1,017 matches
-
și mai multă. Este dragostea ta frumoasă, delicată și nu reții nimic pentru tine. Uneori mă sperii, pari încrâncenat și prea plin de griji, dar știu că alarma este falsă. Tu îmi dai dragostea ta misterioasă, surâzi și amândoi vorbim sfidător despre moarte. Ne prindem de mâini și mergem prin păduri uneori prea verzi, alteori prea luminoase, dar ne ținem în minte imaginile acestea, ca subiecte de povestiri frumoase la vreme de iarnă. Tremur când taci, s-ar putea să-ți
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
n-o lași să zboare. Femeia cu chipul angelic începe să danseze în jurul lui X). X: Încetează! Acum n-o să mai găsesc ușa adevărată prea curând. Încetează! Femeia cu chipul angelic nu-l ascultă și dansează, de această dată trecând sfidător prin fața ușilor închise, apoi făcând o altă rotație în jurul lui.) Femeia cu chipul angelic: Dansează cu mine! (Îl ia de mână și-l trage după ea, dar X se împotrivește și ea renunță să-l mai cheme la dans, își
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
acest drum ales, dar nu de noi, înrobiți fiind de destin, în lanțurile-i, până la final, un final așteptat cu bună știință, în care puterea biruitoare a morții își arată, rece și necruțătoare, supremația peste puterea omenească posibilă, afișând parcă sfidătoare, cu un sarcasm dus până la extrem, imposibil înțelegerii ființei umane, spre ironia sorții, în fața atâtor spectatori fără voia lor, satisfacția doar ei dată, de a fi învingătoare fără rival egal în această luptă a omenirii, pierdută în fața destinului! Însă, ca
REALITATEA EXISTENŢEI ÎN OGLINDĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382543_a_383872]
-
vremea aceea, în București, Cristian Tudor Popescu, pe vremea aceea Cristian Popescu (fără Tudor în nume), student la Facultatea de Cibernetică în capitală, publica literatură science-fiction fără probleme - chiar, oare cum el da și alții nu, oare ... de ce ?), spunându-mi sfidător: - Prostii ! Ce-i cu Bermudele aista, pe unde dracu’ îi situat pe planetă, auzi, O.Z.N. - uri și civilizații extraterestre, tare de tot, colac peste pupăză, viață spirituală după moarte ? Silviu transpira abundent. - Ce moarte, măi, civicule ? După ce ai crăpat, gata
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
surghiunului. Aceasta este, poate, cea mai mare durere, ce nu cunoaște leac. Venețianul Își plecase capul, parcă pentru a se apăra de acele cuvinte. — Știi ce am făcut. Dar știi și de ce? zise el ridicându-se brusc, cu un aer sfidător. Privirea lui Dante alergă spre desenul imens, În sfârșit revelat În părțile care Îi lipseau. Lumina torțelor, În valuri, părea să dea viață imensității mărilor. — Da, acum da. Parcurse cu ochii linia gradată ce străbătea spațiul dintre trupul bărbatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
părut bine de cunoștință... Bine pe dracu’, se vedea de la o poștă că mi-ar fi despicat cu sincer entuziasm țeasta. Mi s-a părut de datoria mea să-i răspund cu un „sărut mâinile”, nici măcar ironic, de-a dreptul sfidător. La urma urmelor, Într-un fel sau altul, eram și musafirul ei, nu? Păi, așa ne Învață vechea, tradiționala noastră ospitalitate să ne purtăm cu aceia care ne trec pragul? Și ce dacă sunt bădărani și omit să ne ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
last generation. Prima imagine care mi-a izbit retina dilatată de uimire Înfățișa frumoasele mele geamantane gri-petrol așezate cuminți pe mocheta vișinie, la doi metri distanță de ușă. Un fel de a spune cuminți: cuvântul potrivit ar fi mai degrabă sfidător... 8 Individul mă mințise: nu mă aștepta nimeni, camera era goală cum o făcuse constructorul ei, completat În eforturile creatoare de totala lipsă de gust și imaginație a decoratorilor recrutați, probabil, dintre niscai scenografi de filme S.F. concediați pentru incompetență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încetineală enervantă chiar și pentru mine. Știam că sunt supravegheat și cred că Încercam să le sugerez astfel cerberilor că, Împotriva așteptărilor lor, rămăsesem calm și stăpân pe mine. Nu știam exact la ce-mi folosea stratagema asta orgolioasă și sfidătoare, dar nici să mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor care făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
instinctiv. Iar singura ființă căreia nu-i putea refuza nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea Stagiritului, În tinerețe, din cauza firii sale nestăpânite, arogante și iconoclaste, Își păstrase peste ani reflexele de frondeur Înnăscut. A ignorat, prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În același an cu sclipitorul său elev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi dădeam seama. Știu doar că Învolburarea subită a Întregii sale ființe mă inhiba și că n-am fost În stare să articulez nici un cuvânt. Am ridicat din umeri. Tăcerea și gestul meu de nepăsare care i-a părut, probabil, sfidător i-au accentuat surescitarea. A sărit zgomotos În picioare, a făcut câțiva pași Înainte și Înapoi, după care s-a repezit la mine, zguduindu-mă de gulerul hainei și urlându-mi În față, cu gura schimonosită de furie: - Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La ce anume, știam. De ce, puteam presupune fără teama de a greși: ca să arunce asupra mea culpa uciderii lui Toshiro Fujimori - ecuația nu era deloc complicată, cel puțin nu până În acest punct. Dincolo de el Însă, misterul se reinstala compact și sfidător. Cui folosea și la ce eventuala mea incriminare? Bun, la dezincriminarea adevăratului asasin, În primul rând. Și În al doilea? Nu omori pe cineva doar ca să poți azvârli vina În spatele unui indezirabil mărunt. Devenisem Între timp o persoană importantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea orașului trupul nerușinat și sfidător, milioane de ani de cînd se macină absent și răbdător În rădăcinile unui oraș prefăcîndu-i arborii și iarba, câmpurile de rapiță, lintița mătăsoasă de pe buza bălților, pîlcurile de ciulini și măcieșul feciorelnic În blocuri de piatră și beton, În pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
încercând să capete și mai mult bunăvoința tinerei. Felicitări. Haideți să auzim câteva comentarii despre acest text de geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-se, să învingă vreuna dintre ele). Dar cum de a fost posibil să i se întâmple una ca asta tocmai lui Burkeviț? Și ce să fie asta: un calcul premeditat sau un acces de nebunie? Mi-am amintit de zâmbetul sfidător cu care Burkeviț și-a atras dojana părintelui și am decis: a fost calcul premeditat. Dar, venindu-mi în minte capul lui bâțâindu-se și mersul lui împleticit, m-am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
spune. Nu e liber, interveni Godunov, l-am închis în container. Dacă vă grăbiți, s-ar putea să-l mai prindeți în viață. Nenorocitule! se repezi Pop la mercenar. Ce ai făcut cu el? Boris continua să rânjească, privindu-i sfidător pe cei doi. Rămâi aici cu el și nu-l scăpa din ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi de filodendron. (Știa bine rochia aceea, era o relicvă de familie, una din străbunici o purtase la o nuntă imperială.) Se Îndreptă iute, aproape sfidător, dorind să strige mulțimii Întărîtate că un Esterhazy nu putea muri chiar oricum, că nu putea fi executat ca un tîlhar de drumul mare. Astfel va sta și sub spînzurătoare. Chiar cînd călăul Îi va lua băncuța de sub picioare, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sincer nu punea la inimă ce gândesc alții despre el. Așadar, convențiile nu aveau nici un fel de putere asupra lui. Era ca un luptător cu trupul uns cu ulei. Nu-l puteai apuca de nicăieri. Asta îi dădea o libertate sfidătoare. Îmi aduc aminte că i-am spus: — Uite ce e, dacă toți oamenii s-ar purta ca dumneata, lumea n-ar putea merge mai departe. — Altă prostie cât toate zilele! Nu toată lumea dorește să se poarte ca mine. Marea majoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el la femeie, ca și când n-ar fi știut ce atitudine să adopte. - Nimic... Căutam... bâigui el Încurcat. Își ținea ochii În pământ. Apoi Îi ridică spre mută. - Așadar, ai descoperit totul, murmură el, trăgându-și capul Îndărăt cu un aer sfidător. Pentru o clipă, o tăcere Înghețată se coborî Între ei. - Așadar? zise din nou Cecco. Doar nu vrei să faci cârdășie cu gloata din orașul ăsta infam ca să Îți capeți un jilț mizerabil și să reprezinți clica negustorilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Calimala, de pe partea cealaltă a mesei. Ca membru al consfătuirii noastre este de datoria dumitale să o semnezi,. Fără avizul domniei tale, nu putem avansa dosarul către următorii priori... Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se Îndreptă spre ușă fără nici o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de rupere, de unde au cedat-o unui cor fantastic. Amory a deschis ochii, cam speriat că ceea ce va vedea Îi va ruina iluzia de armonie. A oftat Încurajat. În capul plutonului alb mărșăluia Allenby, căpitanul echipei de fotbal, zvelt și sfidător, conștient s-ar fi zis de faptul că anul acesta colegiul Își punea toate speranțele În el, că cele optzeci de kilograme ale sale trebuiau să se strecoare, fentând, spre victorie prin rândurile dese, albastre și carmin, ale jucătorilor. Fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Rooney! Majoritatea celor prezenți erau fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să studiezi secțiunile conice: ceva din respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Frumoasă vreme pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa e. - Să nu mai fie nici inundații. - Așa e. Mai doriți o înghețată? Nu mai dorea, trebuia să plece. Domnul Popa tocmai pornise alene, ținând osul în sus, sfidător și calm, în ciuda canonului de lătrături care-l urma ca pe un Sfânt Francisc al zilelor noastre. Tînărul încă mai avea dureri de cap după leșinul de la Palat. E drept că se cam înfometase în ultima vreme, exagerase cu postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă? Imnul tumulturilor vii Nici zid și nici tenebră nu poate să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
te rog să nu văd stropi de apă în baie, atunci când faci duș și nici un fir de păr. -Dar este camera mea și îmi fac eu curat, iar patul vreau să rămână desfăcut. Nu mi-a răspuns și privindu-mă sfidător a plecat în salon. Am venit după ea dar am văzut că era preocupată să-și aprindă țigareta ei lungă și ostentativ a băut într-o clipită un păhăruț cu rom. Mi-am dat seama că era băută și am
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
minimei rezistențe în traiul cel zilnic al românului, când sutele de mii de pensionari (și nu numai ei) lăcrimează în fața sclipiciului codat (ca și) în valută al produselor apetisante și de bună vreme ale produselor alimentare de strictă necesitate aflate sfidător în vitrinele și galantarele super și minimarketurilor și mai de curând al mall-urilor - și continua întărâtarea (asmuțirea) apelând la subtilități de teorie gramaticală și a „chibritului”(!) - și când șomajul a deveni personificarea însăși a primului verb auxiliar al limbii
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]