350 matches
-
fiare, amestecîndu-mi creierul și sângele cu manuscrisul. Oricând bancul compact al celor zece mii de lucruri, străbătând pelicula ca de balon de săpun a lumii, s-ar putea termina brusc, ca o pupă plată de navă, fără alungire, cârmă, elice și siaj. N-ar fi nimic deosebit: dintr-o dată galaxiile și supergalaxiile ar dispărea. Ar rămâne doar strălucirea fericită-a peliculei, vidul luminos despre care vorbesc toți misticii, fondul higgsian, nemuritor, al conștiinței acestei lumi, prin care toți trecem fără teamă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stare comparabilă cu aceea pe care o încerci între somn și luciditatea trezirii. Apoi, a fost ca și cum mi s-ar fi eliberat pieptul de o greutate, ca și cum legile gravitației încetaseră să mai existe pentru mine, de parcă îmi luasem avânt în siajul himerelor mele, acum vaste, delicate și subtile. O indicibilă voluptate mă invadă. Mă eliberasem de greutatea corpului. Ființa mea tindea spre universul ușor și insensibil al regnului vegetal - o lume calmă, dar plină de forme, de culori mirifice. Gândurile își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
poate împlini visul de a fi actrița principală în viața reală, îl poate realiza pe scenă. E dimineața devreme și ceața e deasă. Vaporul ajunge în cele din urmă în Marea Chinei de Est și se îndreaptă spre fluviul Huangpu. Siajul elicei navei e un arc de alb care taie apa întunecată. Când fata se întoarce cu fața spre prova navei, Shanghaiul se află acolo, cu profilul atingând norii. Vaporul alunecă lipsit de grație în dana sa. E coborâtă pasarela. Mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
bijuterie. Țesătura dramatică este clădită aici de-a dreptul pe goluri de aer; ceva ireal, șovin și deștept, vulgar, real și, deopotrivă, ireal concură la ridicarea unui edificiu deloc savant, dar suficient de încăpător spre a concura ca "replică" istorică siajul tranziției politice pe care o traversăm în România. Mephisto este indiscutabil "drama" unei comedii care ni se întîmplă tuturor astăzi și pe care, dacă nu o vom putea depăși, s-ar putea transforma într-o tragedie națională. Somnul rațiunii naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă doresc fir întins! - Și dumneavoastră la fel, drum bun și fir întins! Apa Dunării era cam tulbure. Mă uitam la siajul făcut de bac și mă gândeam la fericitele zile pe care le vom petrece în inima Deltei, căci mergeam la Crișan, pe canalul Șontea. Era locul cel mai sălbatic, dacă mai putem spune așa, acum, când turiștii au invadat acest
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și scînteindu-și coasele în soare. Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o căldură roșiatică. Ester
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la Buenos Aires, Jorge s-a deșteptat și a constatat că patul lui taică-su era gol. A ieșit să-l caute pe puntea pustie, presărată cu ceață și cu silitră. I-a găsit halatul abandonat la pupa vaporului, călduț Încă. Siajul navei se pierdea Într-o pădure de cețuri purpurii, iar oceanul lucea liniștit, sîngeriu. Atunci a putut vedea că șirul de rechini nu-i mai urmărea și că un dans de Înotătoare dorsale se agita Într-un cerc, undeva departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
următoarea mutare. M-am bucurat să văd, în ultimii ani, cum nenumărați confrați au citat copios din declarațiile făcute de Valeriu Stoica în emisiuni ca „100%“, după cum minunații noștri analiști politici nu s-au sfiit să dezvolte teorii interesante în siajul lăsat de declarațiile aceleiași persoane. Interviurile cu Valeriu Stoica sunt străbătute de o idee transformată în crez: liderul liberal este preocupat, până la limitele unei pasiuni neobișnuite, de conturarea unui sistem politic bipolar, ale cărui avantaje le rostește cu o încredere
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
rampă, urmat de o dâră de foc și de fum. Ripley era aplecată peste comenzi, iar transportorul se răsuci și se năpusti printr-o sală de control. Niște pupitre și secțiuni ale pereților explodară adăugând plastic și fibre compozite în siajul mașinii. Se apropiau de ieșire și vor fi în afara stației de epurare în mai puțin de două minute, dacă blindatul rezista. Vor fi curând... Un braț monstruos se prăvăli în fața lui Ripley și sparse parbrizul garantat incasabil. Niște fălci lucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
împărțiri pe axe? Acum, dacă este să vă provoc chiar la voi acasă, pot să spun că „Suplimentul de cultură“ nu poate, prin forța lucrurilor, să nu aibă un partipris față de Polirom. E logic, este plătit de Polirom, stă în siajul editurii. Evident că un om ca Paul Cernat va fi întotdeauna un pic mai îngăduitor față de romanul de la Polirom, după cum și eu voi fi mai îngăduitor când citesc un roman de la Humanitas... De ce spuneți asta despre Paul Cernat, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.” (Morgenstimmung). 44 Pentru îndrăgostitul Eminescu, acela de la vârsta 18-20 ani, dar și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
moralitate a demersului său intelectual. Și aceasta, într-o comunitate profesională supusă constrângerilor de tot felul ale „moralei comuniste”, încât soluția adecvată structurii sufletești proprii și în acord (presupun) cu lecturile preferate putea fi aceasta: acțiunea prudentă și chibzuită, în „siajul” aceleia vizate de eseistul francez citat, dar și de Sadoveanu al nostru, considerat de C. C. un „scriitor echilibrat și înțelept” (pag. 313). Calități asemănătoare pare a fi găsit și la fostul nostru profesor, Constantin Ciopraga, căruia studenții îi puneau în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de echilibru, intelectual și sentimental. Dorul de celălalt se menține în interstițiu, între fericire și durere, între speranță și desperare, între patimă și dezgust. Să notăm în paranteză că și Arghezi accede în zona acestei filosofii, și credem că în siajul versului eminescian: „Apropiată mie și totuși depărtată/ logodnică deapururi, soție niciodată” (Cântare); „Eu veneam de sus, tu veneai de jos/ Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.” (Morgenstimmung). 44 Pentru îndrăgostitul Eminescu, acela de la vârsta 18-20 ani, dar și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
moralitate a demersului său intelectual. Și aceasta, într-o comunitate profesională supusă constrângerilor de tot felul ale „moralei comuniste”, încât soluția adecvată structurii sufletești proprii și în acord (presupun) cu lecturile preferate putea fi aceasta: acțiunea prudentă și chibzuită, în „siajul” aceleia vizate de eseistul francez citat, dar și de Sadoveanu al nostru, considerat de C. C. un „scriitor echilibrat și înțelept” (pag. 313). Calități asemănătoare pare a fi găsit și la fostul nostru profesor, Constantin Ciopraga, căruia studenții îi puneau în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
acest citat spre a evidenția comportamentul etic al autorităților românești. Bombardamentele asupra obiectivelor din România nu se justifică prin nimic. „Au fost uciși mii de copii, studenți, femei, bătrâni, concomitent cu distrugerea spitalelor și a bisericilor.” (D. Lucinescu, Lupta, Editura Siaj, 2008ă. În Împrejurări de profund dramatism, poporul român a avut resurse morale și spirit de sacrificiu să salveze refugiații basarabeni și bucovineni. Foștii refugiați și urmașii lor vor păstra recunoștință cu atât mai mult cu cât dramaticul deznodământ al celui
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
brand îi este inerentă o personalitate, care se exprimă și este comunicată prin beneficiile emoționale, funcționale și prin poveste. Personalitatea exprimă de fapt unicitatea și autenticitatea brandului. Însă personalitatea unui brand de angajator se construiește mai subtil, deoarece aceasta pare siajul culturii organizaționale. Această personalitate nu se naște așadar ex nihilo și, pentru acest motiv, dacă o cultură organizațională nu este împărtășită, nici personalitatea pe care o emană brandul de angajator nu va fi credibilă. Vom explica pe larg mecanis-mele culturii
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
ultima reprezintă o ars apocalyptica, întrucât conține toate elementele definitorii ale genului. Nu mă voi opri aici decât asupra episoadelor apocaliptice, lăsând descrierea conținutului teologic pentru capitolul de sinteză. Să spun totuși că textul pare să fi fost zămislit în siajul mișcării eseniene. O dovedesc coincidența mai multor expresii („inimă rea”; „Fiul”, denumirea pentru Mesia), precum și a multor teme: locul de excepție pe care-l ocupă Cunoașterea (Gnoza), ascetismul, ezoterismul, tehnicile extazului etc. Autorii „Studiului introductiv” la volumul Ecrits intertestamentaires descriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nici de binecuvîntarea fri voli tății. De cum Își face apariția, ea merge direct la subiect, la ces tiune, la interes, la business, e amputată de introducere și de Încheiere, nu e o cometă cu cap, cu plete și coadă, cu siaj luminos pe urmele ei. Simți că activismul ei programatic e incitat ca să umple un gol, ca să mascheze o carență, să sal veze Întregul din teroarea principalului amănunt al ființei sale. Urîtele și urîțelele vor să domine din start ori, tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doi protagoniști ai cărții, o legătură făcută de prezența feminină, În ambele cazuri. Respingând, Ștefan Își ratează destinul, Rică evoluează, se Împlinește... Romanul depășește, Însă, spațiul și timpul narate. În stare de victimă a nevinovăției este omul dintotdeauna; În nefericitul siaj al nefericiților delatori, antieroi, asupritori sunt ceilalți; În situația de asumare În singurătate a experiențelor de viață, suntem toți. Cum calea de mijloc nu a Împăcat, Încă pe nimeni, toată povestea „va urma”... cu singura șansă a „Învierii pământene”. Închei
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ochii mei că, de fapt, eroii și martirii erau acei domni „cu fețele lor de europeni“ pe care haitele de legionari îi lăsaseră ciuruiți de gloanțe, cu trupurile profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini, cu... Mă uit la televizor și-l văd pe Saddam Hussein cu ștreangul mai gros ca gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la cooperările Iser - Minulescu și Iser - Arghezi, Adrian Maniu - Th. Pallady, Marcel Iancu - Ion Vinea - Tristan Tzara și, după război, Marcel Iancu - Ion Vinea - Jacques G. Costin - Milița Petrașcu, Ilarie Voronca - Victor Brauner, Ilarie Voronca - Brâncuși - Robert Delaunay etc. În siaj francez (dar nu numai), ia naștere o „critică a poeților” opusă instituției critice denunțate drept mediocră, obtuz-conservatoare, provincială, didactică, explicativă și pozitivist-clasificatoare. În ceea ce-l privește pe Tudor Arghezi, după război, preocupările de critică plastică vizînd încurajarea artiștilor independenți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu respirația tăiată. Pe plicul pe care-l lăsă să cadă, o pecete din ceară avea amprenta unui semn, un oval urmat de o simplă linie, identic cu acela săpat pe unul din menhirii din situl de la Ty Kern. 13 Siajul bacului se Închidea peste o apă grea și cvasi-nemișcată ca mercurul; era vreme frumoasă cînd bacul intră În Lands’en. În pofida mulțimii care adăsta pe chei, doar țipetele pescărușilor sfîșiau tăcerea. Printre toți insularii adunați la un loc, familia Kermeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai spus că-mi împletești albastru în octacorde vers cu vers singurătatea de sihastru cu mult prea plinul univers acum blândețea mă sfâșie cu inutilul da sau nu și-mi strig tăcerile să-mi fie spre neuitare numai tu Letea Siaje cu negre năvoade semințe de nuferi usucă, trândave și oarbe arcade mai vor neputințe s-aducă. Păduri din lumină târzie se-ntind respirând prin artere și cine tristețea îmi știe? Liane și multă durere... Blândețea plecării mai rupe lungi trestii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fusese Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți superb, straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vremea potrivită. Chiar cu un ton mai exigent decât mi-aș fi dorit. Și nu neapărat exigent cât sincer. Asta a făcut-o, probabil, pe autoare să îmi pună în față o continuare. Nu prea mare ca dimensiuni și în siajul precedentei. Mi s-a confesat chiar că procesul de gestație a fost mult mai lung și că a încercat să lase manuscrisul la „fezandat” pentru obiectivitate mult mai mult decât în alte dăți. Semn bun, am gândit și am intrat
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]