1,492 matches
-
editează la Iași, unde redacția se afla în refugiu. E o publicație de cultură, având în prim-plan și un rol de inițiere în poezia modernă, al cărei promotor era, în viziunea lui Ovid Densusianu, conducătorul și teoreticianul revistei, curentul simbolist. V.n. va milita, în descendența „Literatorului” lui Alexandru Macedonski (pe care chiar l-a suplinit în perioada de întrerupere a apariției, 1905-1918), în numele unei concepții lărgite privind trăirea și frumosul în artă, pentru desprinderea de estetica numită „veche”, cea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
la filosofii Friedrich Nietzsche și Henri Bergson, la esteticianul și sociologul John Ruskin, la muzica lui Richard Wagner, César Franck, Claude Debussy, iar în plastică la Auguste Rodin, Gustave Moreau ș.a. Sunt menționați, în linia rafinării și a diversificării experienței simboliste în lirica nouă, Gabriele D’Annunzio, expresionistul Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke și hieraticul Stefan George, suprarealiștii André Breton, Charles Cros, cum, din aceeași perspectivă, este ca și condamnată teatralitatea futurismului lui F.T. Marinetti. În 1922-1923, într-o serie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă stilul prețios, dar elegant al lui Jean Giraudoux, iar la Jean Cocteau evidențiază un lirism „pervertit” de modernism. Dar „revoluția simbolistă” era urmărită și în perimetrul românesc, punându-se în evidență, prin recenzii, contribuția poeților Ștefan Petică, Ion Minulescu, Mihail Cruceanu, D. Anghel, Al. T. Stamatiad, George Bacovia la conturarea imaginii ei de ansamblu. Alexandru Macedonski, care nu a publicat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
de Al. T. Stamatiad. Lui Maurice Rollinat îi traduce un poem George Duma, iar ermeticul Josephin Péladan intră în sumar cu tragedia Oedip și Sfinxul în versiunea lui Const. T. Stoika. Odată cu tălmăcirile din V.n. ajung masiv la publicul românesc simboliștii francezi: Paul Verlaine (prin Const. T. Stoika și N. Davidescu), Villiers de L’Isle Adam (traduceri de N. Davidescu), Henri de Régnier (într-o versiune realizată de B. Fundoianu, D. Zarafu, N. Stănescu, care a tradus și din Albert Samain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
o lirică de grup, cum a fost cea de la V.n., se construiește prin ele. În afară de Bacovia, prea închis în obsesiile lui pentru a adera la vreun program, poeții de aici, prin Ovid Densusianu, își propun să impună la noi modelul simbolist, dar urmează calea cea mai simplă, aceea a restituirii universului tematic al curentului. Serialitatea motivelor, șablonul care eludează emoția sunt izbitoare. Pentru că timpul și extincția fac corp comun cu misterul, decorul acestei poezii ce îl explorează se încarcă de vetustețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
ideal și în damnare. Cum în spațiul versurilor semnate Ervin teoreticianul și îndrumătorul Ovid Densusianu nu e absent, „dogma” (Perpessicius) riscă să sufoce spontaneitatea, ajungându-se, tocmai când se dorea descoperirea subconștientului, a „sufletului universal”, la o poezie de program simbolist ce evaluează cu formulele ei înghețate neliniștile prin care prindea a se defini sensibilitatea modernă. Dar mai ales efectele de ordinul sugestiei antrenate de o muzicalitate subtilă a mișcărilor sufletului, captate mai nuanțat de versul liber și de propensiunea panteistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
în succesiunea lor au atins tangențial și problematica raporturilor dintre artă și sacralitate. Atât în creațiile de factură realistă ale lui Millet, Corot sau Courbet, postimpresionistă ale unor artiști precum Gauguin și Van Gogh -, cât și în cele de origine simbolistă 438, după cum reiese din opera pictorilor Puvis de Chavennes sau Gustave Moreau, poate fi sesizată o anumită tendință de raportare la tematicile biblice, cu care trecutul obișnuise deja lumea artei. Reamintim totodată și eforturile creatoare ale unor confrerii artistice ale
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mbrie 18 98, Iași - d. 2 octombrie 1944, lagărul de exterminare german KZ Auschwitz-Birkenau, în Polonia) este un critic, eseist, poet și teoretician literar franco român, evreu. B. Fundoianu a debutat în 1914, la 16 ani, în revista de orientare simbolistă și modernistă Viața nouă, editată de Ovid Densușianu. Este începutul unei susținute activități de poet, publicis t, eseist, om de teatru. În timpul ocupației germane a Franței este arestat de către Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina. Ei au fost deportați
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
LIGA LITERARĂ, revistă apărută la București, lunar, din iunie 1893 până în octombrie 1895, și în august 1898. Revistă de grup, L. l. a publicat cu regularitate încercări de „poezie nouă”, „decadentă”, exerciții simboliste, fără a susține teoretic această atitudine de frondă. Mircea Demetriade dă o poezie a nevrozei cu accente de sinceritate, dar și cu multă poză; Al. Obedenaru cultivă macabrul, amintind atmosfera de morbid și bizar din Nevrozele lui Maurice Rollinat; motive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287805_a_289134]
-
susține teoretic această atitudine de frondă. Mircea Demetriade dă o poezie a nevrozei cu accente de sinceritate, dar și cu multă poză; Al. Obedenaru cultivă macabrul, amintind atmosfera de morbid și bizar din Nevrozele lui Maurice Rollinat; motive romantice și simboliste apar în versurile lui Iuliu C. Săvescu. Mircea Demetriade și Al. Obedenaru, discipoli ai lui Al. Macedonski, au la rândul lor imitatori: O. Dabija, poet nu lipsit de îndemânare, și I. Ianovitz, în timp ce Bonifaciu Florescu rămâne la exerciții de versificație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287805_a_289134]
-
revistă literară, veniți să-mi cereți contribuția de scriitor pentru primul număr”, amintindu-și cu nostalgie de propriile începuturi. Rubrici: „Idei, fapte, oameni”, „Obiecțiuni critice”, „Cronica literară”. Poezia din paginile O.n. are cu preponderență o expresie modernistă, cu rădăcini simboliste, nelipsind însă abordarea tradiționalistă a temelor poetice. În linie modernistă se înscriu, firește, G. Bacovia (Baladă, Liceu, Vobiscum), Agatha Grigorescu-Bacovia (Nedumerire), N. Davidescu (Leagăn de cântece) și Radu Gyr. Publicația se arată ospitalieră și cu producțiile de esență tradiționalistă (Ilariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288585_a_289914]
-
A. Ștefănescu (1915-1916) și Alex. Ștefanopol (1918-1919). Publicație modernistă, C. M. se bucură de colaborarea constantă a lui G. Bacovia (Amurg antic, Nervi de primăvară, Epitaf, Poemă în oglindă - semnată G. Andoni, Trudit, Lacustră, Pastel, Nocturnă, Interior trist ș.a.), tipărește versuri simboliste semnate de D. Teleor, Mihai Săulescu, Al. T. Stamatiad și o poezie de Șt. Petică. Din perioada bucureșteană a revistei se rețin colaborările cu poezie ale lui G. Topîrceanu (De bello... gallico), Demostene Botez (Parfum), B. Fundoianu (Amurg de toamnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286528_a_287857]
-
sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism, când de un imagism de tip oniric, cu metafora cel mai adesea oximoronică. Construcția poemului, în ansamblu, urmează „logica” notației disparate, vizând reconstituirea, din părți dezmembrate, a unei emoții, a unei stări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
unei școli, deoarece în decursul timpului a receptat numeroase și variate influențe. Dar, chiar și atunci când modelul este evident, lirica sa impune prin sinceritate și trăire autentică, păstrând predominant un caracter romantic, adesea cu puternice accente de factură tradiționalistă ori simbolistă. Versurile din Chants d’Aurore, la care se adaugă cele apărute până la primul război mondial: L’Âme sereine (1896), Lueurs et flammes (1903), Le Jardin passionné (1908), La Dormeuse éveillée (1914), cât și antologia Dans l’or du soir (1927
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
din Corola de minuni a lumii sunt reluate, pornind de la statistică verbului. Alternative bacoviene (1984) și Polifonia persoanei (1986) deplasează interesul către antropologie și, nu în ultimul rând, catre sociologie. În primă, literatura bacoviană e descoperită prin trei modele: expresionist, simbolist, socialist. Noutatea e a comparatismului dezinvolt al autoarei. Polifonia persoanei reia, dintr-un unghi nou, studii mai vechi publicate în revista „Orizont”. Atenția se îndreaptă acum către cercetările lui Eduard Pamfil, liderul cercului timișorean de bionica. Cutia de chibrituri (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
poezie în „Dumineca” (1907). A scris sub diferite pseudonime în revistele umoristice „Scoica” (1909-1910) și „Nodul” (1909). Adevăratul său debut datează însă din 1911 în „Flacăra” (unde avea să publice până la sfârșitul vieții), urmat de pezența, în 1912, în revista simbolistă „Insula”. Timid, retras, a colaborat cu versuri, scurte proze, traduceri și la „Noua revistă română” (1912-1913), „Noi pagini literare” (1913), incidental la „Arta” (1912), „Biruința” (1912), „Ilustrațiunea națională” (1913), „Ramuri” (1913). Nu împlinise douăzeci de ani, când se stinge răpus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul, împrumutat din Paul Verlaine, este cel pe care I. îl dăduse unui caiet manuscris și trimite la tristețea fluidă, insinuată ori travestită în peisajele sufletului și ale poeziei. Poetul a ales deliberat formula simbolistă și „modul minor”, căruia îi aparțin melodia fragilă, suspendată, ca și sublimarea trăirii ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini îl fac tributar lui Verlaine și lui Albert Samain mai ales, dar și lui Charles Baudelaire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le pune în evidență cu o anume ostentație. Antichitatea romană este Mecca lui A., tărâmul spre care îl poartă destinul și imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis” al poetului. Totuși, atmosfera de intimitate senină și de împăcare finală rămâne dominantă. În pofida stereotipiei imagistice, a travestiului clasicizant, renunțarea la emfaza retorică și tendința de interiorizare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
volumul I. Heliade-Rădulescu, un Atlas al poeziei (1995), studiu dedicat poeziei originale a scriitorului pașoptist, și eseul, urmat de o antologie de texte comentate, Eminescu după Eminescu (2000), în care se face, edificator, demonstrația modernității poeziei eminesciene prin elementele sale simboliste, raportate la poezia lui Baudelaire, Rimbaud și Mallarmé. Cartea cea mai reprezentativă a criticului este Al doilea val. Generația Hyperion, cu un prim volum, Poezia anilor ’70 (2001), ce analizează un important segment de istorie literară contemporană. Autorul se referă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
interesul tot mai accentuat pentru tradiție al intelectualilor grupați în jurul „Gândirii” este permanent dublat și completat de tendințe moderniste, într-un proces ce reflectă complexitatea unei literaturi ajunse la deplinătatea conștiinței sale estetice. Căutările tânărului poet abordează succesiv tematici romantice, simboliste, parnasiene și tradiționaliste, într-un adevărat „abecedar” al poeziei, parcurs cu devoțiune și fervoare. Iar cea mai importantă lecție este, fără îndoială, lecția argheziană, pe care N. o exersează cu meticulozitate obstinată, perfect conștient de importanța ei pentru devenirea spirituală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
mondial revine cu o colaborare regulată la „Universul” (1948-1949), iar mai târziu cu apariții sporadice în revistele literare, semnând și Claudia Minulescu. Plachetele de versuri constituie trepte distincte în evoluția literaturii scrise de M., aflată multă vreme sub semnul lirismului simbolist. În Garoafe roșii poeta nu-și etalează, cu mici excepții, propriile stări, ci vorbește despre erotism ca trăire universală. Bunăoară, într-un mic ciclu intitulat Portrete, „pictează” o „libelulă efemeră”, învăluită în miresme și gânduri perverse, o vampă „cu gestul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
scoate, sprijinit și inspirat politicește de N. Titulescu, „Le Moment”, în scopul susținerii intereselor românești; ziarul continuă să se tipărească, din 1935 până în 1940, la București. H. a mai colaborat cu versuri, proză, articole dedicate vieții literare, mai ales mișcării simboliste, articole despre teatru, altele cu tematică socială sau politică la „Simbolul”, „Grădina Hesperidelor”, „Seara”, „Gândul nostru”, „Egalitatea”, „Spectatorul”, „Lupta”, „Ziua”, „Tribuna parlamentară” ș.a. A semnat frecvent cu pseudonimul Hidalgo, dar și Ben Amura, Ciric, Vondra sau cu inițiale. Părerile politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
și negru (1926), Erotice (1933). O antologie din versurile sale, intitulată Ritmuri de clopote (1968), cuprinde patru cicluri: Ritmuri de clopote, De veacuri robiți, În târgul meu moldovenesc, Cântarea vieții și a morții. Poezia lui C., făcând loc unor ecouri simboliste, pare a fi rezultatul unor stări și sentimente imediate, pe care scriitorul le consemnează așa cum alții le adună într-un jurnal de uz personal. Poemele, elaborate în diverse popasuri ale deselor sale călătorii - la Paris, Petrograd, Kiev, dar și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
, Nicolae M. (28.VI.1888, Râmnicu Vâlcea - 6.IV.1974, București), poet. Fiu Mariei (n. Fotino) și al lui Marin S. Budurescu, inginer, B., care după o scurtă și discretă febră simbolistă, se sustrage definitiv chemării muzelor, a făcut la București cursuri liceale, la Colegiul „Sf. Sava”, apoi studii de litere și drept. Pe lângă o carieră de avocat (intră în Baroul Ilfov în 1912), nutrește ambiții politice, fiind deputat în 1919-1920, 1931-1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]