderea nopții. Era Îmbrăcat cu paltonul pe care-l purta mereu. Avea părul și fața la fel de murdare, doar mâinile Îi erau ciudat de curate. Arăta rău la față. A sfărâmat Între dinți patru aspirine și le-a Înghițit cu Miller Lite. — Văd că nici tu n-ai nici o treabă, Îmi spuse el cu o grimasă În colțul buzelor. — M-am Întâlnit cu Gan. Yazaki se posomorâ la față la auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plece. Am rămas tăcut ceva timp, după care l-am Întrebat dacă nu-mi dă și mie o aspirină. Yazaki Își ridică fața, luă recipientul din plastic și lăsă să-i cadă trei pastile În palma mea Întinsă. Le-am sfărâmat și eu Între dinți, apoi le-am Înghițit. Rămase tăcut Încă ceva vreme, cu privirile Îndreptate În jos. Părea copleșit de ceva. Privindu-l, mi-am amintit ce-mi spusese Gan. Dă-i cuiva cocaină, ecstasy, somnifere, bani și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]