344 matches
-
Gândul din 12 mai 2005. Drept să spun, reacția lui m-a mirat. Nu pare deloc să facă parte din categoria celor care recurg la misoginism ca armă de apărare de propriile lor complexe ca bărbați. Mai mult, îl știam simpatetic față de feminism înțeles ca respect pentru demnitatea, drepturile și afirmarea femeilor. Dinescu publică un articol intitulat „Femeia și pompa”. Începe cu sintagma: „Deși nu sunt misogin” și continuă cu un șirag de argumente potrivit cărora, de fapt, femeile te cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de prestigiu și decizie (65%). Nici femeile nici bărbații nu își doresc femei la președinție (73% împotrivă, 3% pentru), în consilii parohiale cifrele sunt asemănătoare. Populația Românie pare mai tolerantă în privința nediscriminării de gen pentru consiliile locale și parlament și simpatetică față de femei în conducerea școlilor. Pe scurt, percepția în privința accesului femeilor la decizie în viața publică este marcată de un patriarhat simbolic, coerent cu lipsa unei culturi a emancipării și cu prăbușirea egalitarismului comunist, egalitarism în general de factură ideologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sine, aspectul sau Întâmplarea constituie centrul gravitațional al substanței lirice intrată În sfera preocupărilor, ci semnificațiile majore ale creației, acea teribilă vibrație interioară pusă În mișcare de o irezistibilă nevoie de exteriorizare. Ori Eminescu avea ceva de spus. Atitudinile, trăirile simpatetice ori empatetice, aspirațiile subiective specifice geniului constituie cheia demersului cognitiv și, de ce nu, capacitatea de receptare venită din disponibilități interioare individuale, semnificantul, după ultimele teorii textualiste. Poezia (În speță „Împărat și proletar”, „Scrisoarea III” și altele) nu reproduce evenimente istorice
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tema legăturii strânse care trebuie să existe între talent și cenzorul său. Apoi, simetric, receptorul creației artistice reverifică în forul său interior, într-o considerație exigentă a operei, tot ceea ce asimilează din viziunea autorului și face astfel apel la introspecții simpatetice edificatoare ale atitudinii estetice. El este capătul unui circuit axiologic care confirmă universalitatea mijloacelor de "autodisciplinare" artistică, ce ilustrează asemănarea conștiințelor și fundamentează această întâlnire mijlocită a lor. El este, în plus, beneficiarul unui act de inducere împărtășită, transformând prin
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vorba de o universală și plenară însoțire care implică un schimb benefic de experiență morală în condițiile unei diferențieri din ce în ce mai cultivate în modernitate a priceperilor, înrădăcinată într-o corespondentă diversitate a înzestrărilor. Iar conștiința de sine vine în această împărtășire simpatetică să medieze întregul proces de transfer reciproc de înțelepciune și să puncteze cu întreaga ei zestre de cunoștințe buna înscăunare a relațiilor-liant de care depinde sudarea corpului comunitar. Conștiința contribuie, de asemenea, la orice apropriere a unei probleme neutre sau
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
suplini la nivel logistic eternul efort de adecvare a subiectului la sarcina sa. De aceea, în ambele cazuri, prin puterea de adaptare a fiecărei dimensiuni ontologice, se restituie comprehensiunii ceea ce în existențialele fenomenologiei era destinat explicației și se remite consubstanțialității simpatetice ceea ce dincolo era hărăzit unei posturi neutre a investigației filosofice. Astfel devine accesibil oricărei conștiințe de sine responsabile și dotate intelectual genul unor considerări sintetic-doctrinare care au rolul de a caracteriza și instrumenta personalitatea și care fundamentează reconstrucția permanentă de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
stilizată în care turnura sufletească inedită se poate traduce (așa cum poate fi una dintre cele mai complexe transpuneri ale unei mișcări simple a interiorității). Ea este interfața pe care conștiința înnobilată axiologic a autorului o așterne sub privirea unei disponibilități simpatetice corespondente a "lectorului" operei de artă. În exercițiul creației, omul este binecuvântat și capătă un har cognitiv special pe măsură ce imită mai substanțial modelul creator divin (pe măsură ce se identifică cu măiestria pildei supreme). El atinge, în măsura în care se exprimă, o condiție superioară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
lumii o poate arunca în joc și fundamentează experiența estetică după criteriile unei aspirații către frumos trecută prin filtrul personalității. Astfel, receptorul creației artistice verifică în forul său interior tot ceea ce asimilează din viziunea autorului și face apel la introspecții simpatetice care edifică atitudinea estetică. El invocă în permanentă căutare de semnificații cunoașterea de sine pe care i-o prilejuiește întâlnirea cu opera și se bazează pe ea dincolo de relația estetică strictă, construindu-și experiența de viață pe tezaurul acumulat în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
procesului epistemologic de pe poziția unei reflexivități suverane. De aceea, nicăieri colaborarea dintre cele două tipuri de conștiință nu este mai strânsă ca în cazul întâlnirii interpersonale, acolo unde neutralitatea calculului rece pălește în fața multiplelor angajamente noetice ale deschiderii de punți simpatetice. A-l "studia" pe celălalt oferă prilejul exteriorizării unor structuri cognitive tipice care se vor regăsi aici în combinații specifice inedite și vor primi un dublaj emoțional capabil să le înrâurească orientarea, oferind preferințe asociative și direcții de acumulare semnificantă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reflexivitate insistentă și se nutrește calitativ de la dinamica interacțională a "întâlnirilor" din câmpul social. Spectacolul feluritelor sale măști este o realitate testabilă la nivelul fiecărei diade comunitare și beneficiază de ratificarea semenului cu fiecare poziționare judicativă sau cu fiecare deschidere simpatetică ce însoțește fenomenul relațional. Apoi, în afara actualității relaționale, cunoașterea de sine poate revela potențialități vitale pe care le naște conviețuirea în comunitate. Ea stăpânește în egală măsură replica de natură cognitivă a realității și îngăduie interpenetrarea spirituală a celor două
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
se efectuează cu necesitatea unui mecanism esențial de raportare. Această intuiție poate rămâne inițiativa unei singure părți a tandemului experiențial sau poate reuni în inspirată îmbinare atitudinală doi vectori spirituali convergenți. Astfel, deși o dată prezentă ea invită imperios la identificări simpatetice, apariția ei în practica socială nu este un fenomen în mod obligatoriu reciproc, asumarea alterității putându-se împlini în manieră univocă. Chipul cognitiv pe care îl îmbracă această asumare, însă, dă mai departe măsura tipului de relație care se instituie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
eseul său despre spiritul german în opera lui Heine. Pe lîngă deosebirea pe care o stabilea între "humorul general" (adică simțul obișnuit al comicului sau micul humor) și ceea ce ea numea "humorul modern" (care atingea "formele cele mai înalte", înfățișănd "simpatetic unele forme incongruente din natura și viața omenească"), George Eliot avea dreptate să pună în evidență diferențele între "vorba de spirit", intervenind ca un fel de "șoc electric", și adevăratul "humor înalt", care "ni se adresează mai pe îndelete". Ea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care se referă la "joc/întrecere (serbare)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "transpunerea în rolurile altor participanți"; (2) identificarea admirativă, care se referă la "eroul perfect (sfânt, înțelept)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "admirație"; (3) identificarea simpatetică, care se referă la "eroul imperfect (cotidian)" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în compasiune; (4) identificarea cathartică, care se referă la "(a) eroul în suferință; ( b) eroul la strâmtoare" și se concretizează, ca dispoziție receptivă, în "comoție tragică/descătușare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
socială; 2. funcția de reglare anulează dezechilibrul și reface homeostazia (prin catharsis); 3. funcția expresivă oferă copiilor posibilitatea de a conferi mesajului trăirile lor afective; 4. funcția persuasivă copilul este influențat pozitiv în timpul participării la activitate; 5. funcția de comprehensiune simpatetică copilul înțelege trăirile partenerului, poate face schimb de sentimente prin intermediul rolurilor (fără să perceapă că schimbul se realizează direct); 6. funcția de construcție și creație "produsul" artistic este unic și nereproductibil, poartă expresia personalității copilului; 7. alte avantaje pe care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
opera de artă transcende datul experiențial: Sub revoltă continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfa lumină, Veghea se tencuia, prin lespezi 81. În parafrază barbiana, "veghea" denumește, si acesta este, credem, si sensul titlului acestei proze barbiene, modalitatea "simpatetica" de cunoaștere a lumii, asociată devenirii continue caracteristică vieții, cu alte cuvinte, activitatea intuitivă a conștiinței, pe care Henri Bergson o califica drept "lumină imanenta [s.n.] din zona acțiunilor posibile sau activității virtuale care înconjoară acțiunea efectiv realizată de ființă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
extern și static și un mod intern și dinamic. Acest al doilea mod este numai în parte intern, fiindcă pleacă de la autor pentru a merge, dacă e posibil, cu acest autor mai departe; și e, în același timp, dinamic sau simpatetic, pentru că își propune să-l înțeleagă pe autor mai bine decât s-a înțeles autorul însuși. Asta înseamnă să vedem ce perspective deschide sau care sunt intuițiile care se află la baza celor spuse explicit de Blaga. Eu obișnuiesc să
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
plin de învățăminte un eseu asupra modului în care el receptează și valorifică opera scriitorilor de plan secund sau de fundal. Se poate vorbi în mai toate cazurile de o veritabilă dialectică a receptării critice, de o strategie a asumării simpatetice a operei literare. Exemplul Arghezi - la îndemână - este caracteristic. Mai întâi criticul ezită, din scrupule, conștient de dificultatea demersului: "Hotărât să-mi apropii și explicativ poezia lui Arghezi, mă amân în pragul faptei; ocolul spre a vedea cum voi începe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Vladimir Streinu este fundamental un spirit "transparent", în sens maiorescian, receptiv la varii modalități creatoare, la varii cristalizări literare, expresiv-stilistice și ideatice. Criticul tinde spre o cuprindere din ce în ce mai largă a literaturii, printr-o asumare gradată a valorilor consolidate, prin aderență simpatetică, în ample cercuri concentrice, dinspre național spre universal. Un mic eseu se și intitulează dealtfel Național și universal. Cine zice cultură universală zice sumă de culturi naționale" . Accentul cade aici pe național, cuprins în largi și semnificative acorduri afective. Taina
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a fost contemporan și i-a urmărit cu înțelegere superioară întreaga desfășurare lirică, socotindu-l al doilea mare poet după Eminescu. Exegeza streiniană, nutrită din frecventarea îndelungată și asiduă a celor doi geniali creatori, probează gust artistic, finețe interpretativă, asumare simpatetică a discursului poetic, rigoare, informație, cultură perfect asimilată. Adesea raportările axiologice se fac pe bază de conexiuni reciproce, de la Eminescu la Arghezi și de la Arghezi la Eminescu. Creatorul Luceafărului "prevestește" nu o dată geniul arghezian; Arghezi topește în retortele misterioase ale
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate niciodată dezmințită, o aderență simpatetică la universul spiritual investigat și, nu în ultimul rând, un stil suplu, elegant și nuanțat. Ca și C. Stănescu în ", criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan examinează în " volumul Clasicii noștri (Casa Școalelor, ", reeditat în colecția Lyceum a Editurii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în Statele Unite și apreciază în mod pozitiv faptul că, la solicitarea vizei, domnul senator nu și-a trimis amprentele prin „nea Gabi”, ci a venit de unul singur, cu ele în buricele propriilor degete. (Jurnalul Național, 11 martie 2005) Simpatic, simpatetic și parasimpatic Există două căi de recurs pe care le am la dispoziție spre a răspunde notei de subsol prin care, cu talent și umor, dl Adrian Cioroianu mă trimite în basement-ul atenției publice (Dilema, nr. 61). Dilematic și eu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de la guvernare de PUR, partidul dlui Cioroianu, PNL, se opune vehement anticipatelor. Nu e ironia soartei (politice) un bici mai vioi decât orice pamflet? Sunt absolut sigur că dl Cioroianu a primit după publicarea acelei povești americane mesajul „elegant și simpatetic” pe care-l menționează. Unul dintre motivele pentru care nu îl face public este că ar fi vorba despre „un mesaj privat”. Exact din același motiv, nici eu nu pot reproduce cele câteva mesaje de mulțumire pentru editorialul „ignobil”. Morala
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Deși diferite, multe dintre ele pot proveni cam din aceleași surse. În fond, pamfletul meu purta un subtitlu scris în cerneală simpatică: „Despre prudență”. Dacă mai am ceva credit în ochii dlui Cioroianu, l-aș ruga să mă creadă că simpatetic rămâne încă un cuvânt incert în limba română. Dar e o certitudine că numele unei părți a sistemului nostru nervos nu este parasimpatetic, ci parasimpatic. Cu multă simpatie. * Evident că dl Cioroianu glumea scriind că la Armstrong Middle School din
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
salon - un megaloman la porțile disidenței Azimutul Linșajul O nouă paradigmă? România: o tragedie cu ieșire la mare Securiști și sinecuriști Hannah Arendt, pelicanul sau babița (I) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Cleptocratul politic Cioroipanul și Țara minunilor Simpatic, simpatetic și parasimpatic Tacă-ți fleanca și cântă! Reauavestire Levantu’ din fire n-are lecuire Pacientul național Sandiganbayan VI. Presa vs. presa Procesomania Impasurile presei Io, Saturnalia! Prezumția Silogismul Puțoiul zilei Dușmanul presei - presa Turturică, mută-ți cuibu’ și te du
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
după război. În arhiva de la Uppsala s-au păstrat câteva scrisori de la Höfler, datate între 1935 și 1940 (în plus, una singură din 1945, frugală propunere a unui eventual demers editorial), predominant profesionale, în marginea unei prietenii cu atât mai simpatetice cu cât teza de doctorat a lui Wikander despre societățile secrete indo-iraniene s-ar fi născut dintr-o dorință aprinsă de a „plagia”2 cartea lui Höfler, Kultische Geheimbünde der Germanen (Frankfurt am Main, 1934). Sunt fante prin care răzbat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]