776 matches
-
firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
și va năvăli curând prin toate deschizăturile, simțindu-i forța, intuindu-i imensitatea și trupul i se încorda ocupând tot mai puțin loc pe bancheta de lemn, în timp ce forfota și rumoarea glasurilor din jur creșteau, părând că nimeni nu se sinchisea de iminentul pericol pe care Ana îl simțea cu fiecare fibră a corpului său. Ar fi țipat de frică, dacă nu s-ar fi rușinat. Cu zgomot răgușit motoarele turate au icnit, s-au înecat, au tușit și vibrând din
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
o inspirație divină, foarte senin, începu negocierile, așa cum învățase de la nomazi. Pentru început îi arse un șut năprasnic piticotului care se holba la el. Imediat însă regretă, cu răgete, această inițiativă. Dihania părea făcută din beton și nici nu se sinchisi de acest tratament mai puțin diplomatic, în timp ce Costel se străduia, chircit de durere să-și lingă șlapii. Nici acum nu a avut noroc. Din mormanul de ciment ieși un fel de braț și mandibula bietului om păru prinsă într-o
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi trebuit să afle unde dispăruse, nu s-au sinchisit prea mult să rezolve cazul, că nici până în ziua de azi adevărul a rămas îngropat, toți au crezut că se prăpădise în răzbel. În cătunul unde locuiesc eu, niciunul din cei care mai trăiesc nu-și mai aduc aminte de
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ei neterminate, a preferat să rămână acasă, să fie o întreținută și să-i facă lui ploduri pe bandă rulantă. Făcuse vreo zece avorturi, printre cele trei nașteri, fiindcă el, ca un animal ce era, o siluia seară de seară, sinchisindu-se prea puțin ce văicărelile ei, de suferința și rușinea ce-i acopereau viața. Devenise o brută, lăudându-se la serviciu cu acel comportament josnic de despot ce-și teroriza consoarta, mândrindu-se ca un dobitoc, în limitata lui lume
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
Nu departe, în apropierea bisericii din comună, se afla și gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă și în speranța că femeia nu se va ascunde de el, inspectorul intrase în curte. Nu se sinchisise prea mult de lătrăturile câinilor. Încercase în câteva rânduri să se facă auzit de cineva din casă, dar degeaba, nu se arătase nimeni. Din vecini o altă femeie, îi spusese să nu mai bată în geam, că femeia este dusă
BLESTEM SAU DREPTATE DIVINĂ de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348274_a_349603]
-
se grăbi să-l ocupe în întregime pentru întreg grupul. Astfel se înghesuiseră toți într-un compartiment, scăpând de bagajele din spate și se așezaseră fiecare cum putea, chiar și unul în brațele celuilalt. De peisajul de afară, nu se sinchisea nimeni, nu aveau timp preocupați de propriile lor gânduri, de căldură, de înghesuială, dar să mai și admire pe unde trecea trenul în mare viteză. Cu câteva poante și bancuri spuse mai mult din plictiseală de câțiva băieți, ajunseră într-
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
picioare, iar frățiorul - pe un taburet, într-o postură amuzantă de ”omuleț mare” - picior peste picior - cum îl așezase fotograful. La un ceas din noapte, nu știe care, a țipat o cucuvea și casa s-a zguduit. Nu s-a sinchisit de țipăt, de tulburarea liniștii, dar s-a îngrijoarat de casă: ”Cutremur!” Casa icnind s-a mai zguduit odată, iar pe acoperiș s-a auzit: Tîîîr!, tîîîr! ca și cum cineva (în glumă) rostogolea bile de pe coama acoperișului. În momentul când acest
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
cu jeratic și tămâie, opărindu-l cu agheasmă și lovindu-l cu sfânta cruce. De teamă, Elena respectă în fiecare seară ritualul religios, cu rugăciuni, tămâie și apă sfințită, ca să-l țină departe de locuință. Duhurile rele însă nu se sinchiseau, fiindcă de când dispăruse vrăjitoarea Buha, se simțeau în libertate și aveau destui mușterii care veneau la ei de bună voie, fără vicleșuguri sau ispite. Abia făceau față cerințelor firești ale celor care pășeau, cu știință sau cu neștiință, pe cărările
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Parcă în jurul său ardeau flăcări, iar din ele chipuri hidoase îi rânjeau satisfăcute de prezența sa. - Lasă-mă jos necuratule! Piei satana din calea mea! În zadar Pătru Valdescu îl blestema cu cele sfinte că dracul părea că nu se sinchisește. Deodată demonul se opri brusc și trânti calul cu călărețul pe un mușuroi de pământ. - Ai înnebunit, pământean păcătos? Eu te duc la castel și tu mă opărești cu vorbe fierbinți? Mi-ai pârjolit pielea și părul de pe spinare! Meriți
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
zero și dacă orice număr diferit de zero sau infinit (infinitul matematic este simbolul care ne salvează de monstruozitatea cantitativului), ridicat la puterea zero este egal cu unitatea, nulul nu ține cont de aceste reguli, la fel cum nu se sinchisește nici de autoritatea semnelor (nimicul nu este nici pozitiv și nici negativ, el pur și simplu nu este, mai bine spus este doar ca entitate abstractă, ilustrată printr-un simbol convențional). Tocmai de aceea, de nimeni dintre muritori cunoscute în
ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377021_a_378350]
-
Errera de lângă Peninsula Arctowski și nordul Insulei Rongé, descoperită de Expediția Belgiană Antarctică (1897 - 1899) condusă de Adrien de Gerlache; numele este dat după J.M.A. Cavelier de Cuverville (1834 - 1912), vice-amiral al Marinei Franceze. * Sute de pinguini. Nu se sinchisesc de oameni, doar cârâie continuu. Chiar trec printre oameni, pinguinii... Au ieșit din coloniile lor de pe stânci. * Cizmele până la genunchi sunt folositoare, fiindcă din barca de cauciuc coborâm cu picioarele în apa foarte rece. * Un tur cu „Zodiac”-ul printre
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (5) – CUCERIND ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376525_a_377854]
-
capăt zilelor și în felul acesta se bucura de lumina zilei. Se resemnase. Se atașase de acești oameni, cu felul și modul lor de a trăi. Nu-i mai vedea nespălați, murdari și împuțiți, fiindcă nici ea nu se mai sinchisea de râpul adunat cu timpul pe burtă și pe picioare. Se obișnuise cu mirosul de untură de urs și de cort. Când stătea la foc să se încălzească, scânteile n-o mai deranjau, îi deveniseră prietene, se obișnuise cu ele
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
merg într-un ritm alert, cu capul pe spate, încercând să-l îndepărtez pe cât posibil de mine. Nu știam unde voiam să ajung și ce rost avea călătoria mea în noapte cu acea liotă ciudată, care părea să nu se sinchisească de haosul care domnea la orice pas. Am mers mai bine de o sută de metri până mi-am dat seama că nu vedeam niciun vehicul, de aceea ființele acelea circulau brambura peste tot, șoselele fiind la fel de aglomerate ca și
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
cușnițele, icre, pateuri, ciuperci umplute, plăcintă cu carne, tobă, șorici, lebăr, alune, sărățele, salată boeuf, conopidă cu maioneză, brânză și legume, toate împrăștiate printre sticlele de apă, băuturi alcoolice și răcoritoare, tacâmuri, farfurii și șervețele. Părea că nici unul nu se sinchisea de prezența celuilalt, se auzeau chiar trei, patru voci în același timp, hohote de râs și muzică populară, ba în surdină, ba asurzitor de tare, după bunul plac al celor doi pici, care se jucau cu telecomanda DVD-ului. - Fane
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
Autorului Eu sunt bun prieten cu Rică. Îi povestesc tot ce mi se-ntâmplă. Amândoi, solitari la seniorat, ne liniștim curiozitățile reciproc, ca s-avem ce dezbate și pe ce să ne-ncontrăm. Rareori cădem la-nțelegere! Dar nu ne sinchisim! Îi dăm înainte. Doar trebuie să știm totul unul despre altul! Să vă exemplific! -Sal’tare! mă bucură cu vorba Rică intrând în apartament. Ce mai veste-poveste? face, ca și când presimte ce prospătură am pentru el. Bucuros de starea lui de
UN TIP CALM de ANGELA DINA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371764_a_373093]
-
roiniță, să nu le simtă toate albinele din afară. Așa, rând pe rând, stupii ai fost prădați de munca harnicelor albine, care vâjâiau nervoase prin curte și pe la cerdac. Dar bunicul știa felul lor de a fi și nu se sinchisea prea tare de ele. Doar când vreo albină nervoasă din cale-afară îl înțepa, se oprea, scotea tacticos acul din piele, și-și continua munca lui migăloasă. Iată, câteva roinițe deja se umplură de rame cu faguri aurii, încărcate cu miere
MIEREA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375788_a_377117]
-
și-a' lor mămici ca de zmeul între zmei, Nu mai zic de profesoare, ce m-au strâns cu drag la piept Și de doamna directoare, c-am putut să mă deștept, Iar în clasă, prima oră, fără să mă sinchisesc, Cu-o excepție minoră fui lăsat să și vorbesc, Chiar mai mult, mă ascultau, și nu spun istorioare, Pedepsit n-am fost să stau, un minut doar, în picioare, Și apoi, ca niciodat', nimeni nu m-a luat de prost
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362161_a_363490]
-
criză. Ea se găsește confruntată cu un joc al înșelaților. Aliați tradiționali ca Franța s-au arătat ineficienți și aproape n-au intervenit la Congresul de la Berlin. Aliații dinastici ca Prusia și-au urmărit propriul lor interes fără a se sinchisi de Moldo-Valahia, marele aliat rus a întrebuințat forțele armate române în folosul realizării ambițiilor lui teritoriale. Cei Mari au trimis România la statutul ei de stat balcanic. Bătrînii de la 1848, ca Alecsandri, propun o temelie latină, total latină, a identității
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la Berlin care mijlocea re-cumpărarea căilor ferate de către români, să salveze pe deținătorii prusaci ce au subscris și să devină protectorul evreilor români în schimbul celui mai mare profit de pe urma influenței germane în România. El notează pe 27 februarie 1879: "Mă sinchisesc de români ca de paharul meu cînd este gol. Independența românească nu are importanță decît pentru evreii germani, pe care sînt obligat să-i răsfăț și să-i cîștig, care îmi pot fi foarte de folos în Germania, și pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că Utrillo "interpreta" chiar ilustrate, nesinchisindu-se de condeiele subțiri din jur. Da, dar "interpretarea" asta l-a așezat definitiv într-o prestigioasă istorie a picturii. În capitolul în care anevoie se poate face demarcație netă între profesionalismul indubitabil și amatorismul (la fel de indubitabil). Mai aproape, mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă oripilează nu e prelungirea acestui pugilat unidirecțional, nici iminența spargerii parbrizului, cît "echidistanța" damei, rolul ei de arbitru mut și cinic. Primo tempo. Secondo tempo. Mai știm noi un pîlc ce și-a jucat la fel de decoltat echidistanța după Revoluție. Nesinchisindu-se de croșeurile de dreapta și intrînd echipă în Academie. Îmi este relatat episodul final al unui pugilat (plastic). O face chiar unul din protagoniști, micul David. Care după schimbul neaoș de pumni recurge la umor stanșibranian: Îi prind burtosului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multă monedă pe "rezistența prin cultură"; asta vrînd să însemne, de fapt, cvasilașitatea categoriilor intelectuale, neînstare a se confrunta deschis cu dictatura; limitîndu-se la orgoliul de a produce valori paralele, de care, la drept vorbind, dictatura nu s-a prea sinchisit. Același fals orgoliu e întreținut în prezent de aceiași maeștri ai "turnului de fildeș"; tocmai pentru asta fiind ei răsplătiți de actualul "învîrte frigare" (apud Anatole France) de la Cotroceni; - majoritatea vocilor auzite azi e bugetară; cum așadar să supere aceste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Șanț’Agață. Dar sămânță fusese aruncată, udata cu grijă de către Ricordi și Giuseppina astfel că în următoarele luni Verdi s-a implicat din în ce mai mult și în final a căzut în cursă. Și aceasta deși Maestrul nu se sinchisea dacă opera va vedea sau nu vreodată luminile rampei. Verdi era conștient de faptul că acum trebuia să urmeze un alt traseu componistic, departe de structurile muzicale stricte cu recitative, arii, cabalette: ceva ce încercase în decursul întregii sale cariere
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ultimă instanță, la dicționarul lui Littré, trecând cu vederea peste accepțiunea baudelairiană, singura care interesează În cazul de față, Întrucât a influențat În mod direct concepția despre dandysm a lui Mateiu. După dicționarul „pozitivistului”, de care Baudelaire nu s-a sinchisit câtuși de puțin, deși era un mare „mâncător” de dicționare, dandy-ul este „un homme recherché dans sa toilette et exagérant jusqu’au ridicule” (cităm după Al. George). Chiar și o asemenea „definiție” foarte sumară poate fi, la nevoie, aplicată
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]