346 matches
-
literare obținute de Sorin Gârjan: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România-1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Colocviile Nationale,, George Coșbuc’’-Bistrița 2003. Referințe critice, în volum: Dicționar al Scriitorilor din Banat; Dicționarul biographic al literaturii române; Lecturi simpatetice, etc. Ion Rășinaru, născut pe 2 ianuarie 1945 în orașul Moldova Nouă, cu domiciliul în Anina are diverse publicații, cum ar fi: Cioburile de silabe[versuri], Suntem[ versuri]; Mugur de veghe; Lânga tâmpla râului. A participat în anul 2011 la
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Gândul din 12 mai 2005. Drept să spun, reacția lui m-a mirat. Nu pare deloc să facă parte din categoria celor care recurg la misoginism ca armă de apărare de propriile lor complexe ca bărbați. Mai mult, îl știam simpatetic față de feminism înțeles ca respect pentru demnitatea, drepturile și afirmarea femeilor. Dinescu publică un articol intitulat „Femeia și pompa”. Începe cu sintagma: „Deși nu sunt misogin” și continuă cu un șirag de argumente potrivit cărora, de fapt, femeile te cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de prestigiu și decizie (65%). Nici femeile nici bărbații nu își doresc femei la președinție (73% împotrivă, 3% pentru), în consilii parohiale cifrele sunt asemănătoare. Populația Românie pare mai tolerantă în privința nediscriminării de gen pentru consiliile locale și parlament și simpatetică față de femei în conducerea școlilor. Pe scurt, percepția în privința accesului femeilor la decizie în viața publică este marcată de un patriarhat simbolic, coerent cu lipsa unei culturi a emancipării și cu prăbușirea egalitarismului comunist, egalitarism în general de factură ideologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
niște mingi de ping-pong lansate cu o forță ieșită din comun. Ca și mine, Paul era un provincial. Cînd ne-am văzut pentru prima dată la primul curs de istoria filozofiei, într-un amfiteatru plin ochi, un fel de curent simpatetic a circulat între noi. Și lui, și mie, Capitala ni se părea copleșitoare, deși ne fascina. Și el, și eu eram ușor decalați față de majoritatea colegilor noștri, ceea ce se putea observa la nivelul detaliilor vestimentare și al unor reflexe banale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viața, întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație înflăcărată a ființei sale este chiar el însuși”. Munca patrologului „angajat” constă în a reciti într-un mod cinstit și simpatetic „câteva pagini din jurnalul intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou publică în revista iezuită Etudes un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”243. Acest text va declanșa reacții polemice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poporul iudeu”, devenit el însuși, în integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat nu înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu literă din propriul eu. Această septă feminină pune bazele unei situații de comunicare, prin exteriorizarea tuturor stărilor, emoțiilor, valorile, care să fie puse în comun cu receptorul vizat, emițătorului revenindu-i funcția emotivă. Inevitabil, relația actor-spectator este una strict simpatetică, aceștia formând o dualitate și revelându-se unul prin altul. Altfel-spus, mesajul transmis este valorificat prin intermediul unui „emițător-oglindă”, care să asimileze informația la toate nivelurile, cognitiv, psihologic și social. În mod evident, este imperativ ca actul de comunicare să se
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
pe scaun. Explică la fel de stînjenit că a fost vorba de o durere. Gil murise brusc în chinuri, fără nici un fel de presimțire. Agonia scurtase distanța de milioane de kilometri dintre Pămînt și meteor și-i răsucise nervii într-o comunicare simpatetică înspăimîntătoare. Imediat simțise sfîrșitul acelei presiuni neurale care, chiar și la distanța aceea, constituise legătura dintre el și fratele lui. Și își încheie astfel relatarea: ― De atunci n-am mai simțit nici măcar o furnicătură. În tăcerea ce urmă, Hedrock își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
vie încă în mulți dintre noi. Poate de aceea ne comportăm ca niște deținuți stătuți care au scăpat de după gratii și își exercită libertatea violând, scuipând, producând deșeuri și exhibându-și resentimentele. Ca psiholog, ai putea să fii ceva mai simpatetic. Vocile publice și mai ales parlamentarii sunt oameni cu un dram de viitor, o plăcintă de prezent și un ocean de trecut. Adesea culpabil. Cu ce proiecte să empatizeze? Ei doar se chinuie să își legitimeze diferitele feluri de Trecuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
săracul, e obligat să știe mai mult despre aquisul comunitar decât despre filosofia culturii). I-a spus lui Derrida: „Eu încă visez să primesc fonduri ca să mă dedic cercetării asupra sexului îngerilor”. „Divinul” Jacques i-a răspuns ușor ironic, ușor simpatetic: „Tare mă tem că în Franța nu ați găsi pe nimeni să vă finanțeze un astfel de proiect”. Andrei s-a întristat. Râvnea la o lume tihnită, cu prieteni, cărți și aripi de îngeri textualizate. Inserție, 2004. În toamna aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ucigaș" (principiul răului la vechii perși). Sufletului dionisiac îi este accesibil tărâmul eternei Lumini și a divinului pur, precum și Adevărurile și Valorile ideale, încă din această viață, prin încântare extatică. Dionisiacul este nevoia de unitate și de depășirea eului, panteismul simpatetic al bucuriei și al suferinței sanctificate, eterna voință de renaștere, de eternă întoarcere. * Așa cum afirmă în autobiografia sa, Ecce homo esența cărții Așa vorbit-a Zarathustra, este ceea ce Nietzsche consideră marea sa descoperire, Eterna întoarcere. Ideea revenirii, a renașterii iterative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
asupra misticii a autoarei engleze? Mai mult chiar. În prelegerea inaugurală Funcțiunea epistemologică a iubirii (1919) el scrie - în sintonie cu Max Scheler - că psihologia contemporană concordă cu ideea lui Augustin după care dobândirea cunoașterii depinde de adoptarea unei atitudini simpatetice (precum iubirea) față de obiectul de cunoscut. În decembrie 1924, în cursul de istoria logicii, referindu-se la psihologismul logic al stoicilor și la „psihologia rațională“, spune că aceștia „nu fac psihologie ca noi, cu metodele noastre“. Ce poate însemna aceasta
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de înțelegere, fie generalități comune tuturor abordărilor fenomenului mistic, fie, în fine, forțări la limita falsificării. Marta Petreu putea găsi exact aceleași idei, citate de Mircea Florian, după alți autori, în Misticism și credință (1946), carte față de care manifestă o simpatetică familiaritate. Cele două texte au multe alte idei și teme comune de aceeași generalitate pe care, desigur, nu s-a gândit să le explice prin plagiat. În ciuda acestor paralele, Mistica și Metafizica sunt opere din registre foarte diferite. De o
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
valori de apreciație, a căror consumțiune atârnă de stadiul de cultură al poporului. ["DATA APARINȚEI BILETULUI... "] 2259 Data aparinței biletului e precisă - până și ora; data când [î]i espiră terminul nu se poate preciza, deși e scris cu cerneală simpatetică; cam simți peste cât timp, dar preciza nu poți, căci dodată te pomenești c-a espirat, că nu mai are curs. {EminescuOpXV 84} CIRCULAȚIUNEA BANILOR 2267 Suma constantă fie, de ex., s. Cestiunea este de câte ori această sumă constantă se-nvestește
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
evoluții. E marele partid constituit sub numele de «Uniunea Generală a Muncitorilor», care tinde spre «dictatura ce se impune necesarmente». Șefii acestui partid: Franz Pfemfert, Otto Ruhle, — organul principal: Die Aktion”. Iar la rubrica „Revistele“ din nr. 77 este semnalat simpatetic L’ Éffort, „jurnal de informație, propagandă și acțiune socială muncitorească care apare la Lyon”, cu un număr special dedicat locuințelor muncitorești și cu „un bun placat de propagandă antimilitaristă a lui Moholy Nagy”. În ultima perioadă a revistei, colaboratorul Sandu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din Maiakovski (în numărul 30, un poem apocaliptic, intitulat „Foamete pe Volga“, „se datorează poetului boleșvic Mayakowsky, tradus dintr-una din revistele revoluționare ruse care apar la Berlin”. Este primul poem maiakovskian tradus în România). Semnificativă este însă și notița simpatetică despre gruparea postsimbolistă „Frații lui Serapion”, aflată în flagrantă contradicție cu ideologia Sovietelor. Despre limbajul zaum întîlnim o referire — la mîna a doua — într-o notiță din Contimporanul nr. 49 despre revista belgiană Het Oversicht (Anvers, caiet 210), „un studiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a se uimi. Imaginația asimilativă este caracterizată prin rezonanța între sentimente, amintiri individuale și obiectele imaginației, visătorul și obiectul aflându-se într-un gen de unitate funcțională. b) interpretare creativă, asociaă cu mirarea, dar și cu un gen de cooperare simpatetică cu obiectul. În interpretarea creativă rezonează sentimentele și atitudinea cognitivă, dar lipsește atitudinea critică. c)imaginația constructivă, asociată cu atitudinea de dominare asupra materiei - persoana combină, articulează, critică. ( T., Bartlett, 1928, pp. 75-78) Alex Osborn grupează formele imaginației: 1. imaginația
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Lucian Blaga și simbolistica prozei lui Kafka. Cea mai substanțială contribuție e cea din capitolele dedicate filosofiei, unde gândirea lui Blaga e considerată din interior, cercetată, cu ochi de expert, în principalele ei articulații. Modul de abordare dezvăluie o vibrație simpatetică, o iubire intelectuală ce nu exclude sesizarea unor contradicții, inconsecvențe, imprecizii și, nu în ultimul rând, rezerva față de terminologia excesiv poetizantă. De altfel, exegeta opinează că Blaga nu a construit un sistem filosofic, integrându-se mai curând categoriei gânditorilor „cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
larg, situarea ludicului prezent în poezia lui N. Stănescu la intersecția modernismului și abstracționismului cu procedee ale postmodernității sau demontarea mecanismelor onirice în poezia lui Leonid Dimov, D. Țepeneag ș.a. vădesc un spirit analitic nu la modul tehnicist, ci, dimpotrivă, simpatetic, neliniștit și cu bună priză la meandrele subconștientului artistic. Debutul editorial B. și l-a făcut cu romanul Noctambulii, 1992 (prima parte dintr-o tetralogie anunțată), un amestec greu de imaginat de Mihail Bulgakov și Stephen King. „Închipuiți-vă descoperind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
proprietatea de a nu se demoda niciodată. Μ Când oamenii comunică, fac, se știe, nu numai un schimb informațional, ci și unul energetic: acesta nu este cu nimic mai puțin important decât primul, mai ales atunci când are loc un schimb simpatetic (adică unul bazat pe un transfer de energie pozitivă). Μ Există două feluri de răutate: una de tip reacțional, care este episodică, manifestându-se, de exemplu, ca un răspuns reflex la răutatea altuia, și o răutate congenitală (sau de structură
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu cât este vorba de o tânără cercetătoare, aflată la prima ei investigație amplă, pe o temă importantă și actuală. Să amintim, în final, faptul că marele stilistician Leo Spitzer cerea interpreților de literatură talent, experiență și credință, adică aderarea simpatetică la operă, ceea ce Alina-Iuliana Popescu demonstrează în lucrare, cu mențiunea că lirica Anei Blandiana reprezintă chiar spațiul ideal în care autoarea a dobândit o experiență analitică importantă și plină de consecințe. Rețin deci această tentativă reușită de a descifra câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de satisfacție produs de binele realizat, care face ca rezultatele acțiunilor noastre să aibă caracterul unei plăceri morale. Bucuria Aceasta este starea de plăcere predominant sufletească, o stare emoțional-afectivă datorată fie unei realizări reușite, fie unei Întâlniri, a unei corespondențe simpatetice dintre mine și celălalt, sau dintre mine și ceilalți. Ea este trăită În plan sufletesc ca o mulțumire, o Împlinire. Prin bucurie eu mă deschid, realizând acea Întâlnire pozitivă cu ceilalți, faptul de „a-fi-Împreună”, de „a-ne-simți-bine”. Bucuria anulează obstacolele și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
suferință. Sentimentele mele date de Întâlnirea cu celălalt sunt inspirate de natura acestei Întâlniri. Eu preiau suferința din privirea celuilalt, sau bucuria acestuia. În acest fel, relația dintre mine și celălalt este o relație bazată pe intimitate sau pe contagiune simpatetică, care are la bază, ca punct de plecare, o „inducție afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sunt pentru mine un Eu subiectiv, iar pentru ceilalți o imagine a Eului meu. Relația dintre două persoane este de două feluri: aă o relație exterioară, corporală, reprezentată prin prezența fizică a acestora; bă o relație interioară, sufletească, ca Întâlnire simpatetică emoțional-afectivă Între cei doi. Persoana celuilalt se prezintă și se definește pentru mine În comparație cu persoana mea. În mod automat și inconștient, Eu Îl judec pe celălalt, sau pe ceilalți, după mine. În sensul acesta, vor apărea următoarele situații: - celălalt este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt mă percepe pe mine În câmpul experienței sale tot ca o prezență
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]