494 matches
-
calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul Cotroceni atinge acest ultim palier de interpretare a piesei, întrucât reduce, denudează și diluează întreaga anecdotică a textului, țesătura de coincidențe ori opoziții romanțioase a sa, pentru a ajunge la scheletul minimalist, modern sau postmodern al
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face scenografia elocventă light-designer-ul Iulian Băltățescu, în semioza acestui spectacol respiră simbioza artelor, sunetelor și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul unei fabulații care nu caută plauzibilul. Resortul acestei spectacol original cu ,Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire a tehnicilor spectacolului și a dialogărilor intertextuale, ori a colajelor, care prescurtează dezinvolt și dezbracă de ficțiune, ca
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Angelo Mitchievici Dacă ar fi să trecem în revistă cuplurile celebre de îndrăgostiți de la Daphnis și Chloe ai lui Longos, la iubiții romanului pastoral, candizii Philemon și Baucis, cuplul shakespearian Romeo și Julieta sau cei din lumea filmului care-i fixează imemorial pe peliculă pe Rick Blaine (Humphrey Bogard) și Ilsa Lund (Ingrid Bergman) în Casablanca (1942) al lui Michael Curtiz sau pe Oliver Barett IV (Ryan O'Neill) și
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
Așa au fost văzute spectacolele lui Nekrosius, ale lui Korsunovas, ale lui Dodin, Rimas Tuminas, filme după montări ale lui Brook sau Robert Wilson sau chiar unele dintre spectacolele lor. Așa s-au format, încet-încet, dezbateri, sesiuni academice pe teme shakespeariene, în jurul montărilor remarcabile. Constant și coerent cu proiectul său, Emil Boroghină rezistă vremurilor și duce mai departe spiritul teatrului de respirație largă, europeană, universală. Pentru această ediție, cea de-a șaptea, Directorul Festivalului a ales o temă: „Hamlet". S-a
Forța cuvîntului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6330_a_7655]
-
spectrele din tragediile lui Shakespeare. Craig vorbește aici despre obligația celor ce vor să pună în scenă tragediile elisabethanului de a încerca, în pofida tuturor dificultăților, să incarneze fantoma. Aceasta este "somația" - termenul îi aparține lui Craig - adresată regizorului de către universul shakespearian, unde forțele invizibilului intervin în mod esențial în desfășurarea acțiunii dramatice. Fidelitatea față de viziunea lui Shakespeare îi impune regizorului să nu ocolească problema reprezentării fantomei, întruchipare exemplară a prezenței invizibilului. Craig merge însă și mai departe. Necesitatea incarnării fantomei nu
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
îi impune regizorului să nu ocolească problema reprezentării fantomei, întruchipare exemplară a prezenței invizibilului. Craig merge însă și mai departe. Necesitatea incarnării fantomei nu pune în discuție doar această fidelitate, ci și pe aceea față de esența teatrului ca artă. Fantomele shakespeariene ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei shakespeariene în contextul mai larg al discursului său de ansamblu referitor la statutul realității în teatru și la problema actorului. Pentru el, teatrul - în esența lui - se afirmă ca manifestare a unei realități ce nu are nimic de-a face cu
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
face ca trupul actorului să-și piardă mult prea evidenta lui consistență carnală, a înscrie în el prezența secretă a unui corp transfigurat, venit dintr-un altundeva, nu înseamnă oare a răspunde "somației" pe care Craig le-o atribuia fantomelor shakespeariene? Regăsim aceeași viziune asupra actorului - cel ce renaște întotdeauna după traversarea unei experiențe asemănătoare morții - și în zilele noastre, la un scriitor ca Valčre Novarina, pentru care intrarea în scenă a actorului nu înseamnă doar simpla lui trecere printr-o
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
Și mai este personajul părintelui Lorenzo, care se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu i-a ajutat pe cei doi îndrăgostiți și își aruncă de pe el hainele de preot, la final, ceea ce corespunde mentalului desacralizat occidental, nu însă și personajului shakespearian, un preot și un înțelept, cu o viziune mult mai largă asupra vieții și a sensului ei, un personaj de atunci, dar și de acum, în cazul unei vocații reale. La acestea se adaugă și o ciudată greșeală de regie
Când profesionalismul își spune cuvântul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7323_a_8648]
-
putem construi un discurs despre estetică formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs no bush”? Folosind echivalentul “Calul bun din grajd se vinde”? Sau, pentru a reda alegerea metaforica shakespeariana, vom înclină spre literalizare: “Vinul bun n-are nevoie de laude”. Apelînd la un dicționar de proverbe (Virgil Lefter, Dicționar de proverbe român-englez, ed. Științifică și Enciclopedica, București, 1978 - nu știu dacă a fost reeditat), găsim un alt echivalent al
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
pian pe care le-a interpretat alături de pianistul S. Sandrin au avut ecouri emoționante în Allegro vivace e con brio. Partea a doua, Largo assai ed espressivo în re minor (tonalitatea Requiem-ului de Mozart!) care face aluzie la drama shakespeariană este Martie 2014 de fapt mai mult o meditație dureroasă, o transpunere muzicală a unor stări sufletești sfâșiate de regrete și mai puțin „gotică” sau înfricoșătoare după Diana Moș cum sugerează titlul. Sonoritățile non vibrato, în pianissimo au intrat într-
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/83464_a_84789]
-
George Volceanov Măsură pentru măsură este, din perspectiva traducătorului, unul dintre cele mai grele texte shakespeariene și asta nu doar din cauza limbajului abstract - juridic, filosofic, moral și religios folosit de autor/ personaje, ci și a exprimării ambigue, oblice, menite, bănuiesc, să deruteze cenzura vigilentă a epocii în care a fost conceput; asta pentru că Shakespeare, așa cum am
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
chiar patru soluții interpretative. Cred cu tărie că traducătorul român s-ar cuveni să accepte toate variantele posibile, lăsând opțiunea ultimă la latitudinea cititorului, a regizorului sau a actorului. Iată câteva exemplificări aleatorii din noianul de ambiguități ale acestei creații shakespeariene: Încă din a doua replică a sa din Actul I, Scena 2, Ducele îi pune pe jar pe experți atunci când îi povestește lui Escalus că are de gând să-i predea prerogativele sale lui Angelo: „...Îi dăm puterea de a
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
fără niciun ordin concret” sau „...dar nimic din ce scrie aici nu-i adevărat.” În continuare, mă voi referi la alte două aspecte legate de Măsură pentru măsură și tălmăcirile anterioare. Readuc în discuție problema traducerii numelor comice din piesele shakespeariene. Ca și la Caragiale sau Alecsandri, onomastica are rol de caracterizare a personajului. Netradus, numele își pierde această funcție. Nu este inovația mea: Șt. O. Iosif și Dan Grigorescu au tradus numele comice ale personajelor din Visul unei nopți de
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
doua. În încheierea acestor însemnări, iată câteva considerații privind un alt tip de note de subsol, cele care inițiază un dialog (din păcate, inevitabil, postum) cu înaintașii noștri. Mi-am însușit punctul de vedere enunțat cândva, din postura de traducător shakespearian, de către marele poet polonez Czeslaw Milosz: acolo unde o traducere mai veche sună bine nu trebuie aduse modificări radicale de dragul schimbării în sine, în temeiul ideii, „Nu, că a zis altcineva așa înaintea mea.” Păstrarea unor lucruri bune este, în
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
a afirmației profesorului cu rolul de a atrage atenția că vremurile s-au schimbat și că felul în care erau rezolvate cândva crizele (sentimentale) nu se mai aplică în prezent, nici în ficțiune și nici în realitate. Triunghiul amoros clasic (shakespearian) este reprezentat de Mitchell Grammaticus care este îndrăgostit de Madeleine care este îndrăgostită de Leonard Bankhead. Într-o lume în care deconstructivismul n-ar fi doar o teorie ci un mod de viață, iubirea lui Madeleine pentru Leonard ar fi
Dragostea și fericirea by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5007_a_6332]
-
în sens propriu. Dulceața celorlalte este din altă lume... În general însă, desfășurarea acțiunii este dominată de semnificațiile și de efectele aproape magice ale vinului, încât se poate spune pe drept cuvânt că „viile ieșene joacă un rol-cheie în intriga shakespeariană a romanului”, ca și vinurile care ritmează călătoriile oaspetelui francez, la venire și la plecare. Și Paul de Marenne, ca și vinul șătrarului Griga, este un Caron, un psihopomp, adică un intermediar între lumi și un catalizator, în prezența căruia
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
opening al proiectului cultural. Un „Hamlet“ jucat magistral de actorul Balázs Atilla, în centrul unei distribuții excelente, a unui decor cu totul ieșit din comun și care pune în circulație o nouă și extrem de valoroasă traducere în maghiară a capodoperei shakespeariene, „pentru că teatrul este un muzeu al limbii“, consideră directorul de scenă, „iar o trupă teatrală se edifică în proiecte de anvergură“. Spectacolul se traduce la cască în limba română. Biletele au fost puse în vânzare la Agenția Teatrului Maghiar (str.
Agenda2003-37-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281456_a_282785]
-
Căutarea absolutului” (a științei supreme), a profesorului Unrat din romanul lui Heinrich Mann, a unor personaje memorabile ieșite din pana unui Somerset Maugham sau Camil Petrescu (Ladima, Ștefan Gheorghidiu) și, mai presus de toate, a unei galerii de mari eroi shakespearieni, de la Othello pînă la Regele Lear. Și, dacă absolutul înseamnă, cum spuneam, exagerare, ieșire din „normalitate”, ce altceva este subita exaltare, acel violent simțămînt de fericire prin nimic justificat cu care te trezești uneori, așa într-o bună dimineață, cînd
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
meseria chirurgical, fără să se implice, asistă tânguirile celui care tocmai și-a pierdut slujba și îi împinge broșura în față explicându-i avantajele care decurg dintr-un dezastru. Aerian, deasupra tuturor celor lumești, Ryan Bingham pare intangibil, asemeni unui shakespearian Ariel exonerat de orice contract cu Prospero și de neatins de către mulțimea de Calibani la pândă. Între două avioane se desfășoară și scurtele aventuri amoroase ale lui Ryan, o cameră de hotel servește unei nopți încărcate de tensiune erotică după
Singurătatea lui Ariel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6486_a_7811]
-
să părăsim subiectul. Literatura își pregătește de mulți ani o dispariție fastuoasă - Revin la tonul foarte serios al dialogului nostru amintindu-vă că, în urmă cu patruzeci de ani, ați scris un eseu - Moartea lui Mercuțio. Îi atribuiați acestui personaj shakespearian rolul de ,,simbol al criticii, al jertfei ei în lumea mentalităților literare mari și mici, modeste și înfumurate, totdeauna neîmpăcate, lacome". Tot mai credeți că imaginea lui Mercuțio - victimă sigură a conflictului dintre Montaguii și Capuleții unei literaturi - se potrivește
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
izbutită. Ce se va întîmpla după această frumoasă și serioasă Gală, povestitorul nu știe să spună. Voi reveni, curînd, cu finalul dansat al săptămînii mele cu Casandra. Pe care l-am ratat la momentul cu pricina. A șasea seară, duete shakespeariene regizate de studenții-absolvenți și coordonate coregrafic de Roxana Colceag urmează să-și facă loc în memoria mea și în paginile revistei.
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
devine astfel testament filozofic. La tăcere se ajunge murind, dar totodată astfel obținem și binefacerea odihnei. Tăcerea ca preț al luptei! în noaptea Avignon-ului i-am resimțit impactul! "Tragediile romane" au fost celălalt mare, și poate chiar mai original, eveniment shakespearian. Ivo van Have, regizor flamand încă neapreciat la valoarea lui, a reunit într-un spectacol de șase ore, Iulius Cezar, Coriolan, Antonio și Cleopatra. Ineditul proiectului provine din punerea în scenă a relației spectacol/public. Acesta din urmă poate - e
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
Gershwin etc. În prima jumătate de oră ideea de a-l ecraniza astfel pe Shakespeare pare nu doar îndrăzneață, ci și inspirată. Numerele dansante sunt amuzante, interpreții (Branagh, Alicia Silverston, Adrian Lester, Natascha McElhone etc.) nu sunt preocupați să fie shakespearieni, ci să se miște cât mai bine cu putință. Apoi, ritmul începe să treneze, comicul să se îngroașe, iar umorul să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth") - este adeptul unui cinema clasic, al echilibrului și rafinamentului vizual. Nu vrea să
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]