3,082 matches
-
formală, corectitudinea versurilor, sonoritățile cuvintelor și a rimelor rare. Apare în Franța în a doua jumătate a secolului XIX, ca reacție împotriva parnasianismului. Termenul este impus de Jean Moreas, care în 1886 scrie un manifest literar numit "Le symbolisme". Precursorul simbolismului este considerat Charles Baudelaire prin volumul "Corespondențe". Trăsături: Este o reacție împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susținătorii acestui curent propun în schimb o literatură a iraționalului. În România, constructivismul s-a concretizat
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
nord; verde pentru pământ și sud; roșul pentru soarele la răsărit și est; galben pentru munții stâncoși unde apune soarele, sălașul apusean al tunetului și morților. Aztecii utilizează același cuvânt pentru toate nuanțele de verde și de albastru, având un simbolism dublu: pe de-o parte, un simbolism solar; pe de altă parte, simbol al fertilității. Culorile mai simbolizează timpul: negrul semnifică timpul propriu-zis și albul - atemporalul, ansamblul lor rezonând în tot ceea ce însoțește timpul, alternanța lumină-întuneric, forța și slăbiciunea, veghea
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
pentru soarele la răsărit și est; galben pentru munții stâncoși unde apune soarele, sălașul apusean al tunetului și morților. Aztecii utilizează același cuvânt pentru toate nuanțele de verde și de albastru, având un simbolism dublu: pe de-o parte, un simbolism solar; pe de altă parte, simbol al fertilității. Culorile mai simbolizează timpul: negrul semnifică timpul propriu-zis și albul - atemporalul, ansamblul lor rezonând în tot ceea ce însoțește timpul, alternanța lumină-întuneric, forța și slăbiciunea, veghea și somnul, binele și răul. Culorile contrarii
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
și răul. Culorile contrarii precum albul și negrul simbolizează dualismul intrinsec al ființei umane, conflicte ale unor forțe care se manifestă la toate nivelele existenței, de la universul cosmic la lumea intimă: negrul reprezintă forțele nocturne, negative, albul - forțele diurne, pozitive. Simbolismul cosmic al culorilor este regăsit la zeitățile din multe cosmogonii. La egipteni, valoarea simbolică a culorilor intervine adesea și în operele de artă. Negrul este simbolul renașterii postume și al dăinuirii veșnice, culoarea zeițelor Anubis (călăuzitoarea morților pe lumea cealaltă
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
Verdele colorează uneori pe Osiris, fiind culoarea vieții vegetale, a tinereții și a sănătății; pielea lui Amon, zeul aerului, are culoarea albastră; roșul este culoarea blestemată a lui Seth și a tot ceea ce este vătămător, violența de temut, răutatea perversă. Simbolismul religios al culorilor este ușor de regăsit și în alte tradiții și credințe. Conotațiile de ordin cultural-religios sunt ușor de regăsit cu precădere în pictura heraldică, care folosește atributele simbolice ale culorilor și convenția cromatică a artei medievale, precum și în
Simbolistica culorilor () [Corola-website/Science/302774_a_304103]
-
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
și textele teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Ștefan Petică, Ion Minulescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă, încă din primul ei an de existență, 1880
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau existențialiste. Primele idei care prefigurează simbolismul la români și care încearcă să-l teoretizeze apar odată cu Macedonski și sunt puse în circulație prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar înainte de reconstituirea simbolismului ca școală, în Franța, apar în această revistă, încă din primul ei an de existență, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel, Macedonski avea să-și revendice mai târziu, în 1889, printr-un
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
din primul ei an de existență, 1880, articole de directivă, în care sunt expuse puncte de vedere simboliste. De altfel, Macedonski avea să-și revendice mai târziu, în 1889, printr-un articol intitulat “ În pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. “Belgienii, și se poate zice acaeasta cu mândrie și despre mii din români - scrie el - dacă n-au fost tocmai ei precursorii mișcării, au avut meritul de a fi întrevăzut din vreme întinderea strălucită ce se deschidea
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
exprima astfel, nelogică la modul sublim”. Întrucât tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”. Un adevărat manifest presimbolist, apărut în “Literatorul” din 15 iunie 1892, este "Poezia viitorului", articolul scris de Macedonski. Prin simbolism - se spune în articol - ca și prin instrumentalism, care este “tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia “și-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei...”. După
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
absurd, “logica poeziei e, prin urmare, însuși absurdul”. Un adevărat manifest presimbolist, apărut în “Literatorul” din 15 iunie 1892, este "Poezia viitorului", articolul scris de Macedonski. Prin simbolism - se spune în articol - ca și prin instrumentalism, care este “tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia “și-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei...”. După părerea poetului, “simbolismul unit cu instrumentalismul” este, ca și wagnerismul, “ultimul cuvânt al
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
în articol - ca și prin instrumentalism, care este “tot un simbolism, cu deosebire că sunetele joacă în instrumentalism locul imaginilor”, poezia “și-a creat un limbaj al ei propriu, limbaj în care se simte în largul ei...”. După părerea poetului, “simbolismul unit cu instrumentalismul” este, ca și wagnerismul, “ultimul cuvânt al geniului omenesc". Puncte de vedere presimboliste conțin și alte articole publicate de Macedonski în “Literatorul”, ca "Despre poezie" sau "Despre poemă" (1881), în care poetul pledează pentru concentrare și sinteză
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
de vedere presimboliste conțin și alte articole publicate de Macedonski în “Literatorul”, ca "Despre poezie" sau "Despre poemă" (1881), în care poetul pledează pentru concentrare și sinteză lirică, pentru poezia care să adune în ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
ea, imprevizibil, mișcări sufletești contrastante. Teoretizând simbolismul, Macedonski a înțeles să-l și promoveze stăruitor în literatura română. În numele acestui curent, directorul “Literatorului” a încurajat de fapt tot ce se deosebea de poezia românească de până atunci: parnasianism, naturalism, decadentism, simbolism - tot ce putea impresiona prin neobișnuit și bizar. El însuși s-a exersat în compuneri alcătuite după ultima modă pariziană, menite să revoluționeze lirica. După modelul lui Rollinat, din care a și tradus, Macedonski a afișat uneori preferințe morbide pentru
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
Al. Petroff ori debutantul Ion Theo, tânărul Tudor Arghezi, care a publicat în suplimentul literar al ziarului “Liga ortodoxă” unele poezii tributare instrumentalismului, pe care însă apoi marele poet și le-a renegat. Dacă Macedonski este, indiscutabil, un teoretician al simbolismului, este el oare și un poet simbolist? Unii i-au contestat cu violență această calitate. Alții au acceptat-o cel puțin parțial, influențați poate de Macedonski însuși, care s-a proclamat singur și cu ostentație simbolistă pentru o perioadă scurtă
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
să le împrăștie întreaga aură enigmatică, să le distrugă inefabilul atât de caracteristic poeziei simboliste, așa cum procedează, de exemplu, și în Noaptea de decembrie. Dar nu e mai puțin adevărat că în poezia macedonskiană apar și primii germenii notabili de simbolism românesc, primele teme autentic simboliste, care vor fi cultivate în literatura română. Poetul, citadin romantic, se simte, fără îndoială, atras de unele idei și motive poetice simboliste (suferința, nedreptatea, mizeria, entuziasmul, neîncrederea, revolta, disprețul, soarta femeii în societatea burgheză, evadarea
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
rămâne aproape întotdeauna la suprafață. Macedonski este un mare poet predominant romantic, în a cărui operă poetică au lăsat urme și unele elemente simboliste, fără a-i modifica sau altera adevărata substanță, alături de elemente și motive naturaliste și parnasiene. Trăsăturile simbolismului literar: - raportul dintre simbol (semn,cuvânt) și eul poetic care nu este exprimat, ci sugerat, așadar sugestia este o manieră artistică obligatorie a creației simboliste; - tema generală o constituie starea confuză și nevrotică a poetului într-o societate superficială, meschină
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]
-
s-a dezvoltat în Latium, regiune în care primele locuiri permanente au avut loc în jurul anului 1000 î.Hr., după mormintele de incinerație din spațiul viitorului forum roman, din zona Munților Albani, din Lavinium, din ținutul sabin, ce aparțin culturii latiale. Simbolismul funerar presupune existența unor forme de organizare. În epoca Hallstat se dezvoltă așezările de la Antemnae, Fidenae, Crustumerium, Tibur și Corniculum. Doar bărbații privilegiați erau incinerați, a căror cenușă era depusă alături de cenușa a trei obiecte depuse în urnă. Crematia presupunea
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
viață, părând a crește și se dezvolta în tot felul de forme amintind de plante ce sunt pe cale de a îmboboci sau a înflori. Art Nouveau, ca mișcare artistică, are certe afinități cu Confreria Pre-rafaeliților și cu mișcarea artistică a simbolismului. În același timp, artiști consacrați precum ar fi Aubrey Beardsley, , Edward Burne-Jones, Louis Welden Hawkins, Gustav Klimt, Alphonse Mucha și Jan Toorop pot fi cu ușurință considerați ca aparținând mai multor stiluri distincte, dintre care apartenența la mișcarea Art Nouveau
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
ar fi Aubrey Beardsley, , Edward Burne-Jones, Louis Welden Hawkins, Gustav Klimt, Alphonse Mucha și Jan Toorop pot fi cu ușurință considerați ca aparținând mai multor stiluri distincte, dintre care apartenența la mișcarea Art Nouveau este doar una. Comparativ însă cu "Simbolismul" din pictură, spre exemplu, Art Nouveau are un aspect vizual categoric distinctiv și unic, în timp ce, comparativ cu nostalgia redescoperirii metodelor "clasice", rafaelite, de către "Confreria prerafaeliților", Art Nouveau este perfect adaptată timpului existenței sale, îmbrățișând cu fervoare și încorporând cu naturalețe
Art Nouveau () [Corola-website/Science/301465_a_302794]
-
deloc reprezentative, nu arată încă pe viitorul scriitor. În anii următori, Lagerkvist caută, cu o hotărâre fermă și cu un țel precis, să-și găsească o cale proprie în estetică. Aspirațiile și căutările sale îl îndepărtează de naturalism și de simbolism și constituie prima căutare sistematică a unui punct de vedere modernist în literatura suedeză. După o călătorie la Paris (1913), unde studiază expresionismul și cubismul prin prisma picturii franceze, Lagerkvist vrea să treacă la o totală reînnoire. Cubismul i-a
Pär Lagerkvist () [Corola-website/Science/297873_a_299202]
-
moarte realiste și interioarele domestice. Mai târziu, Vuillard va picta deasemenea peisaje sub formă de mari panouri decorative. În 1889, Maurice Denis îl convinge să se asocieze unui grup de artiști dizidenți din Academia "Julian", care realizează opere impregnate de simbolism și spiritualitate, grup care se autoproclamă confreria ""Les Nabis"". Paul Sérusier dezvoltă în cadrul grupului metoda "sintetistă", care se bazează pe memorie și imaginație în detrimentul observației directe. Vuillard se simte mai apropiat de Pierre Bonnard și consideră creația lui Denis și
Édouard Vuillard () [Corola-website/Science/318673_a_320002]
-
Parnasianisul este un curent literar din secolul al XIX-lea,care avea rolul de a înlocui simțirile, sau de a nega trăirile promovate de scriitorii romantici. Alături de decadentism este considerat un urmaș al simbolismului. Reprezentanții parnasienismului militau pentru o poezie impersonala, descriptiva și atent studiată. Descrierea naturii și a fenomenelor era realizată la nivel senzorial, fără implicare emotiva. Definitoriu este cultul poeziei cu forma fixă, cultivând specii literare precum sonetul, rondelul, glosa. Printre subiectele
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
Poemes barbares"), Jose-Maria de Heredia ("Leș Trophees"), Sully-Prudhomme, Francois Coppee; de poeții englezi Austin Dobson, Edmund Gosse, Andrew Lang și de poeții germani, de la August Graf von Platen la Ștefan George. Parnasianismul în literatura română În literatura română granița dintre simbolism și paranasianism este greu de trasat. În interiorul operei lui Alexandru Macedonski perioadă de început este percepută de Adrian Marino drept o manifestare a instrumentalismului sau simbolismului, spre final carierei sale poezia să stă mai mult sub semnul influenței parnasiene. Mai
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
von Platen la Ștefan George. Parnasianismul în literatura română În literatura română granița dintre simbolism și paranasianism este greu de trasat. În interiorul operei lui Alexandru Macedonski perioadă de început este percepută de Adrian Marino drept o manifestare a instrumentalismului sau simbolismului, spre final carierei sale poezia să stă mai mult sub semnul influenței parnasiene. Mai mult decât atât, în anumite poezii, cum ar fi "Noapte de decemvrie" se pot observa elemente romantice care conviețuiesc cu detalii parnasiene. La nivelul cultivării formei
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]