357 matches
-
discursurile lirice, altoind pe vechile trunchiuri noi vlăstare, rămînînd un poet al coexistenței între noua și vechea lirică. La Vasile Cîrlova tînguirea, lamentația sînt notele dominante ale poeziei sale, scufundată în marea vale a plîngerii literare, de multe ori în siajul liricii lui Lamartine. "O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăși tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila) supusă unei legi aspre
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trecînd cu spor prin interstițiul interbelic și prin cel al național-comunismului românesc, constatăm că s-a discutat despre actul critic și s-a făcut în același timp critică într-un mod profesionist. De-ar fi să luăm în seamă tot siajul criticii, așa cum arată o atare urmă după 1989 pînă azi, evoluția atitudinii criticului în fața unui produs cultural, dar și reacția celorlalți față de critică, ambele au însemnat un fel de corsi e ricorsi. Făcut terci de regimul totalitar, setat mental pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a preda ștafeta cuiva, așa cum impune metabolismul tradiției, iar acel cineva să o ducă mai departe. Se pare că, riguros judecînd, sine ira et studio, nu putem identifica vreo dîră concretă care pornește spre noi din opera lui Vulcănescu, chiar dacă siajul lăsat de personalitatea sa copleșitoare nu poate fi de nimeni contestat. Ar fi fost oare posibil să avem, odată cu el, exemplul în care un autor n-a generat o școală, dar a avut discipoli?! E drept că unele dintre tendințele
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
moartea ultimului mare filosof, Constantin Noica, gînditor cu a cărui construcție originală, alături de alte două-trei nume, ne legitimăm identitatea metafizică în spațiul axiologic european. Așa încît e firesc să ne întrebăm, am mai făcut-o pînă acum, ce înseamnă azi siajul, urma filosofiei nicasiene, dacă am depășit sau nu ipostaza unei posterități bibliografice, dacă a apărut sau nu măcar silueta diafană a celui ce vrea și poate să preia ștafeta din mîna magistru-lui. Așa cum formulam cîndva, chestiunea zestrei metafizice lăsate de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
implorare"133. Care ar fi, totuși, semnele unei asemenea viitoare degradări nu atît de limpede operaționalizată de Cioran? Înainte de toate, "insensibilitatea față de propriul destin", apoi indiferența și chiar incapacitatea de a lăsa urme, de a-ți marca trecerea printr-un siaj, stare care poate apărea de îndată ce individul este într-un raport precar cu viața, într-o relație proastă cu verbul a face. La care se mai adaugă pentru a atinge pragul dezastrului și al prăbușirii exacerbarea voinței, dorința omului, ilegitimă, de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în termenii zilei, chestiunea identității noastre ca neam sau națiune, ca spiritualitate și cultură, ne interesează ce și cum gîndesc alții despre noi, cum ne văd sau cum ne privesc, ne aplecăm, din varii unghiuri, asupra reperelor individualității românești, a siajului pe care l-a lăsat în timp tabla sau scara valorilor acestui spațiu. Eu cred că, în ansamblu, de la Caragiale și pînă azi, românii n-au scăpat de multe dintre complexele generate de o identitate parțial refulată. A fost parcă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prezență care subzistă în sine", iar "prezentul dat realizează clipa prezentă tocmai pentru că debordează prezența" (Fenomenul erosului, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 65). 3 Așa cum lucrurile se retrag în preexistența lor, în adâncul nevăzut al departelui, punându-se astfel în siajul începutului: "Sunt, nesortite, lucruri de care/ Când te apropii, încet,/ La fel de încet se retrag/ Ca să cadă/ În râpa adâncă a preexistentului,/ În neștiutul unde țâșnesc/ De foarte departe, nevăzute și albe/ Izvoarele grele și lente/ Și greu suitoare/ Ale trecutului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vreuneia dintre ele să trădeze amploarea schimbărilor de pe chipul celeilalte? Se scurseseră aproape șase ani de la ultima lor întâlnire. Încercă să anticipeze forța de șoc acumulată în acest răstimp de simplul fapt de-a fi prin ruperea lui de sine. Siajul pe care-l lasă la suprafață retragerea în profunzime a unui chip trebuie asumată ca patina unui bronz eroic, își zise; încremenind crunt sub ea în posturi impunătoare, copiii din noi abandonați în mijlocul pădurii fugitive a lumii i-ar putea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în surpare în spatele căruia toate acestea pândeau. Dar mai ales, clădea pentru că aripa lui străină lipită imperceptibil de corp era revendicată imperios de spațiu. De câte ori o trăgea prin aer, sau mai bine zis de câte ori era tras de ea înainte, în siajul ei fâlfâitor apărea un zid ce, în același timp, și ținea monstruozitatea la distanță, și îl apropia de ea, lăsându-l mereu în propria sa urmă, scoțându-l afară din sine, cărămidă cu cărămidă, înspre o imprevizibilă întâlnire cu ea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
strălucit, ca etrava unei șalupe de salvare. Fața ei frumoasă se schimonosi histrionic într-o grimasă de durere, ce dădea impresia că o migrenă i-ar fi compromis subit participarea la act, mai înainte de-a se pierde într-un siaj spumos de tandrețuri compensatorii. Dar Rică era prea iscusit într-ale deposedării pentru a se lăsa înșelat de preventivul pansament prestidigital; intimitatea lui cu iluzionismul nu trebuie subestimată. Simți mișcarea de învăluire menită a-l proteja matern în tot ce
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
muncească pentru o companie cu interese sociale similare cu ale lor. Lipsa de credibilitate, fisurarea imaginii și reputației (denigrarea companiei de către propriii angajați, lansarea de zvonuri alarmante etc.). Finalmente, schimbarea contextului a generat o sensibilitate crescută a stakeholders la dimensiunea siajului acțiunilor și externalităților afacerilor: le-a diminuat timpul de reacție, a schimbat configurația tradițională a "celor cointeresați" de afaceri și i-a plasat ubicuu în spațiu. Exemplele sunt nenumărate: indivizii, ONG-urile autohtone și internaționale, guvernul Ungariei, media națională și
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
conferite de aceasta. Descoperirile incomprehensibile ale științelor, societatea de marketing, afacerile multinaționale incontrolabile și toate fenomenele la care asistă ca spectator sau actor de circumstanță într-o lume din ce în ce mai virtuală i-au intensificat nevoia și importanța compensatorie de predictibilitate. În siajul acestei nevoi se înscriu așteptările lui și ale omenirii în genere, legate de transparența actului de a face afaceri. Transparența presupune a se cunoaște cu claritate cine ia decizii, ce decizii sunt luate, cine are de câștigat de pe urma lor și
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
de pescari, pescăruși și rândunici de mare. Apa este plumburie. Câteva păsări zboară la joasă înălțime, chiar la prova feribotului, „Kamome”. O barcă cu motor pare o pasăre uriașă zburând deasupra apei. În urma ei a rămas o dâră de apă(siajul) asemănătoare unei șosele mobile ce se pierde în zare. Este ora 12:17 (ora Japoniei) japonezii vociferează urmărind meciul de baseball, Coreea Japonia. Pe parcursul călătoriei am avut lumină bună și am făcut câteva poze reușite mai multor nave din larg
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o dată de acea temă pe care am citat-o mai sus, actuală În primii ani după revoluție și dispărută, din păcate, prea repede de pe „masa discuțiilor” publice, ne-aprofundată și, În fapt, ne-Înțeleasă. Dispărută iute deoarece nu era În siajul - Încă o dată, excesiv de mimetic, de slugarnic, aproape! - temelor „importate” din Vest sau din S.U.A., teme fără de care Românul inteligent nu mai poate face doi pași! Aceasta ar fi fost o „temă a noastră” și ne-ar fi ajutat infinit mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orice tip. Noi, Însă, ne permitem luxul barbar de a scoate de la catedra de filosofie și de a-l interzice de la publicare pe singurul filosof român care a avut forța și capacitatea de a propune un real sistem filosofic, În siajul marii școli kantiene - l-am numit pe Lucian Blaga - sau „propunem”, prin vocea unui ziarist gălăgios, susținut de Întreaga mass-media, să se „ardă” opera celui mai mare și mai original poet, nu numai român, de după al doilea război! Nu, să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
explică În bună măsură succesul de public și de critică al acestor autori. În ce mă privește - dacă suntem și pe panta confesiunilor profesionale -, În ce mă privește, linia carierei și creației mele epice a mers și merge rectiliniu În siajul, În „școala”, maeștrilor mei menționați mai sus. Nu am recurs niciodată la elemente ale fantasticului În proză, elemente atât de Îndrăgite de publicul românesc Încă de la Creangă Încoace, dar poate și de la scrierile apocrife de la Alexandria până la gigantul europeist care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
diferențiat, la noi ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creației. Al viului! Mai grav este atunci când unii din câmpul nostru, literar, amestecă criteriile - cum se Întâmplă cu ofensiva acerbă care durează de vreo două decenii și ale căror origini se află la Paris, În grupul Monicăi Lovinescu, cu Întreg siajul ei de la București, În frunte, Încă o dată, cu dl Grigurcu sau cu veleitarul literar G. Liiceanu - și se afirmă o directă injoncțiune a moralei În creația vie și reală a mai multor decenii. Au fost „condamnați” În trecut și un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
critica cu un orizont lărgit, sincron, european - nu se spune, oare, că poezia, cea bună, cea Înaltă, rafinează gustul criticului?! -, au urmat zbaterile și luptele Românilor și pe care eu am numit-o mai mult sau mai puțin naturalistă, În siajul marii școlii naturaliste franceze sau ruse, un Turgheniev, cel din tinerețe, maestru al lui Sadoveanu, sau un Zola pentru Liviu Rebreanu. Dar „abaterile” mele de la acel interesant, original și „necesar” naturalism al prozei române, ilustrat mai ales prin cele patru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Thomas Wohlfahrt, directorul de la literaturWERKstatt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opt garnituri de tren, trecând prin trei fusuri orare, străpungând 13 frontiere - doar această simplă statistică impresionează. Proiectul, cel mai ambițios din câte s-au derulat până acum în materie de „aventuri literare”, a celebrat procesul de unificare europeană în siajul magic al sfârșitului de secol și de mileniu. Expediția a demarat la Lisabona și a continuat cu Madrid, Bordeaux, Lille, Bruxelles, Dortmund, Hanovra, Malbork, Kaliningrad, Vilnius, Riga, Tallin, Sankt-Petersburg, Moscova, Minsk, Brest, Varșovia, Berlin. Vestul și Estul, două fețe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
secolul al XIX-lea, care, la Paris ca și la București, par pur și simpli inactuali, depășiți. (Cu vreo doi-trei ani în urmă, un critic sau autor din provincie răspundea elogiului meu față de proza abisală pe care o consideram, în siajul unui C.G. Jung sau Dostoievski, ca ultima mare, importantă „revoluție” și descoperire a orizontului în creația romanului, că eu... omit valul „noului roman” al lui Robbe-Grillet! Iată cum „tinerii noștri” cad, printr-un snobism nu de primă mână, în erorile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a protestat curajos contra internărilor abuzive - de fapt, arestării după model sovietic! - sub eticheta alienației mintaleă, Matei, dus de o sfântă mânie, confundă criteriile politice cu cele estetice, subsumându-le pe ultimele primelor, adică politicului. Se află, cum spuneam, în siajul grupului doamnei Monica Lovinescu și al soțului ei - grup susținut în țară de un G. Liiceanu sau G. Grigurcu, printre alți câțiva! -, ce au lansat termenul grotesc de „estetică”, enunțând cu pompă ideea după care orice operă, oricât de expresivă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arta sa și care, spre deosebire de alți „inovatori” mai mult sau mai puțin spectaculoși ai vremii sale, ai „prezentului” său, va „face școală”, va deveni model, reper și canon pentru generațiile ce vor veni și care se vor înscrie, explicit, în siajul său. Călinescu spune undeva că nu putem vorbi de geniu decât după moartea unui creator, și-l dă, pare-mi-se, exemplu pe Michelangelo care, după patru sau cinci secole, a format, a impregnat generații întregi, chiar dacă, adaug eu, unii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și scandalul în jurul lui Eminescu și al lui T. Maiorescu veneau în primul rând, credem noi, nu atât din „comportamentul săi inconsecvent, dezordonat”, ci - și miopia penibilă a unui Macedonski o arată prea bine, poet cu adevărat modern, atunci, în siajul școlii franceze - din o anume „stupefacție” față de viziunea atipică a poetului, desfidând motivele folclorului literar și al tradiției culturale românești, propunând o viziune și sensibilitate „străină”, germană, nordică. Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]