380 matches
-
se aglomera. I se păru că pe desenul înclinat al feței lui Rim era un su-rîs . Negreșit, părere! - Așa atunci! . . . zise descumpănită, cu ideile împinse încoace și încolo, stângace de trupul ei inutil, acolo lângă ușă. - Nu! Nu va pleca! silabisi Rim deslușit. Ridicase puțin capul și Lina văzu bine surâsul. . . Un surâs proiectat dinăuntru în afară, din disprețul lui de ea și dinafară înăuntru, din maliția planurilor lui, din triumful calculat în sine și ou sine, din nepăsare de altceva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pînă atunci, dar surde pare-se că nu erau. Doar limbile le rămăseseră legate. Uneia dintre ele Precista i-a dezlegat-o, dar nu și celeilalte. Oamenii Își amintesc nervozitatea și agitația surorii nelecuite cînd a auzit-o pe cealaltă silabisind. Grăia greu, dar dădea glas cuvintelor și se făcea Înțeleasă. „Are mai multă credință“, au hotărît cei de față, privind-o cam chiorîș pe fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu. Îl luam apoi În primire, cu aceeași Întrebare, pe prietenul ungur, Duczi: — Tudod hogy mongyák angolul alma? — Nem. Scoteam din buzunar mărul Încet, Încet și-l etalam În palma stîngă. Cu arătătorul de la dreapta, ținteam spre el: — Apple! Apple, silabiseam eu Încîntat. Acuma, la găină, știți cum i se spune?... Vedeți că nu știți? Dar la cîine? TÎrziu am Înțeles pe deplin că tot ce am izbutit eu În viață cu meseriile pe care le-am deprins În virtutea unor chemări
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Între cap și pernă, fusese intercalat un dreptunghi tare, cartonul cu model de marmură al unui caiet, verde ca marea. O bucată de hârtie era atașată cu scotch. Trăgând-o la lumină, plimbând-o aproape de ochi, și cu buze ce silabiseau mut, amar, se forță să citească literele separate. Biletul era de la S (ori Shula, ori Slawa). „Tăticule: aceste prelegeri despre lună ale doctorului V. Govinda Lal sunt Împrumutate pe termen scurt. Au legătură cu Memoriile.“ Wells, desigur, scriind despre lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat și tras pe o linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
albastru marin. Se apropie și mă întreabă senin: -Știi țigănește? Eu mă desfac în mii de bucăți, mă înalț la ceruri și cad de acolo de multe ori. Sunt amețită și parcă nici nu mai văd, dar reușesc să îndrug silabisind abia: -De ce crezi asta? -Nu știu, arăți așa...ești brunetă... Tocmai ea, care-mi era cea mai dragă dintre toți... Nu se poate... Sigur visez.... Și-mi ciupesc brațul, dar mă doare. Deci i-adevărat. Spun supărată: -Nuuu... Fug
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
așa cum știu eu, și mai vreau să prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani. Și eu am văzut unul, dar mai mic, la Iași! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
starea aceea grețoasă și insuportabilă de sațietate, pe care n-am cum să ți-o descriu dacă singur n-o cunoști. Pot să ți-o exprim altfel, dacă vrei, mai pe limba boului: M-AM SĂ TU-RAT PÂ-NĂ îN GÂT! silabisi Carol. Tu nu concepi să te ridici de la masă și să zici: "Sărut-mâna pentru masă. Am mâncat prea destul. Permiteți-i vă rog să mă retrag". Sau nu se cuvine? ți se pare mai normal, sătul fiind, să stai și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de veste doamnei doctor. - Minunea de 1 Martie! - Alo, da, domnu doctor... adică eu sunt, Margareta, cu doamna doctor vă... - Ieri, în prima zi de primăvară, o apariție miraculoasă și-a făcut apariția la McDonald’s-ul din Piața Unirii... silabisi în continuare Gabrielescu. - Da! L-am găsit pe Costică! rezumă eficient doamna Popa. - După ce doi necunoscuți au intrat cu motocicleta în fast-food-ul deosebit de aglomerat... - În ziar! Cu Maica Tereza! Stai puțin. În ce-au intrat? - În fast-food. La McDonald’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar ce zic eu la o lecție, la toate lecțiile lui, când voia ca să termine clasa fraza începută de el: ― Această rocă, dom-ni-lor, face parte din era quater... și se oprea, ca să continuăm noi în cor, pe același ton și silabisit: ― ...na-ră! În clasa a II-a, Crăcănel era dirigintele nostru. Miercurea, ultima oră, fixase dirigenția, când făcea, cum se spune atât de greșit, "motivarea" absențelor, că, de fapt, elevul motivează pentru ce a lipsit, iar profesorul scuză absența! (Teoria asta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îl întrerupse doamna contrariată. Ce s-a întîmplat? Clasa a încremenit; iar Crăcănel, la fel... În clipa aceea nu mai semăna cu un pelican, ci cu un cameleon... se făcuse roșu ca... sfecla. Spumegând de indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia asta! Ia citește inițialele de sus în jos, să vezi ce-ți dă! Înfrigurat, Dinulescu îmi smulse hârtia din mână și silabisi: ― Tan-ți-ești-o-gîs-că! Extraordinar! E o grozăvie! Bravo, mă, așa da, acuma înțeleg! Dar vorba e, cum află ea, că poate nu se pricepe la șmecherii d-astea poetice; cum află ea că poezia e cu acracostih, sau cum naiba-i zice
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și la cartea de telefon, pe care o răsfoise din scoarță-n scoarță. Întotdeauna ceva nu se potrivea. Satanovski, tot căutându-și altă identitate, se dusese și În cimitir. Umbla de la un mormânt la altul, de la o cruce la alta, silabisind numele celor decedați. Găsi acolo tot felul de nume, care de care mai fistichiu. Le notase cu răbdare pe un carnețel, cu gândul să facă acasă, În tihnă, alegerea potrivită. Dar, tot umblând de la un mormânt la altul, dădu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aceasta nu-l va pîndi atunci cînd el Însuși se va prăbuși În somn. Beregata este un organ atît de vulnerabil chiar și la popoarele care abia și-au ieșit din minți...! Cum știe el să mă dezvețe de moarte, silabisindu-i numele numai pe vertebrele mari, cum știe el să ne spună acum la despărțire că nu există nici o literă În alfabet care să nu aibă pe conștiință miliarde de morți! Înțeles doar de la jumătate, prăvălit pe spate În grădina
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a refugiat în stadola lui încăpătoare, unde începură, cu mare plăcere, a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
voievod la 6 iunie 1727 (7235). O scutire care le întrece pe toate.” Pot s-o citesc și eu? „Chiar te rog s-o faci, dar cu voce limpede și cât mai repede.” Curios nevoie mare, m-am apucat să silabisesc: „Io Grigorie Ghica voievod...Scrierm domnia mea la toți boiarii și la toți slujitorii... Facem știre tuturora pentru Ioniță curelar gospod, carele lucrează la cămara gospod... Iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angăriile, oricâte ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pentru nevoile orășenilor din Iași. Asta stă scris în hrisovul cela din raftul de dinaintea ta. Ia să auzim!” N-am avut încotro, pentru că vorba călugărului și apoi curiozitatea m-au împins să pun mâna pe hrisov și să încep a silabisi: „Io Grigorie Ghica voievod...domn al Țării Moldova. Facem știre cu această carte a domnii mele tuturor...că iată văzând noi supărare orășenilor de aice din Iași de lipsa morilor, cercând morile pe la Prut și la alte locuri depărtate și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de la Sfântul Mormânt în afară de mănăstiri cu tot cu averi? Uite-te, ți-am pus pe masă un hrisov din 8 iunie 1733 (7241), dat de Constantin Nicolae Mavrocordat voievod.” Împins de curiozitate, mă reped ca un uliu asupra hrisovului și încep să silabisesc...Mă opresc, însă, și constat: Păi vodă o ia cam pe departe, părinte, și este oleacă de cale până ajunge la ce vrea să spună cu adevărat. „-Trebuie să ai răbdare, dragule. Știi cum se spune: cu răbdarea treci și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și, la 15 octombrie 1741 (7250), scrie mitropolitului episcopilor și egumenilor de la mănăstirile din Iași pentru a lua dezlegare. Citește scrisoarea lui vodă, să ne tălmăcim, dragule.” Odată cu ultimul cuvânt, bătrânul mi-a pus în față scrisoarea voievodului. Încep să silabisesc plin de curiozitate și amărăciune: „Sfinția ta părinte mitropolit, împreună cu sfinția ta părinte Levis și cu sfinția lor episcopii și egumenii ce se află aici să vă adunați să faceți săbor și cum a porunci sfânta pravilă bisericească...să hotărâți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și zapcii, care să vegheze la îndeplinirea poruncii. „Îndată ai să afli o altă noutate.” Care-i aceea, părinte? „Citește în condica asta, la data de 6 mai 1742 (7250), și ai să vezi.” Iau condica din mâinile bătrânului și silabisesc: „O carte la starostele de Cernăuți , răspunsul cărții..., precum gazeturile ce-au trimis de la niște domni leșești le-au adus și aceste gazeturi sânt vechi, nu-s nici de, o treabă, nici trebui mării sali gazeturi de la domnii acei leșești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să mănânce muflonul ... - Să mănânce ce? o invit vag uimit să repete. - Mu-flo-nul, silabisește ea, crezându-mă mai tare de ureche. Și, pe urmă, cu oarecare îngăduință dăscălească: - ...berbecul sălbatic de la Grădina Zoologică, cu coarne mari, răsucite, strămoșul... - Bine, bine, opresc Discovery-ul ad hoc, știu ce e. Cum s-a întâmplat? - Nimeni nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă-n durerea mea! Roagă-te de banii ăia pentru robul lui Dumnezeu Leonard... căruia a-nceput să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine cu bine. § Bătrânul vorbește într-o limbă necunoscută. Parcă silabisește. „Este mo!” îți spune. Te dumirești, oarecum: o știe din romanul anterior, Saludos; hotărâseși, acolo, ca o putere ocultă să impună lumii un grai nou. Unic; impropriu unei culturi umanistice. Telegrafic; arid; cazon. Cineva încearcă, acum, să construiască pe textura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
străine: șoselele Înseamnă Rusia, calea ferată, telegraful, banca Înseamnă Anglia, poșta Înseamnă Austro-Ungaria... — ...iar predarea științelor Înseamnă dl Baskerville, de la Misiunea Presbiteriană americană. — Exact. Ce alegere pot face oamenii din Tabriz? Să-și lase fiii la școala tradițională, unde vor silabisi, vreme de zece ani, aceleași fraze informe pe care strămoșii lor le buchiseau deja În secolul al XII-lea sau, mai curând, să-i trimită În clasa mea, unde vor dobândi o Învățătură echivalentă aceleia a micilor americani, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]