434 matches
-
o pulverizare a ei într-o serie de maladii, neurastenie, nebunie circulară, ipohondrie, hipomanie, subliniind totodată bipolaritatea sa. Melancoliei blânde, neptunice a poeților îi corespunde la polul opus melancolia sumbră, sulfuroasă, plutonică 376 a marilor damnați. O parte din opera simboliștilor subliniază diferența între romanticul mal de siècle și melancolia decadentă sau spleen-ul. Această tristețe era mult mai profundă și mai dramatică decât melancolia romantică, căreia îi constituie extrema agravare. Ca și "spleenul" lui Baudelaire el are o bază fizică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în măsura în care portretele melancolicilor sunt extrase unui decor realist, înlocuit cu un cadru adaptat oniric stării melancolice, ruine sau ape litificate, sau un cadru neutru, lipsit de referenți obiectuali, ca desprindere de orice contingență. Pierderea interesului pentru lumea exterioară se traduce simbolist prin edificarea unei lumi corespunzătoare stării melancolice, care să întrețină "dispoziția dureroasă." Comparația cu doliul introduce în ecuație morbiditatea, căreia melancolicul i se consacră. Freud explică doliul printr-o rezistență la retragerea libidoului în absența, la dispariția obiectului iubit, conducând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a poeziei, a unui sunet topit în vers. Pictura realizează astfel sensul sinestezic asociind imaginea lirei și poeziei într-o desfășurare grandioasă a puterii de creație. În Cântărețul de stradă, lucrare nelocalizată astăzi, Mina Byk-Wepper realizează o ilustrare a poeziei simbolistului Traian Demetrescu, poetul orfic, maudit, alungat de lume, plâns însă de femeie, însoțit doar de lira sa, adică de poezie, și care întoarce orgolios spatele unei mulțimi de femei evident îndurerate. Cortegiul de menade sau de bocitoare îl însoțește. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viziuni complet diferite cât, mai degrabă, încearcă o sinteză prin aceea că, așa cum consideră Gottfried Fliedl, "sunt încercări de a transforma trecutul în prezent"402, într-un caz cultura antichității, în celălalt, cultura Biedermaier. Capitolul VIII VIII.1. Kimon Loghi simbolistul În 1945, la sala Dalles din București, Kimon Loghi (1873-1952) patrona ultimul său vernisaj care închidea nu numai perioada de creație a artistului aproape orb, dar și o epocă. În progresista Veac nou din același an, "organul" proaspăt înființatei ARLUS
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul realizează și o deschidere inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al melting-pot-ului oriental, abur prizat pentru efectul de opiaceu de către simboliștii români. Influența grecească își spune cuvântul pe parcursul secolului XVIII în istoria celor două țări Românești, Muntenia și Moldova, conduse prin delegație otomană de o administrație grecească fidelizată pecuniar, selectată dintre membrii negustorilor cu dare de mână a unui cartier grecesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unde el face loc unor nuanțări și accente necesare. "Cei doi termeni nu trebuie separați de contextul în care ei apar, utilizarea lor ducând adesea la suprapunerea acestora în sfera semnificației. Termenul "decadent" în accepția lui estetică, sinonim aproape cu "simbolist" (cel puțin indicând o direcție convergentă), era familiar mediului nostru literar-artistic, prezent în limbajul criticii (Gherea, Chendi)..."445 . Pentru Theodor Enescu, adoptarea unei maniere străine de vocația sa ar fi rezultatul unui moment de confuzie, de criză chiar, care coincide
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și J.H. Fuseli, dar și la pictorii de limbă germană, elvețianul Ferdinand Hodler, Max Klinger, Ludwig von Hofmann sau Franz von Stück. Nu este deloc exclusă influența lui Ferdinand Hodler asupra picturii Ceciliei Cuțescu-Storck, dată fiind familiarizarea acesteia cu pictura simboliștilor germani, cât și a legăturilor și afinităților pe care soțul ei, cunoscutul sculptor Storck, le are cu artiștii de cultură germană. Așa cum remarca și Hans H. Hofstätter, opinia lui Hodler însuși asupra armoniilor simbolice care decurg din repetarea unui model
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
civilizație. Acest impact extraordinar îl are în Europa descoperirea culturii grecești preclasice, a culturii miceniene, spre exemplu. Pictura Ceciliei Cuțescu-Storck nu se organizează printr-un raport direct cu un text literar, cum se întâmplă în pictura prerafaelită sau în pictura simbolistului Fernand Khnopff. Artista reia pe baza unor ritmuri interne un personaj arhetipal, un anumit tip de femeie, cu o notă de androginitate, un anumit decupaj capilar scurt, urmând fidel forma capului, o anumită alură a corpului și un anumit pigment
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1912, deși Marinetti își publicase manifestul în Le Figaro, din 1909. Primul Război Mondial reprezintă clivajul între două lumi, anunțat de aceste expoziții avangardiste. Această diversitate nu trebuie să surprindă; ca și în literatură, o serie de pictori încep ca simboliști vezi spre exemplu Theodor Pallady sau traversează o vârstă secesionistă, precum Luchian, pentru a se dezvolta într-o altă direcție. În acest caz, Simbolismul reprezintă nu doar un simplu manierism, o fază evaziv-tatonantă, abandonată la maturitate, cum o bună parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Armand Point, Alexandre Séon, Edgard Maxence, Marcellin Desboutin, Alphonse Osbert, Edmond Aman- Jean, dar și nabiști sau pictori din școala de la Pont-Aven precum Emile Bernard, Félix Vallotton, Charles Filiger. Chiar dacă dimensiunea salonului rozacrucian rămâne una simbolistă sensibilitatea decadentă îmbibă pictura simboliștilor -, chiar regulamentul și preferințele mentorilor săi recomandă un anumit eclectism pentru care factorul ordonator nu acționează procustian. Și în Belgia, la Bruxelles, grupul intitulat "Les XX" se formează în absența unui postulat metodologic sau de școală estetică, pe 28 octombrie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un veritabil scandal, în urma căruia președintele Academiei, Anton von Werner, în deplin acord cu membrii Asociației Artiștilor, decid închiderea ei. Ruptura se produce, și ia ființă un grup de artiști independenți, condus de pictorul impresionist Max Liebermann și pictorul peisagist simbolist, Walter Leistikow. Secesiunea propriu-zisă are loc peste câțiva ani, în 1898, însă respingerea lui Munch constituie punctul critic al ei. Trei direcții sunt numaidecât vizibile: simbolismul, impresionismul și ceea ce va purta numele de Jugendstil, o variantă a Art Nouveau-ului. Printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
englezi și germani, în 1987, expoziție care deschide publicului rus un orizont artistic european impregnat de sensibilitatea simbolistă, și, în 1898, expoziția artiștilor ruși și finlandezi în muzeul Stieglitz, socotită a fi prima expoziție mirisskustnică, expoziție la care participă și simbolistul Vrubel. Ca și în cazul altor reviste secesioniste, Mir Iskusstva scoate în evidență caracterul eclectic al mișcării artistice și atitudinea de frondă față de academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck. Mișcarea aduce în prim plan la expozițiile din 1911, 1912 și 1913 un artist nou, sculptorul Dimitrie Paciurea, în timp ce o parte din pictorii ei, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, se manierizează odată cu manierizarea și stingerea curentului simbolist și a ultimelor reflexe ale secesionismului în preajma războiului. Concomitent succesului de piață, semn că ceea ce constituia odinioară "avangarda" fusese asimilată, canonizată și devenise chiar "modă", bat la ușă noi forme de expresivitate artistică, expresionismul și avangardismul propriu-zis, a căror ecloziune
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Bogdan-Pitești) adâncește perspectiva lui Ion C. Bacalbașa, relevând un alt proiect de anvergură pe care revista și-l propune. Iarăși, demersul este similar cu cel al altor reviste care însoțesc secesionismele în Europa, secession-ul vienez cu Ver sacrum, al simboliștilor belgieni cu La Jeune Belgique, a mir iskusstnicilor ruși cu Mir Iskusstva (Lumea artei) etc., și care reprezintă o reacție ce pune în evidență o nouă relație centru-periferie, așa cum aceasta era modelată în diferite spații culturale. Alexandru Bogdan-Pitești, cel în jurul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensibilul poet decadento-simbolist Dimitrie Karnabatt, semnând D. Karr etc. "Partea artistică" grupează, în marea ei majoritate, pictori români, dar și contribuții mai degrabă modeste ale unor pictori străini, în vogă. Se poate vedea și aici selecția de gust, ilustrativi sunt simboliștii, secesioniștii, cei cu o marcată sensibilitate decadentă. Românii sunt Ștefan Luchian ortografiat adesea Lukian -, Nicolae Vermont, Kimon Loghi, Arthur Verona, Ipolit Strâmbu, Constantin Artachino, Ludovic Bassarab, Ștefan Popescu etc., dar și sculptorii Frederic Storck și Oscar Spaethe. Avem în principal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
urmări ca o umbră, iar scriitorul, asumând calitatea de critic de artă, semnează o serie de articole pentru Noua revistă română în 1912, 1913. De altfel, sora sa, Rodica Maniu, căsătorită Mützner, se dedică întrutotul picturii. Format într-un mediu simbolist, care era și cel al cercului de tineri poeți și prozatori căruia Bogdan- Pitești îi servea de histrionic amfitrion, poetul își face stagiul la efemeridele Simbolul și Insula, în 1911. În virtutea relației cu Bogdan-Pitești colaborează la ziarul acestuia, Seara, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă a artiștilor finiseculari. Moartea nu rezidă doar în simbolistica transparentă a craniului, ci în prezența nimfetei care ni-l oferă ca enigmă a propriei sexualități. Din acest punct de vedere, tabloul lui Loghi suportă o comparație cu cel al simbolistului norvegian Edvard Munch, Pubertate (1894), care pune în ecuație sexualitatea nubilei și anxietatea generată de aceasta și, nu mai puțin cu veneric-malițioasele desene ropsiene cu moraliatea lor excentrică și erotismul pervers al unor martirizări voluptuoase. Munch își expusese deja lucrările
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caracter estetic își au locul lor în economia simbolică a interiorului care configurează un spațiu deschis prin sugestie unui evazionism delectabil pentru care Pompei, Napoli, Paris, Constantinopol, reprezintă deopotrivă repere reale și imaginare. XII.3. Casa Storck exotismul încarnat Asemeni simbolistului belgian Fernand Khnopff, care-și încredințează viziunea unui arhitect, casa fiind făcută după planurile sale în 1900 și semnate cu monograma sa în aur -, și Frederic Storck împreună cu soția sa, Cecilia Cuțescu-Storck, colaborează cu arhitectul Alexandre Clavel în vederea construirii casei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Urechia e Madame de Sevigne a României, d-na Brînză din Sinaia e numită ca într-o comedie ieftină M-me Fromage iar Coșbuc e, pur și simplu, Ghiță. Nu scapă nici marile nume ale artei europene: Brahms e Beethovențel, Maeterlinck (simbolist neagreat de Caragiale) Pontifex Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o pretinde cunoscută de "cei ce se îndeletnicesc cu astfel de articole măcar ca antrenare sportivă". De aici, o întreagă pledoarie pentru creația neînregimentată și pentru înțelegerea poeziei dincolo de materialitatea sa grafică. Textul reprezintă, de asemenea, un atac direct la adresa simboliștilor care încearcă să toarne arta în tipare fixe. Discursul se întemeiază, ca de fiecare dată, pe adevăruri general valabile: "(...) simbolul există decând cu omul; e-n natura celui ce exprimă să simbolizeze." Extrem de rar, Arghezi recurge la citate ca argumente
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
220 6. Teatrul naturalist / 225 6.1. Refuzul neverosimilului / 226 6.2. Adevăr psihologic și realism scenic / 229 Capitolul IV Trecerea spre modernitate / 237 1. Un teatru abstract / 240 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă / 240 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental / 243 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru / 247 1.5. Craig și supramarioneta / 251 1.5. Baletul obiectelor de Oskar Schlemmer / 256 2. Un teatru sacru / 258 2.1. Artaud și "teatrul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o încâlceală profundă de simboluri active, capabile să-i vorbească publicului într-un limbaj în care nimic nu ar fi spus, ci totul presimțit." Trei concepții despre teatru, profund antinaturaliste, coexistă în secolul al XX-lea. Pentru teoreticieni ca Appia, Simboliști, Jarry, Craig sau Schlemmer, scena este un loc de simboluri în care se proiectează, în mod abstract și stilizat, o viziune despre lume. Artă sacră pentru teoreticieni ca Artaud, Stanislavski sau Grotowski, teatrul pune în mișcare forme primitive care, pentru
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scriitura dramatică și regia pe căile care sunt astăzi și ale noastre. Platitudinea regiilor naturaliste a provocat nu numai o stare de oboseală față de jocul imitativ, ci chiar de suspiciune cu privire la actor, judecat inapt să traducă universul mental al scriitorului. Simboliștii ajung chiar să nege posibilitatea oricărei reprezentări și să prefere lectura în locul spectacolului. Marioneta este obiectul multor speranțe, atât din partea Simboliștilor, cât și a lui Jarry, căci, dezincarnată, ea ajunge la o stilizare la care actorul, în jocul său, nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de oboseală față de jocul imitativ, ci chiar de suspiciune cu privire la actor, judecat inapt să traducă universul mental al scriitorului. Simboliștii ajung chiar să nege posibilitatea oricărei reprezentări și să prefere lectura în locul spectacolului. Marioneta este obiectul multor speranțe, atât din partea Simboliștilor, cât și a lui Jarry, căci, dezincarnată, ea ajunge la o stilizare la care actorul, în jocul său, nu ar putea pretinde. Pentru Gordon Craig, regizor englez care dorește, precum Pigmalyon, să fasoneze "supramarioneta", și Oscar Schlemmer, regizor german care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1913, să creeze acolo L'Annonce faite à Marie (Îngerul a vestit pe Maria). Muzică și lumină, în concepția lui Appia, ritmează și structurează, fiecare în felul ei, spațiul scenic în jurul corpului actorului pe care se bazează reprezentația. 1.2. Simboliștii sau visul la un teatru mental Obosiți, ca și Appia, de greoaia estetică naturalistă, autorii dramatici simboliști nu mai concep decorul ca pe un cadru ilustrativ. Emile Dujardin, care visează la un "teatru invizibil", pune față în față spectacolele amărâte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]