465 matches
-
participarea ATP și adenozinei la modificările de excitabilitate neuronală centrale și periferice. Sintetizat la nivel celular prin glicoliză sau fosforilare oxidativă mitocondrială, ATP este depozitat singur sau împreună cu acetilcolina în veziculele sinaptice colinergice, ori cu noradrenalina sau adrenalina în terminațiile sinaptice și granulele cromafine medulosuprarenale. Eliberarea are loc concomitent cu a mediatorului respectiv sau este unică, în cazul stimulării fibrelor purinergice. Odată eliberat, ATP acționează ca mediator chimic sau cotransmițător asupra receptorilor de tip P2 în sens stimulator, determinând potențarea fenomenelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adenozina face oficiul de modulator inhibitor al activității neuronale centrale și periferice prin intermediul atât al receptorilor P1, cât și al inhibării canalelor voltaj-dependente de Ca2+. Efectele hiperpolarizante simple, hipnosedative și antinociceptive ale adenozinei sunt antagonizate de cafeină și teofilină. Efecte sinaptice diferite exercită adenozina și ATP nu numai la nivel cerebro-spinal, ci și în unele țesuturi și organe periferice, îndeplinind rol de mediatori chimici ai inervației vegetative non-adrenergice și non-colinergice. I.6.9. MEDIAȚIA CHIMICĂ GAZOASĂ Progresele tehnice din ultimele decenii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se însoțește de eliberarea concomitentă de citrulină și activarea guanilatciclazei formatoare de ciclic GMP (fig. 57). Cuplul NO-cGMP îndeplinește rol atât de sistem de transducție a semnalelor inter- și intracelulare, realizând funcții atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de modulator sinaptic sau hormon local paracrin și autocrin prevăzut cu proprietăți miorelaxante și vasodilatatoare. La nivel neuronal periferic, NO face oficiul de mediator chimic al fibrelor nervoase nonadrenergice și noncolinergice de la nivelul plexurilor enterice ale tubului digestiv și căilor uro-genitale. Un mare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celui de al treilea neuron, pe traiectul ramurilor comunicante cenușii, spre nervii spinali micști și organele terminale din teritoriul respectiv (vase sanguine, glande, mușchi pilomotori etc.) (fig. 59). Diferența esențială între arcul reflex somatic și cel vegetativ este că articulația sinaptică dintre primul și cel de al doilea neuron eferent are loc în cornul anterior în cazul reflexelor somatice și în afara măduvei, în ganglionii simpatici, în cazul reflexelor vegetative. La rândul său, arcul reflex parasimpatic prezintă de asemenea unele particularități, deși
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ocupă reflexele de axon. Fiind cele mai simple acte reflexe, acestea se realizează cu participarea filetelor senzitive ale unui singur neuron. Fiecare nerv senzitiv se ramifică într-un număr variabil de terminații dendritice, care se distribuie pe cale axonală fără articulație sinaptică atât la piele, cât și la vasele din zona respectivă. Când se aplică un stimul nociceptiv pe piele, injuria axonală rezultată se transmite ascendent (ortodromic) până la locul de bifurcație a fibrei senzitive, de unde coboară apoi antidromic pe traiectul filetelor din
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lui. Spre deosebire de calea eferentă simpatico-parasimpatică formată din doi neuroni vegetativi, calea eferentă somatică este reprezentată de un singur neuron extranevraxial cu sediul în coarnele anterioare ale măduvei spinării. La rândul lor, cei doi neuroni ai căilor vegetative eferente sunt articulați sinaptic la distanțe diferite de organe efectoare. Cei doi neuroni ai căii eferente vegetative articulându-se sinaptic la distanță de organul efector în cazul simpaticului, și în apropierea acestuia în cazul căii parasimpatice, asigură dispersia și difuzia la distanță a influxului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un singur neuron extranevraxial cu sediul în coarnele anterioare ale măduvei spinării. La rândul lor, cei doi neuroni ai căilor vegetative eferente sunt articulați sinaptic la distanțe diferite de organe efectoare. Cei doi neuroni ai căii eferente vegetative articulându-se sinaptic la distanță de organul efector în cazul simpaticului, și în apropierea acestuia în cazul căii parasimpatice, asigură dispersia și difuzia la distanță a influxului nervos în primul caz și limitarea lui în cel de-al doilea. Deosebiri morfo-funcționale importante există
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi diferențiate anatomic de acelea ale sensibilității somatice. Fibrele vegetative aferente aparțin fie celulei senzitive în „T” din ganglionii spinali, fie formațiunilor ganglionare ale unor nervi cranieni (ganglionii: jugular, nodos, geniculat etc.). În primul caz, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici latero-vertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare, și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui prim neuron senzitiv intră prin rădăcina posterioară în măduvă, pentru a se articula fie cu neuronul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de excesul de acetilcolină. Secționarea vagilor sau blocarea lor cu atropină produce tahicardie. La rândul său, simpaticul controlează atât activitatea ritmică cardiacă, cât și a întregului sistem vascular. Căile simpatice plecate de la nivelul primelor 5-6 segmente medulare toracice se articulează sinaptic cu neuronii postganglionari simpatici în ganglionii cervico-dorsali de la care pleacă fibrele nervilor cardiaci superior, mijlociu și inferior, distribuindu-se atât sistemului excitoconductor, cât și fibrelor contractile miocardice. Eliberarea noradrenalinei depinde atât de frecvența descărcărilor simpatice (5-20/sec), cât și de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
P, neurokininelor și peptidului CGRP ca activatori ai reacțiilor inflamatorii neurogene (Barnes, 2004). Factorul determinant al variațiilor de calibru aerian este reprezentat de eferențele colinergice (fig. 100). Fibrele eferente colinergice cu originea în nucleul ambiguu din trunchiul cerebral, se articulează sinaptic cu filetele postganglionare scurte eliberatoare de acetilcolină la nivelul musculaturii netede aeriene și glandelor submucoase. Efectele bronhoconstrictoare și secretoare de mucus sunt mediate de receptorii colinergici M3 și intensificate sau inhibate de peptidele modulatoare (Barnes, 2004). În sens bronhodilatator acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de neurotransmițători (acetilcolină, noradrenalină, serotonină, oxid nitric) și hormoni locali excitatori (VIP, Substanța P, neurotensină) și inhibitori (somatostatin, enkefaline, GIP) ai potențialelor electrice membranare de tip depolarizant sau hiperpolarizant. Propagarea activității acestora în lungul tubului digestiv este controlată prin mecanisme sinaptice de poartă care determină direcția, distanța și viteza de transmitere a undelor peristaltice, peristolice sau antiperistaltice. Un rol important de veritabil pacemaker gastrointestinal s-a atribuit în ultimii ani celulelor interstițiale descoperite de Cajal (1898). Acestea formează o rețea intermediară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Calea eferentă excitosecretorie este reprezentată de fibrele parasimpatice ale corzii timpanului pentru glandele submaxilară și sublinguală și ale auriculo-temporalului în cazul parotidei. Filetele adrenergice provin din coloana intermedio-laterală a măduvei dorsale superioare prin rădăcinile anterioare ale D1-D6. Acestea se articulează sinaptic în ganglionul cervical superior pentru ca apoi să se distribuie parenchimului glandular pe calea plexurilor perivasculare. Făcând excepție de la antagonismul simpatico-parasimpatic clasic, cele două căi eferente se completează, activând secreția reflexă salivară. Aceasta se adaptează calitativ și cantitativ după circumstanțe și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Influențele nervoase se exercită în cele mai multe cazuri în mod conjunct cu cele hormonale. Căile eferente simpatice renale pornesc de la nivelul simpaticului toraco-lombar (T11-L3) și avându-și originea în nucleul ventromedian al punții. Ele ajung la parenchimul renal după ce se articulează sinaptic în ganglionii prevertebrali (celiac, mezenteric superior și aortico-renal) cu neuronii postganglionari eliberatori de noradrenalină. Aceștia sunt denși și prezintă varicozități la suprafața musculaturii netede renale extinzându-se până la nivelul arterelor interlobare, arcuate și interlobulare, inclusiv teritoriul arteriolar juxtaglomerular eliberator de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formațiunile nervoase simpatice din hipotalamus, punte, bulb și coloana intermediolaterală din măduva spinării implicate în controlul descărcărilor simpatice, cât și teritoriile ganglionare și efectoare periferice din cord, vase, rinichi, glande, musculatura netedă viscerală etc. La nivelul acestora, angiotensina facilitează transmiterea sinaptică adrenergică favorizând elaborarea de catecolamine. La rândul lor, căile nervoase simpatice acționează asupra multora din glandele endocrine și exocrine. Activitatea crescută a nervilor simpatici renali reprezintă stimulul major al eliberării de renină prin receptorii beta-adrenergici de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanța P, neurotensina și chiar somatostatinul. Având la bază procese de formare și eliberare identice cu ale factorilor hormonali hipotalamici, aceeași substanță poate îndeplini funcții diferite, fie de mediator chimic (neurotransmițător), fie de neurohormon, după cum s-a eliberat în fanta sinaptică sau în circulația portală hipotalamo-hipofizară. La rândul lor, ciberninele sunt neuropeptide cu rol modulator local. Din această categorie fac parte peptidele opioide (endorfine, enkefaline, dinorfine), substanța P, neurotensina, angiotensina, VIP, somatostatinul etc. Acțiunea modulatoare a ciberninelor diferă de a neurohormonilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglator al homeostaziei hidroelectrolitice (reglarea volumelor lichidiene ca răspuns la hipovolemie), cu implicații în controlul presiunii arteriale și boala hipertensivă. b) Rol în eliberarea unor hormoni hipofizari (ACTH, ADH, prolactină, ocitocină) și în reproducere (ciclul menstrual). c) Rol de neurotransmițător sinaptic, interacționând cu serotonina, catecolaminele, prostaglandinele, peptidele opioide și alte peptide. d) Rol în modularea unor funcții nervoase înalte, asociate actelor comportamentale: motivația (setea, durerea), memoria, posibil învățare și controlul motricității. Există date care sprijină rolul Ang II cerebrale ca factor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
alt pool de celule endorfinergice se află în lobii anterior și intermediar ai hipofizei. Determinările biochimice au relevat prezența endorfinelor și în substanța gri periapeductală, talamus, nucleul caudat, măduva spinării, amigdală, sistemul limbic, nucleii trunchiului cerebral. Fixarea opioidelor pe membranele sinaptice a permis caracterizarea tipurilor de receptori opioizi specifici. Localizarea acestora s-a realizat prin tehnici de autoradiografie cu liganzi marcați, punându-se astfel în evidență cinci categorii de receptori opioizi, și anume: Miu, Kappa, Delta, Sigma și Epsilon. 1. Receptorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
similare au fost descrise și la nivelul glandelor paratiroide. Steroidogeneza suprarenală stimulată de ACTH este, de asemenea, prostaglandin-dependentă. La nivelul complexului hipotalamo-hipofizar s-au găsit mari cantități de prostaglandine din seriile A și E, cu rol modulator fie asupra transmisiei sinaptice, fie în eliberarea hormonilor hipofizari. Injectate intraventricular, prostaglandinele produc eliberare de ACTH, STH, LH și prolactină, însoțite de efecte neuro-sedative și piretogene generale. Atribuindu-li-se un oarecare rol în modularea reglării termice, s-a presupus că antipireticele interferează cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se constituie în formularea metodei propuse: depistarea mărcilor caragialiene indisolubil legate de reprezentările specifice comicului și uneori ale absurdului, pe tărâmul epic și dramatic delimitat temporal și valoric de momentul Caragiale, presupune, în mod concret, un exercițiu tematologic și intertextual sinaptic, de reconstituire a fluorescenței literare caragialiene. Așadar, scopul acestei lucrări nu este simpla prezentare diacronică a ipostazelor literare ale comicului și ale absurdului în literatura română, ci descoperirea în cadrul acestora a reverberațiilor caragialismului, pentru a demonstra că, față de ceilalți "mari
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
controlam pe toți, mai rău ca un securist, le știam pe de rost gândurile (pentru că erau ale mele), îi dirijam și-i învârteam pe toate părțile, le puteam oricând curma simulacrul lor de viață, tăindu-le lumina cu un scurtcircuit sinaptic sau înecându-i în fluxul și refluxul sangvin. Odată și-odată, trebuia să se întâmple ceva rău. Iubirea conta enorm pentru mine. Încă înainte să mă țin singur pe picioare, am avut o atracție iresponsabilă față de buzele guvernantei mele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acestui proces, cuvintele se șterg din cunoașterea-conștientă fonetică. Înțelegerea transformă cuvântul în noțiune nu prin conștientizarea lui, ci prin transformarea acestuia prin trecerea de la cunoaștere conștientă fonetică în cunoaștere conștientă noțională. Creierul realizează un nou stadiu de cunoaștere-conștiință prin asocierea sinaptică a grupului neuronal care a înregistrat cuvântul fonetic cu grupurile neuronale conținătoare ale experiențelor ce-i dau înțelesul noțional. În acest moment, sinapsele creează o nouă buclă, în sens spiralogic vertical, acțiune echivalentă cu procesul de învățare sau de memorizare
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
primesc stimulii exteriori în timpul veghii își reduc la minimum activitatea în timpul somnului. În schimb, procesele care au loc la nivelul ariilor de sinteză, de consolidare a memoriei, ating nivelul maximal în somn. Neuroplasticitatea înregistrează în somn un proces de "remodulare sinaptică" înlesnit de absența fluxului continuu de informații din exterior. Procesul de remodulare și de consolidare a noilor legături sinaptice din preziua de veghe are loc în somn. El are loc și în starea de veghe, dar la un nivel mult
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
nivelul ariilor de sinteză, de consolidare a memoriei, ating nivelul maximal în somn. Neuroplasticitatea înregistrează în somn un proces de "remodulare sinaptică" înlesnit de absența fluxului continuu de informații din exterior. Procesul de remodulare și de consolidare a noilor legături sinaptice din preziua de veghe are loc în somn. El are loc și în starea de veghe, dar la un nivel mult mai redus decât în starea de somn. Există dovezi în acest sens, și anume: a) nivelurile interleukinei, al factorului
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
necrotizant, al factorului de creștere nervoasă și al factorului neurotrofic derivat din creier se află la valori maxime în somn; b) concentrațiile de neurotransmițători modulatori și inhibitori sunt la valorile lor maximale în somn; c) nivelul moleculelor legate de plasticitate sinaptică, "arc" (activity dependent cytoskeletal protein) și "MMP" (metallo protese 9), au nivelul maxim în somn. Biochimia somnului ne arată că neurotransmițătorii sunt aceiași, dar concentrația și topografia lor sunt diferite. Creierul continuă să activeze în somn ca în veghe, dar
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
de la talamus la creier (calea talamo-corticală). Vârful săgeții arată talamusul Închiderea porților talamusului este detectată cu ajutorul semnalelor electrofiziologice prin apariția fusurilor de somn și a complexelor de vârf-undă K cu perioade de 30 de secunde. Acesta este semnalul că remodularea sinaptică a început. Deconectarea grupurilor neuronale de afluxul de informații provoacă deconectarea de "înconjurător" și de "eu", modificarea universului biochimic cerebral și instituirea somnului (Tononi-Science, 2005). Această teză este susținută de o serie de cercetători (Christof Koch, Mircea Steriade și Rodolfo
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]