2,790 matches
-
deoarece ieșind din îmbulzeală se dumiri că era mai ușor cu zece kilograme, adică taman greutatea tăbuiocului cu mălai, care se evapoase cu ajutorul unor hoți de meserie ce iau tăiat baierele pe nesimțite și dispăruseră cu sac cu tot. Săracul Sile rămase înmărmurit și înfricoșat de primirea ce-l aștepta la întoarcerea acasă, dar ce să-i mai faci unui furt împlinit și bine regizat: „prinde orbul, scoate-i ochii”! Nu de puține ori, bunicul, ajutat la lucru de Sile și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Săracul Sile rămase înmărmurit și înfricoșat de primirea ce-l aștepta la întoarcerea acasă, dar ce să-i mai faci unui furt împlinit și bine regizat: „prinde orbul, scoate-i ochii”! Nu de puține ori, bunicul, ajutat la lucru de Sile și de alți ucenici, negocia prețul lucrării în produse din gospodăria clientului. Astfel, o dată au fost plătiți cu făină de grâu sau porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de sfârșit de martie cu lună plină, așa că se vedeau urmele pașilor nesiguri ai chefliului în colbul drumului, oamenii cumsecade fiind la odihna somnului. Se spune că norocul sorții îi ajută pe cei îndrăzneți, judecată confirmată în acea noapte de Sile, care găsi fâșicul cu banii căzuți din sân în mijlocul drumului, căci omul beat o ține tot pe centru să nu ajungă în șanț. Bucurie mai mare n-a adus Sile părinților nici când a plecat la cătănie, în anul binecuvântat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ajută pe cei îndrăzneți, judecată confirmată în acea noapte de Sile, care găsi fâșicul cu banii căzuți din sân în mijlocul drumului, căci omul beat o ține tot pe centru să nu ajungă în șanț. Bucurie mai mare n-a adus Sile părinților nici când a plecat la cătănie, în anul binecuvântat al nașterii mele. Anii grei de după război au afectat și viitorul tinerilor din sat, care, în ciuda lipsurilor de tot felul, au știut să-și facă viața cât mai plăcută, folosindu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
parcă din baladele lui François Villon: „ - Dar unde ne sunt horele de altădată”? Unchiul Vasile s-a implicat încă din tinerețe în viața culturală a satului. Desemnat să urmeze un curs intensiv de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce cu un aparat de filmat cu bandă îngustă de 15 mm, cu care a dat filme, regulat, în sala cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dealul Buzău sunt îngropați soldați de toate naționalitățile, din primul și al doilea Război Mondial. Când bisericuța veche a cimitirului s-a degradat, a trebuit refăcută din temelii în 1950, la atelierul de tâmplărie al bunicului Nițucă, ajutat necondiționat de Sile și Gică. După execuție, a fost transportată cu căruțele la cimitir, asamblată și predată la cheie lui Alexandru Morar pentru întreținere, el având evidența soldaților căzuți la datorie din ambele tabere. Tot în perioada ce a urmat războiului, funcționa Uzina
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
predată la cheie lui Alexandru Morar pentru întreținere, el având evidența soldaților căzuți la datorie din ambele tabere. Tot în perioada ce a urmat războiului, funcționa Uzina de apă a neamțului Misner, de pe cursul râului Moldova, unde cei doi frați, Sile și Gică erau angajați cu simbrie să distribuie curent electric la cetățenii înstăriți, racordați la rețea. O vecină de pe Topliță, Domnica lui Duț, care nu avea copii, îl chema de obicei pe Sile pentru diverse treburi în gospodărie. Cumpărându-și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cursul râului Moldova, unde cei doi frați, Sile și Gică erau angajați cu simbrie să distribuie curent electric la cetățenii înstăriți, racordați la rețea. O vecină de pe Topliță, Domnica lui Duț, care nu avea copii, îl chema de obicei pe Sile pentru diverse treburi în gospodărie. Cumpărându-și un aparat de radio, l-a rugat să-i monteze o antenă și să-i arate cum se prind posturile. Pișicherul o învăță să caute pe scala undelor scurte, posturile străine cu emisie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de muncă ai mamei, pregătind-o temeinic pentru confruntările de mai târziu cu viața, a încheiat sacrificiile celor de acasă. Periodic, în timpul școlii s-au trimis pachete cu haine curate de schimb și alimente. Odată-i veni și rândul lui Sile, care confecționă o valiză gigant din lemn în atelier, să încapă și pomenile aduse de bunicul de la un prohod, plus încă două pachete pentru două colege vămence, Niga și Preutescu. Drumul la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să încapă și pomenile aduse de bunicul de la un prohod, plus încă două pachete pentru două colege vămence, Niga și Preutescu. Drumul la Rădăuți era cam peste mână, căci trebuia schimbat trenul în gara Ițcani din Suceava, bașca aglomerația obișnuită, Sile stând cu valizoiul greu ca plumbul pe scara vagonului tot drumul, pricopsindu-se cu o răceală severă, soră cu pneumonia. Acum, necazul cel mare al unchiului Vasile, pe lângă afecțiunea sa cardiacă și circulația periferică deficitară ce-i amorțește picioarele, este
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care depindea financiar. Cenzura impusă ( bănuiesc că de cei de la Primă ie), inițial, a devenit autoimpusă. Situația Îmi este cunos cută de pe vremea comunismului, cînd am avut și eu cîteva emoții de acest fel. Și cînd mi s-a făcut silă de cei din teatru, care erau ...mai cenzori decît cenzorii oficiali!... Dar a propos de piesa dramaturgului rus : vorbesc cu Sorina Bălănescu despre ea și-i spun că finalul este luat din Fizicienii lui Durrenmatt. “Ca să vezi, domne’!”, Îmi replică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
gara! Nu mă duc să iau trenul : am senzația că plec de tot!”. Atitudinea mea este complexă : uneori urăsc, alteori iubesc gările prin care trec...Nu mi-e rușine să recunosc, plîng cînd Îmi pleacă (un) cineva drag, mor de silă În alte ocazii sau gust poezia plecării, de multe ori. Depinde de gară, depinde de tren, depinde de locul În care mergi și de ce mergi. Am stat prin gări, nu exagerez, cam 20% din viață : fără folos! Dar nu le
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Breaza! ; nu știam nici că Florin Tornea - care mi se părea o persoană onestă, În perioada În care colaboram la revista Teatrul - a fost unul dintre cei care au contribuit la Întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să Învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai „tribunalului” comu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu șiar visa, și azi, să joace un spectacol de 700 de ori! Din păcate, puține depășesc 50 de reprezentații... Apoi, este foarte interesant de continuat analiza declarației hîtrului uncheș de azi : cum trebuie să te simți să joci cu silă? Cumplit! (am montat și eu vreo zece piese cu silă, și mi-a fost tare rușine de mine!). Apoi, cum se putea ca o piesă oarecare - pe care azi nici sinucigașii profesioniști nu ar mai introduce-o În repertoriu - să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
700 de ori! Din păcate, puține depășesc 50 de reprezentații... Apoi, este foarte interesant de continuat analiza declarației hîtrului uncheș de azi : cum trebuie să te simți să joci cu silă? Cumplit! (am montat și eu vreo zece piese cu silă, și mi-a fost tare rușine de mine!). Apoi, cum se putea ca o piesă oarecare - pe care azi nici sinucigașii profesioniști nu ar mai introduce-o În repertoriu - să aibă un asemenea succes de public?! Fiindcă, poate nu știți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Mda... Ia uite, domnule, cum cade omul pe drojdia cleioasă a depresiei din nimic! "Păi, da. Astăzi, vorba aia, știi cân' pleci d-acasă, da' nu știi când și cum te mai întorci înapoi. Am ajuns de mi-e și silă să mă mai uit la știri. Numai crime, tâlhării și jale, că d-aia se scrântesc atâția la diblă. Cică așa era și pe timpu' lu' Ceaușescu, da' eu nu cred. Noo! Es-clus! Al'fel erau oamenii și la nenorociți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi înnegură fața: "Aoleooo! Da' cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
îmi dăduse și un ajutor: pe scumpa lui soție Iozefina, funcționară la Primărie, capabilă să facă tot posibilul ca măcar să-mi dactilografieze manuscrisul. Cred că nici nu aș fi rezistat altfel. Uram scrisul la mașină. Îmi era de-a dreptul silă, mai cu seamă când textele scrise de mână, atât de umane și grăitoare, odată dactilografiate de mine, se spurcau și se alterau. Eu scriam, e drept, foarte încet la mașină, fiindcă, vrând-nevrând, mă agasa țăcăneala aceea, adevărat supliciu, și mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum se întâmplă de obicei - nu prea aveau chef de vorbă. În fața fiecăruia - de parcă erau vorbiți - hodinea câte un deț de rachiu. Fiecare bea în tăcere. În silă parcă. După o înghițitură, îl auzeai pe câte unul scoțând un „uah” de ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu glasuri mai înalte, iar când felinarul din bagdadie a început să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
armata și apoi concentrările împreună și acum tam nisam - Toadere, băiete, scoate tu gologanii datorați de bunicul tău bunicului meu! Așa ceva nu se poate, domnule perceptor!” „Dacă așa spui tu, eu nu pot să-ți fac binele cu de-a sila”. „Nu poți, nu poți, da’ așa în șagă tot poți s-o faci. Nu?” „Adică ce șăguială să fac, măi Costică?” - a întrebat perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poruncit în felul ei mătușa Catinca. Moș Dumitru a mai turnat vin în ulcele, în timp ce pe masă au poposit turtele calde, alături de slănina tăiată potrivit... Nici de această dată însă cuvintele nu și-au găsit cale... Mâncau și beau în silă parcă. Abia într-un târziu, Pâcu a început să vorbească: Să vezi, Dumitre, că o vreme n-o să mai avem nici somn și nici poftă de mâncare. Prea erau toate la locul lor... Și treaba și mâncarea și somnul veneau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moș Dumitru și de Pâcu parcă le ninge și le plouă... Nici pe drum - așa ei între ei - nu și găsesc de vorbă, cum se întâmpla până ieri. Și apoi ce-i în inima mea...” Cărăușii au mâncat, dar în silă parcă. Doar că le era foame. Altfel poate nici n-ar fi mâncat. Când au terminat, s-au foit pe scaune, gata să se ridice... Mitruță s-a uitat la Hliboceanu, întrebându-l din priviri: „Da’ ce înseamnă asta? Când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noastră? Nu se poate! Ceva nu-i în regulă! De unde până unde alți cărăuși? Numai că îi o făcătură la mijloc. Poate i-a adus cantaragiul de aici fără știrea lui Aizic și vrea să-i bage cu de-a sila între noi... Asta... mai va, vere! Nu treceți voi peste Hliboceanu de ați fi unși cu toate chiclazurile din lume! Eu și cu ai mei hotărâm pe cine primim ori ba între noi! Să vă iasă din cap gărgăunii!” Pe măsură ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le-a Împins Într-un colț ceva mai Întunecat al pieței. Două dintre decapotabile, ceva mai gureșe, au fost lăsate imediat pe jantă, altele, care refuzaseră, prin tragerea frânei de mână, să se deplaseze, au fost urcate cu de-a sila Într-un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe toți bărbații întâlniți în drum care își exprimau dorința de a o avea. Norma Jeane Baker este, în ultimă instanță, cea care a omorât-o pe Marilyn Monroe în noaptea de 4 spre 5 august, 1962. Din prea multă silă și oboseală. De multă vreme nu am citit o carte atât de pasionantă precum Marilyn pe divan de Michel Schneider. Un roman scris cu sensibilitate și dragoste, o lecție de viață mereu utilă. În ultimii 60 de ani, aproape orice
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]