313 matches
-
aiurit de însăși natura lui bolnăvicioasă. Și trebuie să ne asumăm asta. Pentru că cine s-o facă, domnule Vasile ? Cine să ros- tească despre viziunile corecte ? Vânzătorul de la colț, pe care-l poți prosti cu o sacoșă de bunuri ? Muierea simandicoasă și aranjată cu ultimele țoale din afișe, care e îngrijorată mai mult de calitatea blănii din care-i e făcut cojocul ? Sau de numărul de mărgele și strălucirea lor ? De aceea vă spun, pentru un model ca dumneavoastră, indiferența aceasta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu am grijă de mine. Dacă beau acum un pahar de apă rece ca gheața, pot să stric două spectacole. Îmi pun pofta-n cui și găsesc alte leacuri pentru căldură. Da, sigur că da, mulți m-ar numi un simandicos, un snob pentru toate ofurile mele. Dar să cânte ei seară de seară. Puțin îi pasă unui cântăreț de operă că e cafeaua prea fierbinte, el cântă câteva arii la câteva zile. Pe când eu cânt arie după arie, dacă ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru a-i face poftele Francescăi și pentru a o trata ca pe o adevărată regină. I-a umplut gar- deroba cu cele mai de preț haine din marile vitrine ale Parisului, Vienei sau Milanoului. Ieșeau împreună la cele mai simandicoase petreceri și banchete, îi vedeai mereu în cen- trul atenției la cele mai noi spectacole de teatru, la expozi- ții, urcând în trăsuri elegante sau mașini de lux. — Ești prea orb, Bibi, să vezi că femeia asta îți sucește mințile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
numără Thomas Wohlfahrt, diverși oficiali locali, între care și Jean-Jacques Aillagon, șeful comitetului organizatoric francez al proiectului. Încep să clipească blițurile fotografilor - singurii meseriași care au privilegiul să se miște nestingherit în spațiul liber dintre asistență și grupul de fețe simandicoase. Alocuțiunea doamnei Tasca nu conține nimic surprinzător, cuvinte de bun venit, referiri la integrarea europeană: ... le mur qui coupait l’Europe en deux est tombe. Ceux de la construction commune, commencée а six, se consolident de jour en jour. Aujourd’hui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o criză de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece populare rusești - micul orgoliu artistic al gazdelor, care trebuie neapărat să-și demonstreze talentele în fața simandicoșilor oaspeți, exact ca în filmele lui Șușkin. Schimb priviri încurcat-amuzate cu Andrei. Suportăm cu stoicism „concertul”. Întâlnirea de la redacția revistei literare din oraș, situată peste drum de bibliotecă, deși împănată cu „profesioniști ai scrisului”, mă izbește cu același aer de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
văd pe colegii noștri estonieni din Tren îmbrăcați la patru ace sau, mă rog, aproape la patru ace. Sunt acasă, deși călătoria încă nu s-a terminat (ce șansă să te afișezi în fața alor tăi ca membru al unei echipe simandicoase de scriitori europeni!), lumea e mică, toți se cunosc bine între ei, nu poți ascunde nimic și, în pofida firii mai molcome, aparent rece, a estonienilor, există, probabil, ca peste tot, o teamă de „gura lumii”, deși pofta lor de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
știu și cazul Smarandei Brăescu, care a fost invitată în 1936 (sper să nu mă înșel asupra anului) la Legația Marii Britanii din București, la un dejun oferit cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea. Printre atâtea doamne elegante și simandicoase din înalta societate bucureșteană, Smaranda Brăescu s-a prezentat purtând cu mândrie costumul popular moldovenesc din satul său. Cred că acest fapt se explică prin mândria de a fi român și de a purta aceste straie populare, mândrie pierdută între
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
patru paturi și apoi ne-a explicat că prima slujbă va fi la noapte, la care suntem invitați, spunându-ne și ora. Ne-a atras însă atenția că până atunci, trebuie să nu mâncăm, că-i păcat. Noi, cu figuri simandicoase și cu supușenie, iam răspuns că așa se va întâmpla. Apoi călugărul a plecat la treburile lui. Noi ne-am trezit singuri în cameră, cu micile noastre bagaje, fericiți că până aici ne-a arhondaric mers bine, dar după atâta
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
putea induce în rândul mimozelor pudice o reacție de strangulare a fluxului de oxigenare, finalizată cu decesul prematur al acestor creaturi hipersensibile, lipsite de apărare în fața gesturilor obscene și al unui lexic buruienos. În ceea ce ne privește, amintim acestor cucoane simandicoase de ambele genuri zicerea strămoșilor noștri, care-și aveau habitatul pe un pământ sub formă de cizmă, precum că: "Naturalia non sunt turpia." care în graiul nostru daco-latin sună cam așa: Lucrurile naturale nu sunt rușinoase." Deci, lăsați la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și un "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil", am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la aceasta reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu niște cuțitoaie ce păreau sabii Ninja. Atunci am gustat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
până li s-a duce gura la ureche! La Iași, am înlocuit reuniunile diplomatice cu cele literar-istorice, fiind prezent la întâlnirile "junimiste" de la Casa "Pogor", la lansările și expozițiile de la Casa "Mihai Eminescu" din Grădina "Copou" sau la alte "soarele" simandicoase. Încet, încet, lumea de aici, mai altfel decât "neoeuropenii" din Capitală, mai așezați, mai atenți, mai politicoși și, de ce n-aș spune-o și mai culți, începe să ne caute și să ne prețuiască, eu fiind, de altfel, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie a aterizat În arenă și, pentru câteva clipe, a devenit recuzită pe câmpia romană. Atâta i-a trebuit vajnicului critic! Refuzând să simtă pe pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
puterilor și care, peste aproximativ un sfert de veac, după ce îl contrazisese nu o dată pe temutul Ceaușescu, avea să moară în condiții dubioase. Care era „ordinea de zi” a acelei mari ședințe, de ce se adunase atâta lume și atâtea fețe simandicoase acolo, în sala „Dinamo” - nu mai știu. Dimineața, lucrările, ca să zic așa, s-au desfășurat fără incidente. Singurul fapt notabil a fost poate acela că, atunci când întreaga sală s-a ridicat în picioare ca să-l aclame pe Gheorgiu-Dej, eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mămăligă caldă. - Atunși n-am s-o mai omor. Îl invitam, cum spuneam, de multe ori la masă dar mult mai des îl invita Maria. Fata era ca o membră a familiei. Avea locul ei la masă indiferent ce companie simandicoasă s-ar fi întâmplat. Soră și fiică. În comună ne-am împrietenit și cu familia Calcev. El era gestionarul cooperativei iar soția era casnică. Aveau o fetiță, Ina, și un băiețel. Notarul comunei, Dragnev, era însurat cu sora doamnei Calcev
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
intrarea în rancho de "gauchos" călări, în costume tradiționale. După gustările de rigoare cârnăciori de tot felul, momițe, măduvioare și "clarete", un vin de masă nemaipomenit de "băubil" -, am fost invitați în curte la "parillada" (grătar). Grătarul la această reuniune simandicoasă avea dimensiuni uriașe, cam 5 pe 5 metri, și pe el sfârâiau jumătăți de viței, de batali, purcei de lapte și alte minuni, iar noi eram serviți de gauchos înarmați cu macete niște cuțitoaie ce păreau săbii Ninja. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o operă mai degrabă orală, despre Păstorel se vorbește mai des și mai mult. Probabil niciodată nu va ajunge desuet. George Călinescu a reținut în „Istoria...” sa una din conferințele lui Păstorel. Orașul aștepta vizita prințesei Ileana. Constituite întrun grup simandicos care purta numele de „Triunghiul albastru”, câteva cocoane se ocupau de organizarea evenimentului. Pe lângă banchete, spectacole, școli și expoziții, principesa trebuia să treacă în revistă tot felul de cercuri și asociații. I s-a propus lui Păstorel să țină cuvântul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lor am tăcut mâlc. Nu de frică pentru mine, dar pentru Eugen Simion. Să nu-i stric ploile. Și așa, din partea lui, a fost o dovadă de mare curaj și de prietenie să mă invite la un colocviu atât de simandicos. — Ambasadorul ăsta al Braziliei probabil că o să fie schimbat. — De ce să fie schimbat? — Pentru că a fost ales un alt președinte al Braziliei. Un fost sindicalist. Un om de stânga. — Nu înțeleg! Păi ecologismul e de stânga. Și eu sunt ecologist
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de la o țară spoliată. Chiar ar fi de prost-gust? România era mult mai bogată decît Argentina atunci cînd „tricolorii“ primeau cîte 90 000 de dolari pentru o calificare? însă, la noi, acești bani se înmînau cu fast, în cadrul unor petreceri simandicoase, la care se lipeau zeci de politicieni. Printre plicuri curgeau discursuri patriotice, mulți dintre oratori sacrificîndu-se apoi pentru țară și mergînd și la turneul final pe bani de la buget. Jucătorii încasau cecurile și apoi pretindeau gratitudine și statui. Probabil că
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
la față, slab, a Început să mă ancheteze. Și Întâi te luau prietenește, ca să ai Încredere, să te păcălească că el e băiat bun, băiat cumsecade... Așa procedau. Și mânca Într-una... când ronțăia bomboane, când ciocolată... și le scotea simandicos, ca să-ți facă poftă... Vă mai amintiți numele anchetatorului? Da... Atunci nu l-am știut, dar l-am aflat ulterior. Vi-l spun imediat... Și fuma țigări de ăstea parfumate... La un moment dat Îmi oferă și mie o bomboană
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
imprevizibili, atenția mea s-a concentrat pe depistarea amenințărilor, insinuărilor răuvoitoare, criticilor nedrepte, precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat” notîndu le, să știu din gura cui le-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai mult, de „oameni simpli”, unii veniți de departe, familii întregi, inclusiv copiii. Mănîncă împreună, frugal, dar cu plăcere, vorbesc îndelung despre „ce mai e pe acasă”, iar la plecare, cîteodată, mai varsă și cîte o lacrimă. Vizitele oamenilor mai simandicoși sînt scurte, la obiect: „Ți-am adus cutare și cutare lucru; a telefonat X, se interesează de tine; zicea că o să vină și el; dacă n-a făcut-o, probabil are un necaz cu mașina”. Urmează, de regulă, o frază
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că l-am neglijat: colesterolul, probele hepatice, VSH-ul - mărite sau la limita admisă. Reproșul s-a mai atenuat la discuția pe rînd a rezultatelor. *Furioasă de nu știu ce refuz, Carmen a măturat pe jos cu Pătrășcanu, președintele Cooperației Meșteșugarilor, tip simandicos și, pare-se, afemeiat: „Piticul!... Parvenitul!... Nici nu știe ce bărbați mă adoră pe mine!...” Văzîndu-mă mirat de „avalanșă”, a ținut să mă deslușească: „Sînt rea, nici nu știi ce rea sînt, ce rea pot să fiu!...” Trecut și eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
proprietară de moșii, Înmormântată lângă biserica din Lămășeni. (A stăpânit cândva, În secolul trecut, casa În care se află azi „Galeria oamenilor de seamă”). I-a avut ca oaspeți, Între alții, pe B. șt. Delavrancea. Îi plăcea să primească fețe simandicoase, să dea mese. A adus pe cheltuiala sa, de la Viena, ceasul din turnul bisericii Adormirea, ctitoria familiei Gane. Ulterior, casa devine proprietatea Lovineștilor (avocatul Octav Lovinescu). 586 25 Brașov, 28 oct. 1973 Mult stimate Domnule Dimitriu, Mai Întâi de toate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și și-au distrus sănătatea, pentru a păși, cei care n-au putut să-și cumpere locuință proprietate personală, în așa-zisele blocuri pentru țigani, construite din nimic pentru nimic, adevărate rezervații socialiste ale mizeriei. Față de aceste așa-zise blocuri, simandicos așezate în mahalalele unde nu pătrund nici mașinile salubrității, nici cele ale întreprinderilor de transport, mult blamatele, de către propaganda de partid, ghetouri și bidonvilluri sunt niște palate. Acum, și de aici sunt scoși și împinși să facă agricultură intensivă cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu, „condamnat”, pasămite, să nu Înțeleagă Înaltele „idealuri”, limbajul „superior”. Mă simt și azi reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice caricaturi simandicoase, oricât de simandicoase. Nu mi-am putut refuza, recunosc, În acești ani de când nu-l mai puteam auzi și citi și vedea, virtuala sa solidaritate În nefericitele „dezbateri” bucureștene de care, deși aflat deja la o salubră distanță, nu am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]