3,065 matches
-
mai puternică decât răul cunoscut? (situație ce amintește de parabola lui Vișniec din Domnul K. eliberat) etc. Matei Brunul este un roman cu o narativitate simplă, tradițională, însă povestirea, cu vădite propensiuni cinematografice, nu scapă nicio clipă controlului auctorial. Dincolo de simbolismul transparent (chiar facil) al marionetei (condiția omului într-un sistem dictatorial), punctul forte al amplei construcții epice îl reprezintă oglinda realistă și dramatică a vieții din închisorile comuniste, cu toate ororile aferente (v. și rapelurile la „fenomenul Pitești”), dar și
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
Seuil.) Așadar, din poziții diferite și în timpuri diferite, Ernesto Sábato și Victor Brauner sunt preocupați de aceleași probleme legate de procesele ezoterice care se petrec în substraturile lumii aparente. De aceea, de pildă, în timp ce pictorul citea Datoriile filosofale și simbolismul ermetic în raporturile lor cu arta sacra și ezoterismul Marei Opere (ed. fr. 1960) de Fulcanelli, romancierul argentinian scria: „Cine dispăruse? Fulcanelli? Nu, era vorba despre alchimistul pe care Citronenbaum îl cunoscuse prin intermediul lui Helbronner, un tip misterios. Și, în
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
viziunea barocă a autoarei, mai mult o „buclă” decât o linie închisă, un amestec de frumusețe și diformitate, de har și fatalitate, de viață și moarte, fără a-și stabiliza sensurile. Ceea ce obosește în acest roman este tocmai excesul de simbolism și de sens cultural, excesul stilizării, dar acesta este pericolul oricărui roman metaforic, poetic și al stilului pe care de obicei îl numim „estetizant”. De multe ori acțiunea sau personajele par că pălesc, că își pierd consistența (asemenea unui soare
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
pre svinți de le rumpea carnea și să-ncrunta pământul de svântul lor sânge”. Valoarea expresivă a compusului târâș-grăpiș, construit pe tiparul frecvent în româna populară al formulelor rimate și ritmate (talmeș-balmeș, caleavalea, harcea-parcea etc.) se bazează pe un marcat simbolism fonetic, sugerând mișcarea anevoioasă. Confuzia fonetică și etimologică actuală are o cale stranie și enervantă de răspândire în spațiul internetului: cineva a introdus forma târâș- grăbiș în textul poeziei Zdreanță a lui Arghezi (în treacăt fie zis, în folclorul de
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
grăitoare: în ultimii douăzeci de ani în România s-au ridicat patru mii de biserici, adică la fiecare două zile se inaugurează o nouă biserică, în vreme ce trei școli se închid în fiecare zi. Motivația obstinată a construirii ține de un simbolism ușor de combătut, dar cu care niciun politician nu vrea să se pună. Și nici presa autohtonă nu prea e dornică de dispute: în loc să investigheze mai îndeaproape cifrele date de jurnaliștii germani, realitatea.net oferă un drept la replică Patriarhiei
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
a țipat ea / nu cumva ai ucis fiara / spune nu cumva ai / îndrăznit s-o ucizi // -al cui e sîngele acesta / a strigat femeia / bestie nu cumva / ai îndrăznit să ucizi / biata fiară” (întoarcerea acasă). Poezia se susține printr-un simbolism sui-generis.
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
lui Lodge, distingem această "temă" serioasă, dezvoltată subtil și rafinat în text. Autorul se dovedește, în acest roman, preocupat mai curînd de mentalități și psihologii - interese care, în operele anterioare, treceau în plan secund, datorită focalizării pe simetria narativă și simbolismul cultural. Avem în față, indubitabil, un roman al crizei, cu atît mai mult cu cît faptul în discuție iese din învelișul epic și pare să iradieze către biografic. Fără prea mari eforturi de decodificare parabolică, îi putem bănui pe însuși
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
poate explica prin unele trăsături semantice ale obiectului: mic, insuficient ("gările mici, cu peroane cât o chiftea", ziare.com., 22.03.2008), mărunțit și turtit ("Dacă mă prindea ăla atunci - mă făcea chiftea!",daciaclub.ro). În plus, cuvântul are un simbolism fonetic negativ (comparabil cu al verbului a chifti, considerat o formație expresivă) și o asemănare formală (și referențială) cu chiflă (de la care a putut împrumuta unele sensuri). nu prea mai are de-a face cu câmpul semantic al "femeii ușoare
Chiftea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6717_a_8042]
-
iar a vinde o operă este ca și cum ai vinde o rugăciune. Privind operele lui George Tzipoia prin filtrul confesiunilor, ajungem să înțelegem că arta sa tinde să capteze un orizont al ființei, unde ansamblul este esențial. Ne întoarcem astfel la simbolismul pietrelor care formează zidul, al drumului pe care toți pașii sunt prezenți. Artistul visează să facă din succesiune o reprezentare a simultaneității, deoarece dorește să surprindă totalitatea chipurilor sale de o viață, întregul creației lui trecute și prezente. Nu este
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
și a fost înregistrat de cercetătorii interbelici ai argoului românesc (C. Armeanu, 1937, Al. Dobrescu 1938 ș.a.). Cuvântului i s-a presupus o origine onomatopeică, lucru nu tocmai convingător; e drept, totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic actual: "Vine o ștoarfă și-l îmbrobodește" (C. }oiu, 1984, p. 264); "Nu-ți mai ajung
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
se simt foarte confortabil pe deget”, a declarat cântărețul într-un interviu acordat lui Ellen DeGeneres. Cu toate acestea, o lună mai târziu, a fost fotografiat fără inel. Expertul în limbajul trupului, Judy James, a spus că: „este vorba de simbolism. Nu este vorba doar despre faptul că o căsătorie se termină, ci vorbim despre momentul care anunță că sunt partenerul este liber pentru oricine altcineva”. Pentru majoritatea persoanelor, renunțarea la verighetă este, cu adevărat, punctul final al unei relații. Acest
Care este momentul oportun pentru renunţarea la verighetă? () [Corola-journal/Journalistic/66381_a_67706]
-
are o limbă și un stil deosebit, care trebuie avute în vedere pentru aflarea sensului ei just. A fost scrisă făcând apel la simbol, metaforă, parabolă și alegorie. Unele din acestea sunt explicate de autor, altele nu, scrie cancan.ro. Simbolismul cifrelor și numerelor este foarte mare: numărul Unu evocă unitatea Ființei divine; cifră doi înseamnă cele două firi ale Mântuitorului; trei persoanele Sfintei Treimi; patru-cele patru puncte cardinale; șapte-zilele săptămânii dar mai simbolizează și desăvârșirea; șase înseamnă imperfectul; 666 înseamnă
Istoria Apocalipsei. Vezi de câte ori ar fi trebuit să dispărem în ultimii ani () [Corola-journal/Journalistic/65301_a_66626]
-
cu reuniuni gălăgioase. O lume apropiată de scrierile lui Poe și Baudelaire, definită de teme precum nebunie și violență, senzualitate și droguri, obsesii și reverii, moarte și creaturi fantastice. Lucrările alese au reprezentat un amalgam de stiluri de la academic la simbolism. Imagini admirate de Munch („Copilul bolnav", „Lumina lunii", „Vampir"), Ensor („Îngerul exterminator"), Redon („Ispitirea Sf. Anton", „Cain și Abel"), Käthe Kollwitz („Femeie cu copil mort"), au fost expuse alături de altele ale unor artiști astăzi uitați, unii - Max Klinger sau Albert
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
așa cum reiese din articolul „Opera lui Ion Creangă privită din așezarea gîndirii tradiționale”, semnat de Dan Iacob. „Pare să fi existat încă în secolul al XIX-lea, ne atrage atenția Vasile Lovinescu, o organizație spirituală a lui Ram, posedînd un simbolism revelator al unei doctrine deosebit de vaste. Iar faptul că acest mit al lui Ram a fost scris de un om al cărui pseudonim - Creangă - (numele de familie al mamei sale, adevăratul său nume fiind Ștefănescu) e în limba română echivalentul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4994_a_6319]
-
generația ’60. După 1989, i se vor consacra mai multe studii și chiar un colocviu anual la Sibiu. Nego a îmbrățișat din prima clipă cea mai radicală poziție modernistă, întrecându-l până și pe maestrul său, E.Lovinescu, atât în privința „simbolismului” critic, cât și în aceea a reducerii poeticului la lirismul pur, neîntinat de anecdotă, de retorism sau de vreun corelat obiectiv. În perioada în care a fost sufletul Cercului și al Revistei, Nego era un veritabil dandy, estet și gay
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
toată țara. Președintele nu a făcut nicio referire în discursul său la posibila demisie, până nu a fost nevoit să răspundă unei întrebări concrete a unui jurnalist. Este lesne de înțeles că președintele nu a dorit să ofere personalitate și simbolism cuvântului "demisie". Președintele a evitat să vorbească și despre violențele jandarmilor, care au șocat o țară întreagă. În contextul strategiei de comunicare aleasă, era firesc să nu vorbească, dar oamenii se așteptau. Protestatarii din piața Universității așteptau un răspuns să
Băsescu a evitat să folosească cinci cuvinte cheie în "intervenţia cu românii" () [Corola-journal/Journalistic/46290_a_47615]
-
scris în franceză și au publicat în Franța, scriitorii belgieni nu sunt de obicei recunoscuți ca atare. Câți știu că Simenon și-a trăit 20 de ani în Belgia natală sau că marele poet Henri Michaux e belgian? Dar că simbolismul, curentul literar și artistic cel mai faimos din zorii secolului XX, e de origine belgiană? După părerea unui critic, belgian, firește, conaționalii săi s-ar fi ilustrat îndeosebi în poezia lirică, în BD (Hergé cu Tintin al lui sunt belgieni
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
lui Ioan Budai-Deleanu e considerată drept una de început, de „descălecat” pe tărîmul literaturii noastre, ceea ce e adevărat doar într-un anume sens, în cel cronologic. Intrată în raza recunoașterii într-un timp în care în poezia autohtonă se contura simbolismul, deci o formulă însoțită de un fior puternic al inovației, Țiganiada e o operă crepusculară. Compararea sa, care s-a făcut în mai multe rînduri, cu Don Quijote este una pertinentă. Capodopera lui Cervantes ne înfățișează căderea petalelor cavalerismului, imaginea acelei
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
necesitatea contracarării politicilor de deznaționalizare promovate de Budapesta, iar pe de alta, de remarcabilul elan de modernizare al României lui Carol I. Aceasta a făcut ca, în timp ce dincoace de munți se căutau - prin Macedonski și cenaclul său - primele expresii ale simbolismului, dincolo să se nască un puternic filon tradiționalist, alimentat de literatura unor Șt.O. Iosif sau Octavian Goga. Mediul literar ardelean începea să sufere un defazaj atât de pronunțat, încât majoritatea scriitorilor mai însemnați ai provinciei, oricât de ancorați în
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
indirect, imposibilitatea de a găsi solitudinea absolută și mai ales imposibilitatea de a transforma asemenea unică experiență în literatură de foarte bună calitate. Depărtat în mod egal de Odobescu, contemporanul său erudit, dar discret, ca și de noua proză a simbolismului și a realismului social, contemporane și ele cu scriitorul, Hogaș posedă un profil distinct, mai degrabă izolat; stîngaci, experimentînd oarecum cu teamă literatura, el nu seamănă cu nimeni din jurul său și abia astăzi, după scurgerea unui secol, îi descoperim trăsături
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
și miop însoțit de două ciori, și se închide pe Neva înghețată cu băiețelul Brodski alergând către un pescar care pescuiește la copcă. Universul lui Brodski se află între aceste două paranteze, și oricât de mult le-am licita interpretativ simbolismul, ele au o mare doză de aleatoriu. Însă nu întâmplător atât regizorul cât și naratorul aleg ca metaforă a vieții filmul, iar ca decupaj al său fotografia sau cadrul. Tatăl lui Brodski a lucrat ca operator pentru marina militară, iar
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
prescurtarea unor amintiri publicate în anul 1928 de o obscură revistă din Breslau. Autorul lui, poetul, criticul și aventurierul spiritual Lev Kobylinski (1879-1947), cunoscut sub pseudonimul Ellis, a fost una din cele mai stranii personalități de a doua mărime ale simbolismului rus de la începutul secolului XX. Rând pe rând adept și propovăduitor entuziast al marxismului, al spiritualității medievale, al lui Baudelaire și al antroposofiei lui Rudolf Steiner, el și-a renegat succesiv toate aceste pasiuni și revelații parțiale, pentru a-și
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
trimis de la Moscova. 2. Finanțe: Interesul economic al Rusiei în Siria se traduce în aproximativ 20 de miliarde de dolari, aproape 5 miliarde ajungând în conturile Moscovei din vânzarea de arme Damascului. 3. Ceea ce se poate numi ”filosofia geopoliticii” și simbolism. Andranik Migranyan, director al institutului din New York pentru Democrație și Cooperare, finanțat de oameni de afaceri ruși, a declarat pentru NPR că ”poziția Rusiei este ușor de înțeles”. În primul rând, Rusia se opune schimbării regimului din Siria sau orice
De Ce îl sprijină Rusia pe Bashar al-Assad by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55488_a_56813]
-
Deloc ortodox, sub raport lingvistic, voluntarismul interpretării ține să mobilizeze fiziologia neuronală pentru o utopie redemptoare. Postulat mai degrabă poetic, - căci, iată, nimerit între uneltele visării artistice, scalpelul neurofiziologiei nu divizează doar, implacabil, nu rămîne prizonier al analizei în sine. Simbolismul corpului conține și putința unui asemenea vector, conducînd către zbaterile din adînc, pregnant purtătoare de noi configurații.
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
anume/ eleganță, de parcă cineva,/ o dansatoare de cabaret, se îneca în el/ ca într-o fântână”. Nu o dată, în figurații argheziene, Orfeu cel din subterane, în ritualuri și oculte claustrări, e înfățișat ca unul dintre gnomi. Nu mă interesează atât simbolismul chestiunii, cât vitalitatea agresivă a activității subteranei, izomorfic întrupată într-un bios rapace, pricinuitor de fantasme reci și temeri de grotă: „Mai putem spune că ieri a ieșit cu un sac/ de pământ pe umăr/ și nici nu a apucat
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]