861 matches
-
spulbere perdelele transparente. O înfiora ușor aerul zorilor abia mijite.Camera era superb tapițată în nuanțe de roșu și bej. Părea nelocuită. În baldachinul mare nu mai dormise nimeni,de multă vreme. Gleznele ei se cufundau în covorul gros. Așeza sfeșnicul pe măsuța de lângă ușă. A zărit lângă pat un scrin din stejar.L-a deschis ... înăuntru era o rochie albă din voal. - Domnișoara guvernantă nu are doar o limba ascuțită, este și curioasă din fire. Lord M.Joseph stătea cu
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
Toate Articolele Autorului SONETELE PRIMVERII SUFLETEȘTI CEZARINĂ ADAMESCU SONETUL CĂUTĂRII IDEALE La porțile pădurii te-am strigat Cum Sunamita și-a strigat iubitul La ceasul sfânt când reînvie mitul Străjerii nopții mult m-au instigat. Cum arde lumânarea prinsă-n sfeșnic Cum caută botezul neofitul Oficiind cu sfiiciune ritul Simțeam în inima cuvântul veșnic. Ecoul glasului mi se spărgea De zidul nopții-n sunet de-alăute Se năruiau cărările pierdute Eu mă rugam pe boabe de mărgea. Te-am căutat prin
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341455_a_342784]
-
camera sa de lucru și o vreme se învârti în jurul mesei preocupat de ceva. Vântul se întețise din nou cu și mai mare putere. Fiindcă se făcuse întuneric, un sclav trimis de cineva venise în încăpere și îi aprinsese deja sfeșnicele din perete iar pe masa din mijloc îi pusese un opaiț din argint. Afară se auzeau cornurile romane sunând fără oprire odată cu bătăile de tobă și timpane iar dinspre templu răsunau sunetele din corn de berbec care anunțau întunecarea soarelui
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
lucru spre terasa suspendată unde ieșise. Rămase nemișcat, iar legionarul, al cărui chip nu-l putea vedea bine avea coiful galeea pe cap, cu apărătorile obrajilor trase și cu sabia gladius în mână, așteptând amenințător în cadrul ușii slab luminate de sfeșnicele din interior. Procuratorul se gândi într-o clipă la un complot pus la cale cel mai probabil de oamenii lui Tiberius, în contul prieteniei sale cu Julius Aelius Seiano... Dacă era așa, atunci magnificul îi hotărâse soarta pe căi oculte
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
multe nume referitoare la Sfânta Fecioară. O cântare veche, care se cântă frecvent la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, numită “De demult proorocii”, reunește câteva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: “năstrapă”, “toiag”, “tablă”, “sicriu”, “sfeșnic”, “masă”, “munte netăiat”, “cădelniță de aur”, “cort”, “ușă neumblată”, “palat”, “scară”, “scaun Împăratului”. De asemenea, o icoană care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, având de o parte și de alta prooroci și drepți ai Vechiului Testament, arată prefigurări ale
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
Israelul cel nou”; Ghedeon -“lână plină de rouă”; Isaia - “clește purtător de cărbune”; Iacov - “scară pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - “toiag ce a odrăslit”; Solomon - “pat de aur”; Iezechil - “ușă încuiată”; Avacum - “munte umbrit”; Daniel - “munte netăiat”; Zaharia - “sfeșnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. Dacă la ortodocșii slavi numele cel mai cunoscut al Sfintei Fecioare este “Bogorodița” - Născătoarea de Dumnezeu, la greci, numele cel mai cunoscut
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
și scrierea Epistolelor pauline și sobornicești care leagă Faptele Apostolilor de Apocalipsă. Revelația este o continuă Apocalipsă, descoperită în Patmosul Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții, iar teologia înseamnă contemplarea lui Iisus Hristos cel Înviat și veșnic în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur și căderea cu fața la pământ înaintea Lui, precum Apostolii pe Tabor și ostașii în Ghetsimani și la Înviere (Apocalipsă 1, 9-20). Revelația este o nesfârșită Cină de Taină la care Iisus Hristos ne cheamă, ne așteaptă, ne spală picioarele
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
Revelației prin teofanii, epifanii și anghelofanii, pare acum închis și tăcut, dar se va deschide încă o dată, pentru totdeauna, la Parusie. Parusia se revelează înlăuntrul Atotprezenței. Atotprezența ascunde acum Parusia, iar Parusia va dezvălui atunci Atotprezența. Parusia este lumina din sfeșnicul Atotprezenței. Parusia este esența Atotprezenței. Dacă Atotprezența este trinitară, Parusia este hristică. Atotprezența este norul de lumină ce ascunde și totodată descoperă Parusia. Parusia dă sens Atotprezenței. Atotprezența ne-a adus întâia dată Întruparea și ne va aduce a doua
DESPRE REVELAŢIA DUMNEZEIASCĂ ÎNTRE POSIBILITATE, REALITATE, EXISTENŢĂ, LUCRARE ŞI ISTORICITATE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342587_a_343916]
-
de metaforă enigmatică „închisă într-un lacăt” al rostirii, nu-i chiar o necunoscută pentru un lector. Nu există ferestre bătute în scânduri pentru un critic. Oricât ar vrea poetul, sau poeta (de față), să pună perdeaua înaintea luminii de sfeșnic. Dragostea e pseudonimul morții, spunea cineva. Poeta alătură dragostei, moartea: nu ca pe un basm de tinichea, ci ca pe o jertfă a femeii înzidită în mitul celebrei mănăstiri, când carnea-i văratecă s-ar vrea tot mai rar, în
CARTEA CU PRIETENI XXXIV-TUDOR CICU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340736_a_342065]
-
de cleștar. Părul greu și des strălucea strâns într-un conci sobru. Rochia bleumarin cu guler de dantelă albă îi sublinia frumos silueta, făcea cinste onorabil unei guvernante. Trase aer în piept și coborâ la cină. Masa era frumos aranjată, sfeșnicele ardeau și luminau camera. Lady Annie stătea în capătul mesei și sorbea din păhărelul de lichior. Lângă masă, aliniați cei trei copii ai lordului M.Joseph. Alma avea emoții. Cu adulții era obișnuită, se descurca ușor. Cu copiii era mai
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
multe nume referitoare la Sfânta Fecioară. O cântare veche, care se cântă frecvent la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, numită “De demult proorocii”, reunește câteva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: “năstrapă”, “toiag”, “tablă”, “sicriu”, “sfeșnic”, “masă”, “munte netăiat”, “cădelniță de aur”, “cort”, “ușă neumblată”, “palat”, “scară”, “scaun Împăratului”. De asemenea, o icoană care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, având de o parte și de alta prooroci și drepți ai Vechiului Testament, arată prefigurări ale
“RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE” – ÎNTR-UM DIALOG DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT CLEMENT HARALAM DE LA MĂNĂSTIREA “SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/343758_a_345087]
-
Israelul cel nou”; Ghedeon -“lână plină de rouă”; Isaia - “clește purtător de cărbune”; Iacov - “scară pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - “toiag ce a odrăslit”; Solomon - “pat de aur”; Iezechil - “ușă încuiată”; Avacum - “munte umbrit”; Daniel - “munte netăiat”; Zaharia - “sfeșnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. Dacă la ortodocșii slavi numele cel mai cunoscut al Sfintei Fecioare este “Bogorodița” - Născătoarea de Dumnezeu, la greci, numele cel mai cunoscut
“RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE” – ÎNTR-UM DIALOG DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT CLEMENT HARALAM DE LA MĂNĂSTIREA “SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/343758_a_345087]
-
Costea (Mama), Dumitru Buhai (Misterul vieții), Georgeta Muscă-Oană (Poeme sculptate în verde), Andreia Roxana Botiș (Plaiuri Codrenești), Adrian Munteanu (Mă despart senin), Vera Crăciun (Poezii pentru Sfintele Paști), Cristian Bodnărescu (Ioan și Lumina cea Nouă), Geo Călugăru (Cronică la cartea „Sfeșnic târziu”, de Ioana Stuparu), Radu Botiș (Lumina Cărții Sfinte), Cătălin Varga (Sonet iubirii din potir), Eugen Dorcescu (O, maică...), Elena Buică (Octavian Curpaș - o nouă carte), N. N. Negulescu (Poeme întru eternitate), Dan Sandu (Am văzut Lumina), Liliana Petcu (Poeme), Maria
G\NDURI SEMĂNATE, DE IOANA STUPARU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 628 din 19 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343574_a_344903]
-
ești pavăză-n răscruce Și toiag spre mântuire. Sfărâmând în lanțuri moartea, Iadul s-a predat prin tine Descuindu-ne cetatea Raiului - printr-o minune. Patru brațe țin puterea Dumnezeului cel veșnic, Lemnul vieții și durerea Trupului ce arde-n sfeșnic. Sfânt Altar al răstignirii, “Ușa tainelor” cerești, Călăuză dezrobirii De păcatele lumești. Dă-ne harul îndurării “Crucea vieții” s-o purtăm, Al iubirii și-al iertării Spre Lumina s-alergăm. Și-nchinându-ne Treimii Vom afla prin înnoire, Gustul sfânt
SFÂNTA CRUCE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377462_a_378791]
-
Publicat în: Ediția nr. 1681 din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Uși deschise către moarte Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei care aveți putere Să schimbați ades destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea
PRIN SITA VREMURILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377593_a_378922]
-
minune, S-o vadă vântul cum o-nfoaie anotimpul! Păsările-s grăbite ... Bolta ostenită, Un pâlc cu frunze roșii așteaptă-n drumul brizei Și-și pierde iarba umbra, de doruri năpădită, Soarele surâde, deși,-i în gura crizei! În vechiul sfeșnic arde iarăși, vremea frântă... Prin sângele fierbinte droguri de lumină Aleargă-n vis, acum când vântul mai cuvântă Pe răstignirea frunzelor în clipă senină. S-așterne,-n dor, privirea -pe zări- căci știe bine: Când ruginește totul, doar norul o
VĂL SCĂMOŞAT DE TOAMNĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378350_a_379679]
-
din vreme, începură să zgâlțâie geamul, în vreme ce unul, vorbind într-o cofa goală, ca un strigoi, zicea: "Eminowicz, Eminowicz, warum kaufst du nicht Biblische Geschichte?" (Eminovici, de ce nu cumperi cartea?). Apoi îi puseră plapuma în cap și-l loviră cu sfeșnicul, până ce acesta, tremurând de spaimă, acceptă să cumpere acea carte. Eminescu, înspăimântat, se plânse lui Tirtec că odaia e bântuita de stafii, si birjarul se hotărî să nu doarmă într-o noapte, spre a da de rost duhurilor necurate. Își
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
în palatul său. Îl scoaseră cu grijă la lumină. - Ochii mei! - Tată, mă vezi? - Trandafira, fetița mea, ce mare și frumoasă te-ai făcut! Lacrimile împăratului îi arseră prințesei mâinile cu care îi mângâia fața mai galbenă decât lumânările din sfeșnicul pe care îl purta Vânătorul. - Ce mai întâlnire, se auzi din senin o voce batjocoritoare! La capătul coridorului care ducea în pivnița de vinuri, se căsca o gaură întunecoasă, prin care își scosese capul chel Pomorac. - Vrăjitorule, strigă bietul împărat
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
sufletul nu mai poate de atâta dor, Înălțând Cerului acea mare rugă, Antena Îngerului ce n-o să mă spună, Înger bălai, mai Frumos decât orice, Când apăru să-i spun, nu mai pot ce.. Când noaptea-i cel mai bun sfeșnic, Nu mai merg aiurea ca un bezmetic, Alintându-mă când alint un îngeraș, Atingându-i mâna ca al cerului imaș, Gâtul, buzele, sau obrăjorii pufoși. Cânturile, notele din termenii duioși. Și, de este acea zi faină sau noapte.. Tu-mi
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
aceeași incertă vârstă. Încăperea avea ca mobilier expus exclusiv de-a lungul pereților: un pat fără tăblii - ca un catafalc, îmi zisei, o bibliotecă înaltă, în care zării doar cărți capitonate în piele cenușie, o masă, pe care stăruia un sfeșnic scurt, rudă cu lampadarul din hol și în care intuii singura sursă de lumină pe vreme de întuneric, precum și un scaun înalt, în același stil cu fotoliul. Observarea ambianței se termină la reîntoarcerea Ei. Abia acum văzui cum arăta: la fel de
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
ușor pe buze... Satele aveau opaiț, dar Lumina era vie, Tot țaranul se-aprindea în rugă la Liturghie! Îngerii făceau sobor și cântau cu ei la strană Vindecau cu vocea lor până cea din urmă rană! Platoșa Iubirii sfinte era sfeșnic în nevoi România-și avea harta, chiar în inimă la noi! În Trecut ardea Lumina, în Prezent, încă mai sper... Așteptată e Minunea! Cerul Sfânt ne e reper! 30 septembrie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: În armura
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
am lăsat nădejdi - nici remușcări: vandalii - deghizați în ceasuri - cruzi în abur m-au încins - jefuind scări nu mi-e să plec - dar nici să stau nu-s vrednic am istovit un stoc de răstigniri eu nimănui nu fost-am sfeșnic - sfetnic... ci doar pocal cu sânge de jigniri strâmb merit mi-am croit din umilințe din răni și plâns - doar slove pentru carte am decăzut din ploi și din semințe nu cer lumină: tihna fie-mi parte ...cu-un văl
REALISM FINAL (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380499_a_381828]
-
tăcerile tăcând. Mi-aprinde-amintirea ușoară scânteie Și luminează-o clipă râma de argint Acolo zâmbește steaua mea femeie- Mama,e regină-n răi cu îngeri tivit. Cât a trecut ..doar șase ani de-atunci Când la căpătai ți-am pus un sfeșnic Cu flori în mână te caut printre cruci Și lacrima din ochi se scurge veșnic. Rănită sunt ,de timp și-nstrăinare Trecutul că o vraja se -așterne ușor Tresar în vis de mângâieri ușoare: E mâna mamei chemată de dor. Citește
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
ce joacă-ntr-un inert apus Bătând din aripi către zarea de lumină... Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnic Nu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespus Doar bucuria chipului curat e sfeșnic... Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vin Trireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-s Căci bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a poetul cântând din lira sa: Fugit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
mult un fluture ce joacă-ntr-un inert apusBătând din aripi către zarea de lumină...Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnicNu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespusDoar bucuria chipului curat e sfeșnic...Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus!Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vinTrireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-sCăci bărtrânețile-s aproape și de om se ținSpus-a poetul cântând din lira sa: Fugit... Irreparabile... Tempus!Și dacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]