378 matches
-
spui despre ce era vorba? mă întrebă el. I-am zâmbit larg, de data aceasta, i-am arătat tot ce mă înconjura, ba chiar și o libelulă ce se lăsase pe vârful unei lansete și-și etala în soare nuanțele sidefii în ape de argint, aur și rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prima deschidere a ușii de la intrarea în bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Atenție la fluture ! bubui o voce în spatele meu. Am văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea în iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok-ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să ceară tot ce vede. Nu mă pot stăpâni când văd atâtea sticle cu suc de acela verzui, care-mi place grozav, înșirate pe o masă, înaintea Alimentarei.“ Poate primesc totuși dropsuri mentolate. Sau pudrate cu cacao. Sau bomboane roz, sidefii, pictate cu dungi subțiri și umplute cu gem. Azi e zi de grădiniță. Voi deveni șoim. „- Să vă spun cum trebuie să fie un șoim al patriei, începe tovarășa educatoare, după ce ne cere să facem liniște. În primul rând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
că erau italieni cu corturile, dar regiunea nu prea era căutată de turiști. Petele se vedeau tulbure, ca o flacără de nuanțe 55 schimbătoare sau cum vezi marea, de foarte departe, printre colți de stâncă. Predomina un frez cu striații sidefii. Sa vin ne-a lăsat și a grăbit pasul ca să-i ajungă din urmă pe niște țipi de la Bălcescu cu chitarele-n spate, iar eu și Clara am luat-o peste câmp și am mers vreo sută de metri până la
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
toracică, priveam cum tipul nesfârșit de lung, "nazistul", cu nădragii evazați de trei palme, își aluneca mâinile pe fundul blondei spălăcite cu care dansa și îi strecura mereu coapsa între picioare, lipindu-și-o de pubisul ei ascuns sub rochia sidefie. Lulu rânjea cu o dantură de negrotei, cu ochi lucind demonic, reflec-tînd albastrul, smaraldul și rozul becurilor. Țopăia pe călcâie, lăutărește. La dansurile rapide se întrecea cu Bazil în a arunca piciorul împrejur, a mișca din dos muierește... își dădeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de vopsea și un puf de lemn putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge de nebunia de-atunci ca două animale primitive, transparente, cu vacuole și corpusculi, vizibile prin cleștarul moale al cărnii lor, cu filamente sidefii ca bășica de pește, cu cili străvezii și cu pseudopode retractile. Se ating cu pielițele umede și timide, se recunosc printr-o chemotaxă subtilă, se alipesc prin secreția unor cleiuri străvezii și scânteietoare, fac schimb de substanță, de dragoste, de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
căngi și pârghii ascuțite, se repezise fulgerător, balansîndu-se pe fire, către un fluture minuscul, o molie albă, catifelată, care-și lipise o aripioară de vălătucul de pânză de păianjen din jurul crăpăturii, pe când cu cealaltă flutura ca un evantai, aruncând puf sidefiu în aer. Nu-mi puteam lua ochii de la lupta oribilă. Păianjenul nu se grăbea. Cu câteva fire și-a priponit bine victima de plasă, a anihilat zbaterea aripii libere, iar apoi, lucrând gheboșat, tîrîndu-și burta moale pe deasupra și pe dedesubtul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul porcin roșu ca o petală de mac, cu buclele înfiorate de briză. își ridica în sus, pe pulpele groase, în ciorapi sidefii, fustița, până când deasupra jartelelor apăreau chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușă. Pereții borcanului deveniseră drepți și limpezi ca de cleștar și brusc am simțit o spaimă irațională, o teroare cum nu mi-a fost dat să mai încerc vreodată. Fetița ajunsese în fața ușii și începu să bată cu pumnii mici, sidefii, în cristalul gros. De spaimă, mă trântisem pe jos și mă zvârcoleam, dar nu o slăbeam din ochi. Când a apucat lacătul, am simțit că mi se sfâșie măruntaiele, că îmi explodează inima. Ea a rupt lacătul și, cu mâinile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mai știam nimic. Mai mult, mi-am dat seama că acea perioadă a vieții mele a fost cea care a concentrat tot ce este original și poate chiar neobișnuit în mine. Cum a rezistat până acum acest glob perfect, sidefiu, încuiat între valvele cenușii ale veții mele de profesor necăsătorit și blazat, care trăiește pentru că tot s-a născut, nu îmi dau seama. Dar m-am simțit foarte fericit că aș putea avea și eu, la o adică, niște lucruri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai scoase două sticluțe tronconice de ojă de unghii, una cu un lichid vâscos de culoare stacojie, iar alta cu un lichid sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am visat, astfel, că umblam pe aleile nesfârșite și mereu încrucișîndu-se ale unui parc. Era o înserare roz-violetă, ca o ceață ușor luminiscentă. În acest ținut crepuscular lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ating vreodată. Destinderea a fost atât de puternică, încît o clipă m-am simțit imaterial. Seara mi-a dat telefon. Mi-a spus că nu-i nimeni acasă la ea și că sta pe întuneric. Mi-o închipuiam, mică și sidefie, în casa aceea cu mobilier greoi, care trebuie să fi arătat înfricoșător pe întuneric. Mă ruga s-o iert, îmi spunea că totul se terminase între ea și el (dar însuși faptul că evita să-i rostească numele și că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe noptieră și pe cearceaf? Sânt ele opera mea, sau Opera ei? Mai pot discerne ce e al ei de ce e al meu? Iarăși mi-e frică. Pierdut în peisajul creierului ei, călcând pe terenuri nesigure, prin zone roze și sidefii, afundîndu-mă în văile circumvoluțiunilor ei, în râpele vestibulare. Afundat pe cărări înguste în pădurea obscură a paleoencefalului ei, oglindindu-mă în apele epifizei (dar văzând pe cine?), trecând pe deasupra bolgiilor cu amintiri care urlă în smoală topită, sucindu-mă sub
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
colegi mai apropiați (căci de prietenie nu putea fi vorba) au simțit nevoia mea de ajutor și s-au străduit să mă scoată din erotopatia astă. Ea se opaciza față de mine văzând cu ochii, ca și când ar fi prins o crustă sidefie, indescifrabilă. Nu-mi mai dădea nici o atenție la școală. După primele săptămâni din trimestrul al treilea m-am mutat iarăși din banca ei, fără ca ea să reacționeze în vreun fel. Era foarte schimbată, ca și când s-ar fi maturizat cu câțiva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea dintr-o mașină a depanării parcată la vreo sută de metri de noi. Acolo, în mijlocul străzii pustii, așteptam acum poruncile reginei. Carmina, cu coronița aurie pe cap, privea concentrată mărgeaua sidefie. Iadeșul și ceasul dovediseră a avea mari puteri. Ce putea face oare perla din mână Carminei? Părea că nimic, după vreun sfert de oră în care ne-am străduit să inventăm ceva. Până la urmă însă, Regina Albastră îi ghici secretul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
erau făcuți ca să vadă, ci ca să-i împodobească fața cu apele lor ca de agat. Purta la gâtul decoltat patru șiruri de perle (firește artificiale, ca tot ce era pe ea, dar ce importanță avea pentru noi?), în fiecare boabă sidefie se răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca gușterul, transparente ca apa de mare, ca apa din mările Chinei. Gâfâind în spatele ei, cu turban și evantai, Balena își căra colacii de osânză cu demnitatea unei Mamie. I-am rupt eu însămi Puiei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prima oară cu liftul, mi-am adus aminte de senzația aceea apăsătoare. Ne-am repezit țipând la fereastră. Jos, la zeci de metri sub picioarele noastre, vedeam Bucureștiul întins și întortocheat ca un labirint înecat în vârtejuri de praf. Cețuri sidefii și gălbui și roz-pale acopereau clădirile cele mai înalte: Palatul Telefoanelor, cu tot soiul de fiare cenușii instalate în vârf, Foișorul de foc, cu ferestre prismatice, magazinul Victoria, blocurile vechi de pe Magheru, blocul Turn și, departe în zare, albăstruie și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Reporterul, după ce vorbi cu însuflețire câtăva vreme, cu fața spre camere, încearcă să intre în cabina Daciei ca să stea de vorbă cu arhitectul. Dar Profesorul și Elena îi explicară că maestrul, ale cărui degete incredibil de lungi baletau pe clapele sidefii, nu poate fi întrerupt din transa lui. În cele din urmă, televiziunea se mulțumi cu un reportaj de un sfert de oră, în care se vorbea despre Mozart pe fondul muzicii arhitectului. Tot cam pe atunci Elena constată că rămăsese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de comandă al sintetizatorului. Coatele și antebrațele i se resorbiseră în coaste, așa că direct din torace îi ieșeau acum cele două buchete de degete, fiecare cuprinzând câteva zeci de filamente ca nuielele, dar complicat articulate, și care atingeau neobosit clapele sidefii. Profesorului îi veni să vomeze, simțind fiorul de oroare sacră în fața acestei ființe atât de puțin omenești. Ca să nu aibă timp să dea înapoi, stinse farul și se repezi la portiera din față. Cum trase de ea, aceasta se desprinse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
deget, pe rând, prin ansa-i aurie, o râcâia ușor cu unghia în colbuitele intrânduri, întârziind minute bune, cu indexul sau policarul, în interiorul alb al ei, dându-i ocoale nesfârșite, de parcă l-ar fi șlefuit, precum un maâtre bimbelotier, concavitatea sidefie a unei scoici, a unui ghioc. — Bănuiți, domnule profesor, îl întrebă Nora, arțăgoasă, pe Vasile, de ce crapă din senin un vas, o vază, o cană albă de cacao velină ca o caolină, un pahar, o cupă de șampanie, o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau muștele, erau niște muște tăcute și folositoare, făceau parte dintr-o ordine naturală, de culoare albastru electric, la fel cu acel patio atît de frumos luminat unde Juan Lucas, foarte sigur pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uită la baie și Își imagină ce ar fi s-o umple cu apă fierbinte și să scape de durerea din coapse. Dar baia era ciudată și luxoasă, cu un covor gros de culoarea laptelui și faianța avea o aparență sidefie. Îi dădea senzația că este soioasă; se gîndi la manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc, se cutremură epuizată; Închise capacul toaletei și se așeză pe el cu coatele pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]