433 matches
-
lui Kane, opri întrebarea lui Brett. "Execul" încercă să plece de la masă și căzu pe spate. Ochii i se plimbau prin orbite și din gât țâșni un strigăt pătrunzător care îi îngheță pe toți. Urletul se repercuta pe panourile popotei, sfredeli urechile echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și poziționări ontice? Suferința, ca experiență personală extremă, poate fi supusă unei departajări conceptuale fundamentată în natura surselor și motivațiilor sale. Astfel, vom sesiza suferințele trupului, cele ale deficiențelor corporalității și cele având doar cauze spirituale. În cazul durerii ce sfredelește mistuitor trupul, survine perspectiva transcendenței ca tărâm eliberator și taumaturg? Situația deficiențelor corporale ce determină o suferință nu ascuțită ci apăsătoare deshide perspectiva unor surprinderi ale transcendenței ascunsă dar activă? În acest sens, spre exemplu, ce vede, într-un mod
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sale, el se rupe metafizic de conexiunile cu normalitatea banalului cotidian, de ritmul firesc al lumescului ce-și consumă plinătatea zi după zi. În disperarea acestor legături el se restrânge la sine concentrându-și ființa în jurul propriei dureri ce-l sfredelește. Într-adevăr, privește lumea doar ca posibil perimetru unde se poate afla sursa și elementul încetării suferinței sale corporale. Așadar, el nu se mai poate bucura de multitudinea altor facilități oferite prin lume pentru că sufletul său este inundat de prea-plinul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncurile abisale ale sufletului a propriilor capacități ce sunt acum reactivate. Trezirea impulsiunilor telurice uitate prin proiectarea constantă la suprafața existenței cotidiene determină în conștiința suferindului un proces de re-evaluare a spectrului existenței proprii. În mijlocul agoniei întru mistuire ce-i sfredelește corporalitatea, spiritul său nu doar se restrânge concentrat la sine dar se și sesizează ca aruncat în imanent, exilat în matrița fizică pe care acum, poate ca nicicând, o surprinde ca disolubilă, fragilă și efemeră. Aici sufletul suferă alterarea corporalității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
deschidere spre alte extensii de cunoaștere. El trebuie asimilat și depășit în ritmul lent și calm al unei analize ce se dorește sigură prin cercetarea sa meticuloasă. Între cel ce îndură suferința survenită prin deficiențele corporalității, acea suferință ce nu sfredelește ci doar învăluie copleșitor și dimensiunea lumii împrejmuitoare se află un crepuscul terifiant deschis asemeni unei prăpăstii amețitoare. Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atașări iubitoare și sfârtecări îndurerate ce se întinde peste concretețea unei prezențe umane corporale, peste un trup menit să ascundă dar care, supus analizei atente, relevă și indică. Pentru cei loviți de suferințele deficiențelor corporale, de acea durere ce nu sfredelește dar învăluie traumatizant și copleșitor, amănuntul, detaliul constituie, așadar, ferestre deschise spre profunzimile întemeietoare ale metafizicului, ale sensurilor și explicațiilor ce palpită în zona primordialităților ontice. Detaliul reprezintă aici paranteza prin care vălul de iluzii active se disipează temporar permițând
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind putința saltului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este legitim să ne întrebăm dacă transele contemporane sau toate excesele care punctează viața societăților noastre nu sunt, pur și simplu, indiciile cele mai sigure ale unei culturi în gestație? Modulările actuale ale acestei ebrietas antropologice, ale acestei beții care sfredelește în mod regulat corpul social. Răsturnând construcțiile doctrinare sau normative cele mai stabile. Propunând moravuri alternative, moduri de gândire heterodoxe. Pe scurt, posturi corporale și intelectuale care mărturisesc o nouă împărțire a cărților societală. Semnalez că aici este vorba de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a recunoaște că măștile diverse despre care tocmai am vorbit traduc cu justețe ambivalența acestor figuri antropologice pe care le regăsim în teatrul nô japonez, în dansurile africane, în orixas din candomble brazilian și alte forme ale forțelor obscure care sfredelesc inconștientul colectiv. Chiar dacă aceasta este deranjant pentru liniștea noastră bine chibzuită, trebuie să recunoaștem că este un fel de "șamanism" difuz care s-a răspândit în societățile noastre civilizate. Sălbăticia primitivă reapare în aceste forme culturale diverse care sunt muzica
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Mihaela cu altul? Pe mine, cuceritorul atâtor femei cărora le-am stârnit râuri de lacrimi? Nu, hotărât lucru, pentru Tudor Petrican nu exista, nu se născuse încă infidelitatea. Cu toate astea îndoiala (deși până acum străină de simțămintele mele) mă sfredelea mereu ca burghiul. Și ca să mă conving de șubrezenia acestor bănuieli stupide și să scap de pacostea obsesiei, am urmărit-o într-o zi pe Mihaela cu mașina, tot așa cum făcuse bărbatul Iolandei Manole, eroul tristei drame. După ce parcurse câteva
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
realității. Din nou am îndurat greutatea aceea nevăzută. Era o apăsare materială, care-mi oprea parcă bătăile inimii și-mi sugruma răsuflarea. Și cu toate acestea inima îmi funcționa normal și de respirat ― respiram. În răstimpuri un burghiu nevăzut îmi sfredelea creierul când ici, când colo, când dincolo. Această unealtă de tortură părea că-i vie și avea glas, un glas care nu știa să articuleze decât două cuvinte, mai rele decât otrava: ― M-a înșelat! M-a înșelat! Deși vorbea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
contrariilor) ni se pare dovada impardonabilă a spiritului căldicel, împăciutorist. De ce oare eram obligați la școală să optăm invariabil pentru Gherea în defavoarea lui Maiorescu, deși e limpede că numai simbioza perspectivelor oferă soluția justă și eficientă? De ce-o fi sfredelit atât amar de vreme în conștiința noastră lirică dilema Eminescu sau Macedonski, urmând celei dintre Alecsandri și Eminescu, înainte de „dilema“ Arghezi sau Blaga, în loc să-i fixăm fiecăruia cuvenitul loc în strană? La ce bun, student fiind și debutând în critica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fi mare lucru, dar mi s-o băgat aici în coșul pieptului și nu mă lasă să răsuflu în voie. Da’ până la urmă te-am ajuns, boierule. Ce grabă ai să mă ajungi musai? întreb eu, în timp ce privirea bătrânei mă sfredelește fără înconjur. Apoi, conașule, multe am eu să-ți spun, numai că tare greu te-am prins. Am mai încercat și altădată, dar tot n-o fost chip. Vorbele bătrânei mi-au trezit curiozitatea: „Ce-o fi vrând ea de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
copiii, căci nu mai era mult și aveau să vină ca să-i ia acasă. Îi strigau pe nume și prenume, pe rînd și se retrăgeau după ce doamna Susana Îi săruta pe copii În dreptul ușii de la intrare și după ce Rafaelito Îi sfredelea cu ochii lui Încărcați de ură, tot În dreptul ușii. Mai veselă era atmosfera la barul castelului. Aici Juan Lastarria, Susan și Chela, Împreună cu alți cîțiva membri ai familiei și prietenii care acceptaseră să mai stea la un pahar de whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Fernandito și deveni dintr-odată foarte serios, el nu avea de dat explicații nimănui, chiar nimănui?... Bineînțeles, numai lui Însuși, fiindcă nu-i reușise figura și nu-l culcase la pămînt din prima Încercare și apoi ochii tăi mă sfredeliră cu căutătura grea1, cînd Del Castillo ar fi trebuit să-și plece ochii În pamînt, dar În schimb se repezise la el și fusese cît pe-aci să-l trîntească. Un alt Del Castillo, o corcitură, bărbat de treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te-a trimis? Pielea ei deveni metalică. Termină, Mark, spuse ea, mai aspru decât intenționase. Îndulcindu-și iar tonul, îl tachină: Credeai că sora ta n-o să aibă grijă de tine? —Sora mea? Te crezi sora mea? Ochii lui o sfredeleau. Dacă tu crezi că ești sora mea, ai o problemă la cap. Deveni ireal de clinică. Îi aduse argumente, expunându-i dovezile, ca și cum ar fi citit cu voce tare o nouă poveste pentru copii. Cu cât era mai calmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ajutor, șopti ea. Dacă mai e valabilă... slujba aia de care mi-ai pomenit, de la Adăpost? Avea să moară ocupându-se cu strângerea de fonduri. El lăsă jos cârpa de vase și se întoarse spre ea. Ochii lui o sfredeleau, gata să strălucească. O singură ofertă de ajutor și gata cu prudența lui. Răul nu i se mai părea posibil, iar binele părea deja pe jumătate confirmat. Cât de mare era nevoia lui de a crede în ea. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind În buzunare după o țigară. Băiatul se apropie de vagonet. — Ai vreo țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe urmă“ - zice Ambrose - „a căzut În genunchi și-a-nceput să se roage de ea și să-i zică: «Vai, Lydia, spune-mi, iubito, că m-ai iertat» și-a-nceput să vorbească de ochii ei... «Uite! Acolo!... mă sfredelesc... nu-i vezi? Doamne, Îndură-te de mine!» - striga - «s-a-ntors din mormînt ca să mă blesteme!»... Îți Îngheța sîngele-n vine“ - zice Ambrose. „Și Dan, negrul meu, s-a speriat În așa hal“ - zice - „c-a dispărut Într-o clipă: nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o linie lină. Inima îi bătea cu o emoție care nu avea nici urmă de frică. Cînd buzele prinseră pe deplin formă, se depărtară și vorbiră, și așa cum o singură rază poate orbi ochiul fără să lumineze încăperea, și vocea sfredelea urechea, fără să răsune zgomotos. Atît de dureroasă era sfredelirea aceasta, că nu putea înțelege silabele în clipa cînd erau rostite, ci trebuia să și le amintească atunci cînd tăceau. Gura spusese: — Eu sînt calea de ieșire. — Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treazul lord Provost se află la locul lui. Gura lui Lanark se deschise. Deși se lăsase o tăcere totală, lui i se părea că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul, îl auzi pe Odin șoptind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri tară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o singură dată ca cineva să ghicească toate cele trei numere cîștigătoare. Negatistul zîmbi: ― Triumful minții asupra materiei, spuse el cu bunăvoință și fără prea mult interes, după care porni agale mai departe. Aproape că simțea privirea uimită a crupierului sfredelindu-i ceafa. Ceea ce și-ar fi dorit el în momentul acesta era un joc pe care să nu-l poată rezolva cu capacitatea lui specială. Îi mai rămăseseră la dispoziție aproape douăzeci și cinci de minute în care să-l găsească. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ridică pușca și țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mult toate căile barate, a regăsit-o în centrul dorinței sale cu o asemenea izbucnire de durere, încât a început să alerge spre hotel, pentru ca să fugă de această arsură sălbatică pe care însă o ducea cu el și care îi sfredelea tâmplele. A doua zi a venit foarte devreme la Rieux ca să-l întrebe cum l-ar putea găsi pe Cottard. Tot ceea ce îmi rămâne de făcut, spune el, este să urmez din nou aceeași filieră. \ Veniți mâine seară, spune Rieux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]