748 matches
-
cartea despre Goethe în întregul ei, deci și capitolul despre goethitate (das Goethetum), în care arătam că Goethe a teoretizat devenirea întru devenire, dar de trăit, a trăit devenirea întru ființă. Era deci tocmai capitolul prin care Goethe a obținut silogismul și mă despărțeam astfel de el nu judecîndu-l, ci mîntuindu-l cultural, deci creîndu-i un destin; pentru că orice destin adevărat este un silogism cultural. Or, Alecu nu a fost în stare, discutîndu-mi cartea despre Goethe, s-o mântuie într-un silogism
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devenire, dar de trăit, a trăit devenirea întru ființă. Era deci tocmai capitolul prin care Goethe a obținut silogismul și mă despărțeam astfel de el nu judecîndu-l, ci mîntuindu-l cultural, deci creîndu-i un destin; pentru că orice destin adevărat este un silogism cultural. Or, Alecu nu a fost în stare, discutîndu-mi cartea despre Goethe, s-o mântuie într-un silogism. El nu este în stare să-mi vadă destinul, pentru că el însuși a rămas în orizontul judecății culturale. Și cu voi problema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
silogismul și mă despărțeam astfel de el nu judecîndu-l, ci mîntuindu-l cultural, deci creîndu-i un destin; pentru că orice destin adevărat este un silogism cultural. Or, Alecu nu a fost în stare, discutîndu-mi cartea despre Goethe, s-o mântuie într-un silogism. El nu este în stare să-mi vadă destinul, pentru că el însuși a rămas în orizontul judecății culturale. Și cu voi problema este mereu aceeași. Mai ales lui Andrei îi cer să-mi spună care e "silogismul" lui. Pentru că lucrarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mântuie într-un silogism. El nu este în stare să-mi vadă destinul, pentru că el însuși a rămas în orizontul judecății culturale. Și cu voi problema este mereu aceeași. Mai ales lui Andrei îi cer să-mi spună care e "silogismul" lui. Pentru că lucrarea despre peisaj poate rămâne o splendidă judecată, dacă din ea nu se deschide o altă carte." Miercuri, 23 ianuarie 1980 Astăzi de dimineață a sosit și Victor, bucurîndu-ne pe toți. "Ce frumoși sînteți laolaltă, ne-a spus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el - pentru că mă privește direct; este tot cazul meu aici. Am să încep cu câteva observații generale, apoi am să trec la cazul meu. Mai întîi, ce facultăți corespund celor trei trepte? Cred că judecății îi corespunde intelectul, raționamentului (sau silogismului) - rațiunea, iar conceptului - revelația. Însă în timp ce trecerea de la intelect la rațiune este o chestiune de grad, trecerea de la rațiune la revelație se face printr-o ruptură de nivel. În acest sens, poți fi vinovat că n-ai obținut raționamentul, rămânând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lași străbătut; te afirmă el. Există apoi vârste, temperamente, profesiuni, epoci ale judecății și tot așa - vârste, epoci, profesiuni etc. ale conceptului. Eticismul, esteticismul, criticismul țin în mod fatal de judecată. Prin chiar condiția lor, ele nu pot evolua către silogism. Sau privitor la profesiune: cum poate ieși un istoric de artă sau un critic de artă din condiția judecății? O vârstă a judecății este tinerețea, așa cum Franța și Anglia sânt stilistic vorbind, țări ale judecății. Cât privește cazul meu: mărturisesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
artă sau un critic de artă din condiția judecății? O vârstă a judecății este tinerețea, așa cum Franța și Anglia sânt stilistic vorbind, țări ale judecății. Cât privește cazul meu: mărturisesc că nu m-a preocupat un legato al operei, un silogism al cărților. Obsesia mea a fost - și este încă - să obțin un legato al operei cu viața proprie. Altminteri, mi se pare că riști un monstruos al reușitei: poți obține raționamentul, ba chiar conceptul la nivelul operei, în vreme ce în plan
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cărțile dumneavoastră. Or, noi trebuie să obținem totul împotriva noastră înșine; împotriva eredității noastre, a metabolismului nostru etc. Toate funcțiile dumneavoastră vitale întrețin gândirea, la noi, ele o inhibă. Noi nu avem decât o șansă: eroismul. Revenind deci la problema silogismului creației, recunosc că nu l-am obținut. Gândurile mele nu fac serie în ele însele, nu sânt o construcție. Dar, după cum ați văzut, nu asta mă preocupă. Mă preocupă ca ele să reflecte corect problema mea, tribulațiile mele, să fie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl exprimă chiar în chip fals. Problema mea s-ar putea deci rezuma astfel: nu înțeleg să obțin conceptul (sau măcar raționamentul) cu orice preț." Noica a primit zilele trecute o scrisoare de la E.C. Am citit-o azi. Ce splendid "silogismul" acesta al disperării care îmbrățișează cu un singur gest viața și cărțile sale! "...je suis fatigué (la fatigue est la specialité de ma famille!) et de toute façon j'ai perdu le goût de me manifester, de "produire". Une vieillesse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui o numește rectificare (cînd noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul vechil și-a schimbat senzul, ceea ce dovedim prin următorul silogism. Toți advocații au dreptul de a pleda înaintea tribunalelor. Toți vechilii sunt advocați. Toți vechilii au dreptul de-a pleda înaintea tribunalelor. Concluzia e falsă, pentru că realitatea dovedește contrariul. Deci a doua premisă susținută de "Curierul int. gen. " e falsă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
subsumțiunii, n-o putem ținea de-o dezvoltare mai deplină a concluziei categorice, ci numai de-o formă care și-au lepădat florile și n-au lăsat decât trunchiul purtător. Să luăm acum explicarea d-lui Maiorescu: La regula că silogismul trebuie să aibă trei termeni pare a face escepțiune așa numitele silogisme hipotetice cu numai doi termini aparenți. Ele au formele următoare; Daca este m, este s., însă m este (sau nu este), prin urmare este (sau nu este) s.
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
categorice, ci numai de-o formă care și-au lepădat florile și n-au lăsat decât trunchiul purtător. Să luăm acum explicarea d-lui Maiorescu: La regula că silogismul trebuie să aibă trei termeni pare a face escepțiune așa numitele silogisme hipotetice cu numai doi termini aparenți. Ele au formele următoare; Daca este m, este s., însă m este (sau nu este), prin urmare este (sau nu este) s. {EminescuOpIX 424} Dacă este m, nu este s, însă m este, prin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s. Argumentarea se face în forma dintâi după modus ponendo ponens și tollendo tollens, în cazul al doilea modo ponendo tollente, în cazul al treilea modo tollendo ponente (V. paragraf 24). În toate cazurile însă, argumentarea se face și la silogismele hipotetice cu ajutorul a trei termini. Nici că poate să fie altfel. Din judecata "dacă este m, este s", întrucît rămâne mărginită la acești doi termini m și s nu va rezulta niciodată o concluziune nouă. Când însă în premisa a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
niciodată o concluziune nouă. Când însă în premisa a doua se zice "m este", atunci se adaugă terminul al treilea, adică "este", care aici nu are înțelesul unei copule, ci înțelesul predicativ al existenței reale (comp. paragraf 20). Prin urmare silogismul hipotetic se reduce la următoarea formă de silogism obicinuit cu trei termini; s este o dependință a lui m, însă m are existență (p), prin urmare și s are existență (p). Dintr-aceasta e evident că, dacă autorului logicei i-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a doua se zice "m este", atunci se adaugă terminul al treilea, adică "este", care aici nu are înțelesul unei copule, ci înțelesul predicativ al existenței reale (comp. paragraf 20). Prin urmare silogismul hipotetic se reduce la următoarea formă de silogism obicinuit cu trei termini; s este o dependință a lui m, însă m are existență (p), prin urmare și s are existență (p). Dintr-aceasta e evident că, dacă autorului logicei i-au rămas în minte în mod neconștiu o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
gândirii clare și hotărâte, care să prefacă metalul ascuns în pietriș în metal curățit și prețios. În acest sens esplicarea d-nului Maiorescu mi se găsește în nici o carte, căci după citatul lui Trendelenburg se vede că el însuși admite în silogisme hipotetice numai doi termini (faptul pur și simplu al subsumțiunii). Dacă acesta e un plagiat, atunci tot ce gândește vreun om în lume e asemenea un plagiat, căci toți nu facem decât a gândi până la capăt ceea ce altul au gândit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
jos. Modurile acestei figuri sânt în număr de patru și se numesc: Barbara (aaa), Darii (aii), Celarent (eae), Ferio (eio). În aceste cuvinte numai inițialele și vocalele sânt importante; cele din urmă arată cantitatea și calitatea celor trei judecăți din silogism, cele dentîi reducerea. ["A TREIA FIGURĂ... "] 2257 A treia figură e aceea în care medius e subiect în amândouă premisele, deci: M [plus] S M [plus] S M - S M - S M [plus] P M - P M [plus] P M
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate prezice: «cele ce sunt, cele ce vor fi și cele ce-au fost mai Înainte»1. Homer a fost cel care pe bună dreptate a rânduit mai Întâi «cele ce sunt», pentru a stabili În continuare viitorul și trecutul. Silogismul ipotetic pleacă de la prezent când este exprimat În propoziții de tipul: «dacă acest lucru există Înseamnă că a fost precedat de altul» și: «dacă acest lucru se produce acum Înseamnă că un anume altul Îi va succeda». (C) Așa cum am
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
calamitățile (inclusiv cele politice) vor țintui... speranțele. Vedem deci cum se scumpesc toate alimentele și în primul rând cele de bază. Observăm că speranța de viață scade în loc să crească, tineretul lipsește de la muncă și tot județul se depopulează. Printr-un silogism simplu viața noastră devine din ce în ce mai scumpă. Și totul pornește de la... motorină ! Cât reprezintă biodieselul certitudine pentru viitor? Cert e că avem în județ un temerar care dezvoltă o asemenea tehnologie. Cât va crește producția, cât va sărăci pământul și câți
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
șanse de a Învinge. Tema autorului În plan formal-teoretic, problema morții e la fel de relevantă ori irelevantă ca oricare altă chestiune luată În discuție de filozofie. În celebra Apărare, Socrate bagatelizează semnificația morții, substituindu-i caracterul irevocabil de paradox ori de silogism, transformând-o Într-o simplă materie brută a filozofării: Iar eu aș săvârși Într-adevăr ceva groaznic dacă, după ce atunci când m-au rânduit Într-un post arhonții pe care voi i-ați ales ca să-mi comande la Potideea, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
O diagramă în general Legisemn indicial rematic Un nume propriu, un pronume demonstrativ Legisemn indicial dicent Un strigăt auzit pe stradă Legisemn simbolic rematic Un substantiv comun Legisemn simbolic dicent O propoziție vizînd un caz individual Legisemn simbolic argument Un silogism, o teorie științifică Din definiția generală a semnului ca ceva care stă pentru ceva față de ceva într-o anumită relație se deduce natura relațională a semnului și structura sa triadică. Înțelegerea semnului ca relație explică și o altă condiție a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
un spirit opus alfabetizării, habitudinilor analitice de a nu investiga decît un singur aspect din viața formelor; de aceea succesiunii lineare de obiecte, momente, argumente i se substituie percepția totală, sinestezică, globalitatea și simultaneitatea datelor, altfel spus" aforismele vor înlocui silogismele" (U. Eco, 1985:.322). Emblema acestei globalități poate fi cartea lui McLuhan The Medium is the Massage, discurs în care imagine și rostire fuzionează, parcursurile logice sînt distruse în favoarea unei propoziții sincronice verbo-vizuale, ale cărei arabescuri solicită în egală măsură
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fost alcătuiră mai demult de Domnul Alcofribas, abstrăgător de chintesență. Scriere plină de pantagruelism, dacă ne referim numai la parodierea extremă a actului educativ în sine, din capitolele XIII-XV. Cu autoritatea paternă evident subminată de ridiculizare, Grandgousier, ne înfățișează, prin silogisme luând în derâdere scolastica, maniera în care trebuie deprins tânărul învățăcel Gargantua cu "toaleta" zilnică: "Mai întâi de toate, n-ai nevoie să te ștergi dacă nu ești murdar. Iar murdar nu poți să fii până nu te ușurezi. Așadar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dintre cele două personaje mai sus-menționate, ea se transformă în motivația preferată de autor pentru a satiriza tagma acelor superficiali magiștri deghizați în profesori atoateștiutori. Dar satira nu ar fi completă fără numeroasele parodii ce o compun. O parodie a silogismului se găsește în capitolul X din Cartea întâi, "Despre ceea ce arată culorile alb și albastru": "De pildă: cinstea și păcatul sunt potrivnice prin firea lor; tot astfel binele și răul: dacă cinstea și binele se împacă împreună (căci, fără îndoială
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Management Educațional și Integrare Europeană" și "Studii Culturale Românești în Context European" la Universitatea "Petrol și Gaze" din Ploiești. În 2013, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iași ia conferit titlul științific de Doctor în Filologie. A publicat volumele Emil Cioran. Silogismele maladiilor (2007), Succesul în educație: pedepse vs. recompense (2009), precum și articole în reviste de specialitate., Japonia, Spania). La Institutul European a mai publicat Darurile zeiței Amaterasu (2008) în scă ( Mihaela-Nicoleta Burlacu, Monica Lovinescu. O voce a exilului românesc (c) 2014
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]