89,574 matches
-
Mircea Mihăieș (adică pro-America, pro-democrație, pro-feminism, pro-evrei, pro-inteligență, pro-drepturile omului, pro-modernitate) N-am să înțeleg niciodată de ce o carte, o simplă carte, e în stare să polarizeze, așa cum o face Omul recent al lui H.-R. Patapievici, resentimentele, invidia, ura și disprețul. Pentru că, să fim serioși: Omul recent nu e nici Mein Kampf, nici Biblia, nici Coranul, nici, vai, Capitalul. E
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
prins în această plasă cu miasme neplăcute și destui oameni tineri, cu nimic mai breji decât înainte-mergătorii lor I. Vitner, Sorin Toma sau Nestor Ignat) nu cred că va permite, în viitorul imediat, discutarea cu calm a Omului recent. Din simplul motiv că ne găsim în situația de-a trece peste barajul unor procese de intenție, a unor fandacsii ivite din imaginația puternic irigată ideologic a unor oameni despre care nu mi-aș fi închipuit niciodată că vor deveni dușmanii culturii
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Lecția lui Mihai Măniuțiu laTeatrul Național din Cluj - un manifest, posibil, al îndoctrinării comuniste, al crimei în numele acestei fanatice ideologii, un manifest susținut remarcabil, paroxistic de Anton Tauf. Amîndouă au fost făcute cam în același timp, amîndouă la Cluj. O simplă coincidență? După un lung interval, adaug acestei liste, subiective și personale, spectacolul lui Victor Ioan Frunză cu Lecția, pe care l-am văzut recent la Teatrul Maghiar din Timișoara, într-un spațiu extrem de percutant realizat de scenografa Adriana Grand, greu
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
în urechi, dragă Vasile, și nu uita ce rău te dor noaptea bătăturile și reumatismele." Bărbații care îi plac Marucăi trebuie să fie neapărat "voinici", să conducă spectaculos mașina, să fie de familie bună sau să fie exotici, pur și simplu. Trei bărbați încalcă a-ceste reguli în viața sa. Primul este chiar tatăl care o fascinează, exercită o atracție "metafizică". Filosofia lui Vasile Conta este cea care îl înstrăinează pe tatăl său de familie, îl transformă într-un membru atipic al
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
repetata-i apariție (în foaier, în pauzele de schimbări de decor) diluează ideea și semnificația ei în spectacol. Cred că regizorul Claudiu Goga își pune serios amprenta în teatrul românesc. Cu toate împlinirile sau neîmplinirile din Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă și experiență, cu atît mai mult pentru un tînăr, acest spectacol înseamnă destul și pentru Goga, și pentru trupă. Și se simte că au lucrat bine și cu drag împreună. Perfecțiunea este un ideal
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
să medităm asupra periodicităților și simetriilor din istorie. De pildă, între primul asediu al Constantinopolului, 1343, și ultimul, 1453, sunt exact o sută de ani... între aceleași date, în spațiul apusean s-a desfășurat "războiul de o sută de ani"... Simple coincidențe? Johan Huizinga, Amurgul Evului Mediu, studiu despre formelor de viață si gândire din secolele al XIV-lea si al XV-lea în Franta si in Tările de Jos. Traducere din olandeză de H.R. Radian. Editia a treia. Editura Humanitas
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
pune eroul în fața unei noi aventuri: salvând viața unui general rănit și devenind șoferul acestuia, Alexei ajunge în casa generalului, a cărui fiică, elevă la un liceu de muzică, are capriciul de a-l învăța pe "neșcolitul" șofer un cîntecel simplu, la pian: "Soldățelul de plumb". La logodna acesteia cu fiul colonelului de securitate care începuse cercetările asupra adevăratei identități a lui Alexei, orgoliul sau poate subconștientul "capului schimbat" îl fac să se demaște prin magistrala interpretare a unui concert de
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
Camus, prin singurătatea disperată a personajului care nu știe să-și valorifice aspirația ascunsă la solidaritate, și la fel de profund marcate de existențialism sunt și cărțile de călătorie ale hoinarului solitar, uimit și trist, care încearcă să comunice fratern cu oamenii simpli din Alcarria sau din Pirinei. Dacă Pascual Duarte este romanul unui individ hăituit de viață, Stupul este romanul vieții fără orizont a unor indivizi obscuri, marcați de lipsurile și adaptabilitatea penibilă a unei supraviețuiri pur materiale. Structura fragmentară a romanului
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
a spus adesea despre el și un mare silist. Scriitorul cel mai artist al generației sale, capabil să utilizeze toate registrele limbii spaniole. Scriitorul extrem de cult și chiar erudit care a fost Cela s-a exprimat în modul cel mai simplu, firesc și popular, valorificînd un tezaur imens de zicători și proverbe, îmbinînd savant arhaismul cu neologismul, regionalismul cu vocabulele cele mai uzuale și dînd o viață nouă unui repertoriu inepuizabil. Cu un instict sigur de artist al cuvîntului, a reușit
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
în față la La dolce/ Vita, str. I. I. de la Brad, la ora 19.30, cu ochelari de soare/ Tânăr, 27/175/70: nefumător, sărac, singur, există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă Kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
va torpila viața și creativitatea; practic, geniul pustiit de boală avea să fie condamnat cînd la nebunie, cînd la coșmarul unei dureroase "normalități". Impresia este că filmul a ordonat un infern clocotitor într-un scenariu limpede, rațional, și, neapărat, optimist. Simpla comparație a unor date biografice reale cu povestea din film furnizează materie pentru o posibilă lecție despre spiritul scenaristicii hollywoodiene. Bunăoară, în viață, matematicianul atins de schizofrenie și-a petrecut 35 (treizeci și cinci) de ani într-un spital, sub medicație puternică
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
cu adevăratul John Nash, care are, azi, 74 de ani și se prezintă ca un ins cu un spirit întortochiat, în perpetuă mică ebuliție, capabil să improvizeze, să comenteze, să analizeze, să hamletizeze minute în șir pe marginea unei întrebări simple, de tipul "Beți un ceai sau o cafea?". Nimic din genialul John Nash de la 22 de ani n-a mai rămas în cel de acum. Boala i-a afectat și memoria; întrebat, de pildă, dacă fumează, matematicianul a răspuns că
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
Unirii de la 24 ianuarie sunt inexorabil asociate imaginii lui Alexandru Ioan Cuza (Alexandru Ioan I sau, așa cum opinia publică l-a păstrat în amintire, Cuza Vodă). Referința principală este a lui Ion Creangă, cel care a pus într-o formă simplă și cuceritoare chipul viu al principelui în concordanță cu modernizarea societății românești promovată de mai mulți oameni politici ai timpului în consonanță cu ideile europene. Dincolo de reforme și întemeierea unor instituții fundamentale unui stat modern, Cuza a fost prezentat în
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
că este "rotofei" și pe un țăran căruia i se asociază atributul "bietul". Sigur, e un caz, o poveste, nu o analiză de clase și tipologii sociale. Dar la clasa a doua se operează cu imagini și metafore și noțiuni simple care au rolul de a forma primele percepții față de lume (prezentă și trecută). Și atunci cred că și cuvintele trebuiesc alese cu atenție. Pentru că imaginea comerciantului gras se opune cu a cum-părătorului slab și umil. Iar grafica de până la 1989
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
lucrării sale, dar în manual nu s-a mai găsit cu cale atâta efort. A rămas cuvântul negustorului contra cuvântul cumpărătorului și nimic mai mult. Iar Cuza în loc să vadă care este adevărul a luat partea celui de-al doilea pentru simplul motiv că era țăran. E absurd ca un copil să își fixeze în minte șablonul: "toți negustorii sunt grași și hoți și agresivi iar toți țăranii sunt cinstiți și muncitori și umiliți de primii" ? Mai degrabă era potrivit să i
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
întotdeauna același raport între semnificații. Cel puțin în sensurile lor principale și uzuale, bun și nebun, apărat și neapărat, smintit și nesmintit s-au distanțat mult (ultimele două perechi și prin specializare morfologică), astfel încît nu mai realizează un raport simplu de tipul clar/ neclar, plătit/ neplătit etc. Extinderea analogică a unor construcții sintactice sau tipare de derivare de la unul din termenii în raport de antonimie la celălalt poate fi sursa unor jocuri de cuvinte intenționate, dar și a unor erori
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
de jos,/ Dinlăuntru, dinafară,/ Iau cu asalt porțile fragile! (Sârba Igniatovici). Aureola de albine în jurul capului celui care bea din izvorul mânăstirii Graceanița, "cântul de iubire" al "călugărilor, răzeșilor, nobililor, domnilor, grămăticilor și zografilor", înjurăturile pline de năduf ale omului simplu (Stevan Tontici: Micio Tontici vorbește cu Dumnezeu), critica societății ("Pe când înghețau cărțile în biblioteca orășănească/... între pagini,/ în inima literelor negre/ l-am găsit, îngropat, pe bătrânul nostru învățător./ La noi, Shakespeare a murit de răceală,/ Dostoievski de pneumonie/ nici
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
la sine și apucă pe căile sfințeniei...". Cioran în sine nu e interesant, interesant rămâne însă personajul, Sfântul Emil. Studiindu-l pe Cioran, devenim hagiografi. Așa că citim blasfemiile lui atât de încântătoare despre istorie, insomnie și lume ca și cum ar fi simple declarații despre autor. Nu căutăm un autor în afară de personajul care face confesiunile. Puritatea lor sfântă ne orbește. Acum situația începe să se schimbe, și, încet-încet, crește interesul față de viața autorului Cioran, ca și față de perioada interbelică petrecută de el în
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
a fotografiilor din fondul Manakia al Muzeului Țăranului Român. Sînt imagini din lumea aromânilor. Personaje care îți par hieratice, enigmatice sau doar pitorești - cel mai adesea oameni înstăriți, purtînd costume exotice, tradiționale, și doar rareori haine "nemțești" - surprinse pe fundalul simplu, tipic, al studioului fotografic sau al satului aromân cu case îngrămădite. Unele devin tipuri, altele refuză cu încăpățînare acest statut și își revendică identitatea. Te mai uimește abilitatea fraților Manakia de a cuprinde, într-o epocă a fotografiei de început
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
imaginii ca document antropologic a fost sesizată de multă vreme, practic imediat după apariția tehnicii fotografice ca atare, teoretizată - chiar dacă această teorie nu e nici astăzi bine articulată - începînd din anii '40, dar imaginea a rămas cel mai adesea un simplu auxiliar al scrisului, invocată ca martor obiectiv, transparent, menit să confirme un text scris într-o disciplină logocentrică cum continuă să fie antropologia. Or, ceea ce implicit propune Ioana Popescu prin modul în care prezintă colecția Manakia e inversarea acestui raport
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
funcționează ca un text în sine, lecturabil într-un cu totul alt mod decît textul scris. "Povestea" scrisă de Ioana Popescu, care însoțește și pune în ramă fotografiile fraților Manakia, pare să dețină în raport cu acestea un rol secundar. Statutul de simplu catalog de colecție pe care autoarea îl atribuie cărții-album e o mică "păcăleală" adresată cititorului. Dar și o strategie de a-l face să privească, transformîndu-l în cititor de imagini. Incapacitatea imaginii de a converti în concepte realități ale unei
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
sunt proprietarii acestui ziar sau care îi asigură orientarea sau, cel puțin, care plătesc salariile, din fericire ori din nefericire, n-aș putea să zic, nu-l au în redacția lor nici pe Hemingway, nici pe Cehov ori Lewis, din simplul motiv că n-au nevoie de ei, nici măcar de un premiu Nobel în literatură, - ci de informații, numai de informații... - Vreți să spuneți că eu n-aș fi în stare să scriu ce-mi cereți să scriu?... - Aș spune mai
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
mod legitim și autoritar să-și impună tactica și strategia lor politică și revoluționară. Există și alte incompatibilități de structură: nu orice "ruptură" are o valoare revoluționară. Esențială este numai fractura fundamentală a ideologiei dominante, răsturnarea totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
tactica și strategia lor politică și revoluționară. Există și alte incompatibilități de structură: nu orice "ruptură" are o valoare revoluționară. Esențială este numai fractura fundamentală a ideologiei dominante, răsturnarea totală de valori, nu simpla opoziție, frondă sau mișcare ostentativă"). Tocmai "simpla opoziție", "fronda" perpetuă credem că alcătuiesc atuul mentalității avangardiste, desprinse de servituți politice, compunînd o postură de monitorizare "gratuită", ideală, a spiritului scutit de marca unei "angajări", ergo mărginiri prin circumstanțele istorice efemere. Eterogen și incompatibil în raport cu ideologiile politice, suprarealismul
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
prin trecerea dincolo", unde ficțiunea umple și prelungește (auto)-biograficul (cum ar spune Lejeune, autoficțiune). Cititorul nu știe mai mult decât citește. Avem în față un roman despre tânărul Teofil care încearcă el însuși să scrie mai mult decât un simplu jurnal (un subtil mise-en-abîme?) și să-și trăiască viața filtrând-o prin scris, pregătindu-se pentru cartea care îl va absorbi cu totul: "am să știu până-ntr-atâta totul, încât voi fi mort poate, viu numai când se vor
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]