571 matches
-
trupului 209-210; și politica 244, 248; și prietenia 181, 198, 205, 213, 217, 222, 260; proastă reputație 176-181, 199; și puterea 179, 211-213; și Pythocles 183, 186, 215, 261; și răul 192, 193-194; și râsul 181; și realitatea 172, 213; sincretismul gândirii 176-177; statui 221; și suferința 182, 200-201, 207-208; succes 180; Tetrapharmakon-ul 182, 184, 194-195, 197; utilitarism hedonist 192, 201; și zeii 184, 190-192, 238, 310 Erotion 214 Eudoxos din Cnidos - și Aristotel 157-158, 308; bibliografie 308; și călătoria 153-155
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
arie mult mai largă decât la adult. De asemenea, mișcările de transportare și de comparație de la un segment la altul „sunt proporțional mai puțin frecvente la cei mici, decât simplele deplasări cu caracter aleatoriu. Acest defect de explorare activă explică sincretismul percepției preșcolarului sau caracterul global al acesteia (Ov. Decroly). Subiectul percepe într-o configurație complexă doar impresia de ansamblu, fără analiza părților sau sinteza relațiilor. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o percepție puțin diferențiată, în care copilul
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
educația senzorială a copilului presupune utilizarea și antrenarea organizată și sistematică a capacităților sale senzoriale (vizuale, auditive, tactil-kinestezice) în vederea îmbogățirii facultăților de cunoaștere concret-senzorială a realității înconjurătoare. Principiul fundamental al educației senzoriale exprimă cerința ca aceasta să se sprijine pe sincretismul mintal al copilului. Gândirea copilului trece de la nehotărât la hotărât, de la global la analitic și de la lipsa de coordonare la o relativă unitate. Activitatea senzorio-motorie a copilului pornește de regulă de la percepții nediferențiate sau de la detalii disparate dar nu de la
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
sau mai puțin individuală, creștinii ortodocși, care se pregătesc pentru moarte. El preferă să păstreze în cartea sa cea de a treia alveolă care este a salvării, pentru religia căreia-i aparține și pe care o cunoaște. Nu purcede la sincretisme. Asta nu înseamnă că interzice altora dreptul de a-și scrie cărțile lor. Este o chestiune de alegere. De altfel, părintele Ioan, deși intră în azil cu gândul de a salva pe cineva, săvârșește multă vreme singur Sfânta Liturghie. Roza
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
elemente sintetice, însă identice cu sine, unitare: Sufletul Universal creat din amestecul Parului și Imparului își păstrează caracterul unic, natura incorporală și armonioasă (II, 3,12; II, 17,16 et passim), muzica sferelor este o symphonia, deși este cauzată de sincretismul a două sunete contrare (II, 1, 7), alăturarea și influența reciprocă a mișcării planetelor și mișcării sferei stelelor fixe (II, 18, 4) confirmă regularitatea și periodicitatea mișcărilor astrale accentuând ideea de ordine și armonie universală. 1.4. Relativitatea contrariilor este
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
tehnică vocală și interpretativa, se exersează capacitățile de trăire, se însușesc bazele culturii muzicale. În cadrul activităților extracurriculare se participa la concerte, serbări, recitaluri și cercuri sau programe educaționale prin care se asociază artele. 1.5.4.4 Dânsul Desprins din sincretismul artei primitive, dansul devine preocupare umană distinsa, arta coregrafica complexă cu semnificații și simboluri profunde. Mijlocul de comunicare prin dans este mișcarea armonioasă, expresiva. Dânsul sculptează în spațiu imagini prin mișcările corpului, exprimând stări sufletești diferite. „Dânsul este un comentariu
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
spre deosebire de gen, număr și persoană (la pronume). El este impus substantivului-centru în anumite configurații sintactice și transmis prin acord adjectivului care se acordă în caz (unei fete blonde). Acordul în caz al adjectivului poate fi analizat ca o consecință a sincretismului morfologic. În unei fete blonde, morfemul -e exprimă simultan și indivizibil genul, numărul și cazul. S epoata ca acordul să fie doar în gen și număr, iar cazul să fie atras în acord datorită sincretismului morfologic. 4. Mecanismul acordului 4
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
analizat ca o consecință a sincretismului morfologic. În unei fete blonde, morfemul -e exprimă simultan și indivizibil genul, numărul și cazul. S epoata ca acordul să fie doar în gen și număr, iar cazul să fie atras în acord datorită sincretismului morfologic. 4. Mecanismul acordului 4.1. Modelul copierii În analizele mai vechi ale gramaticii generative, acordul a fost analizat ca o copiere a valorilor trăsăturilor de la controlor/sursă la termenul acordat. Astfel, în băieți buni, valorile de gen [masculin] și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vorbită). 7. Concluzii Acordul reprezintă covariația unidirecțională unor termeni ca urmare a relației sintactice dintre ele. În limba română, trăsăturile implicate în acord sunt genul, numărul, persoana (trăsături phi) și, discutabil, cazul (care poate fi doar atras în acord datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere categorial, clasele de cuvinte implicate în acord sunt substantive, pronume, articole, verbe și adjective. Direcția acordului este de la nominal la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doar în condițiile acordului la plural. (ii) Acordul în gen și acordul în număr sunt solidare. Nu se poate ca acordul în număr să fie de tip morfosintactic, iar acordul în gen, de tip referențial. Această solidaritate este legată de sincretismul mărcilor morfologice de gen și număr (desinența -ă din fată exprimă simultan genul și numărul, la fel ca desinența -uri din garduri etc.). (iii) Sintagma coordonată în ansamblu nu are o trăsătură formală de gen a sintagmei coordonate 136, care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de soție pe Izabel din Tyr, femeie devotată total cultului zeului Baal/Malkart. Or, conviețuirea cultului Dumnezeului Unic (Iahve) cu expresiile străvechi ale "religiozității cosmice" (Mircea Eliade) nu a avut succes. S-a degradat în ceea ce noi astăzi am numi sincretism, religiozitate difuză. Profeții vremii le numeau forme de ,,desfrânare,,. În realitate, ele erau ipostazele spectaculoase ale "religiozității cosmice". Ilustrau dialectica elementară a sacrului: absolutul, ,,divinul se întrupează, ori se manifestă, în obiectele și ritmurile cosmice,,2. Pietrele, izvoarele, arborii, florile
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
izomorfismului și a problematicii pacientului; programarea soluției; resemantizarea problematicii asigurată de strategiile de reechlibrare. Metafora terapeutică este o temă deosebit de vastă a cărei complexitate este dată de infinitele tipuri de intervenții, de canalul de comunicare (scris, oral, video, audio), de sincretismul diferitelor arte (dramaturgie, meloterapie, jocurile, sculptura), de varietatea tehnicilor. III.6.1. Discursul terapeutic Discursul terapeutic nu este o problemă fundamentală înțelegerii metaforei conceptuale și/ sau înțelegerii limbajului. Acest tip de discurs presupune raportul metaforei terapeutice cu elemente ale realității
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
două personaje dețin aceleași caracteristici și fac aceeași acțiune, ele devin același actor. Pe de altă parte, dacă un actant se manifestă într-un discurs prin mai mulți actori, reciproca poate fi și ea valabilă, un singur actor putînd fi sincretismul mai multor actanți. Cu alte cuvinte, același actor poate trece dintr-o rubrică actanțială în alta În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, sintagma "actorii comunicării" trimite la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutor - autor, asemenea discursuri pot fi totuși numite dialogice, în măsura în care încorporează mai multe surse enunțiative, deoarece locutorul (autorul) redă pe mai mulți enunțători, care se disting de el. În asemenea condiții, dialogul se află integrat schemei narative, interlocutorii contractînd un sincretism prin intermediul narațiunii. O astfel de structură a textului a fost remarcată în perioada Renașterii, cînd dialogul a fost considerat un gen literar distinct. În textul narativ, discursul dialogic nu este redat în forma unui dialog propriu-zis, ci ca un dialog
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
recunoașterea imaginilor și reprezentărilor pre-construite în relația dintre interlocutori. În semantică, microuniversul este perceput drept un ansamblu semantic ce generează diferite discursuri în care se materializează sintagmatic prin izotopie. În organizarea semantică a discursului, microuniversul nu admite decît intertextualitate și sincretism semiotic, spre deosebire de "universul discursului" care vizează constituirea unei contextualități globale a enunțurilor. V. dialogism, obiect al discursului, schematizare, univers al discursului. GRIZE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. CC MINIMALIZARE. Între maximele conversaționale identificate de pragmaticieni, a fost identificată și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
clarifică metafora latentă, a cărei semnificație îi susține din ascuns felurimea tectonică: e o liturghie slujită pe acoperișul ei în mai multe limbi deodată și unitatea internă prin care stilurile i se împacă, afirmă în cele din urmă un copleșitor sincretism religios, în expresie arhitecturală, al aspirației către divinitate.”1 În Mihai Ralea, spirit viu, febril, asociativ disociativ, Vladimir Streinu vede fie un „Don Juan al abstracțiunilor”2, fie un spontan, „un produs natural.”3 Despre Tudor Vianu: „Ceea ce-i particulariza
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
unei proze prin fragmente de portativ din Appassionata de Beethoven, Simfonia fantastică de Berlioz și un Trio de Ceaikovski. O raritate istorico-literară oferă S. cu poemul în proză Seara, apărut în primul număr și iscălit A. Coșbuc, mostră fluentă de sincretism stilistic între naturismul sadovenian și simbolism, în linia Samain - Maeterlinck; este poate unicul text care atestă preocupările literare ale fiului lui G. Coșbuc, Alexandru, mort prematur, în 1915, într-un accident. Nesemnate, cu excepția grupajului din numărul 2, în care cineva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
bazată pe cărți dubioase. De la Vechiul Testament până la autorii postbizantini (e.g. Filocalia), doctoranzii suspiciunii vor citi certe urme de „sadism” ori „masochism”2. Despărțită de orice asceză, spiritualitatea se transformă într-o psihologie a confortului lăuntric. Relaxarea dogmatică este urmată de sincretismul liturgic și etica indignării sindicaliste. Bogatul pios este contestat de săracul invidios. Solidaritatea și binele comun ies, neobservate, din orice discuție. Dialogul academic al teologiei cu alte discipline „hegemonice” precum filozofia continentală dă naștere acuzei de „elitism”. Articularea unei viziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
literatura de către generațiile următoare. Premisa de la care pornim este aceea că analiza propriu-zisă a operei literare înseamnă aducere în actualitate a unor scriitori. Iar literatura este, metaforic vorbind, asemenea celebrului personaj Mefistofel, prin care Goethe ilustra, într-o manieră inedită, sincretismul modern al binelui și al răului. Mefistofel este ghid și învățăcel (pentru că lecția din final îi este adresată), păpușar și marionetă, reprezentant al "răului" și motor al "binelui", cel ce face universul să existe. Antinomiile pe care se bazează portretul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
distincție care, deși nu caracterizează numai lumea europeană, este reprezentată aici în modul cel mai relevant. Această distincție este în deplin acord cu efortul vechilor greci și al lumii civilizate moderne de a realiza delimitări precise și de a evita sincretismul la nivelul spiritului major. Cu atît mai mult, atît lumea antică greco-latină cît și cea modernă occidentală au tins spre departajarea elementelor culturale și lingvistice realizate la nivelul societății tradiționale populare de cele create de erudiți la nivel major. Teoria
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a spiritului uman pe terenul culturii. Legat de aceasta este principiul distinctibilității, care stabilește că fiecare dintre aceste manifestări ale culturii are o istorie ce tinde spre o relativă independență în raport cu istoria celorlalte, printr-o evoluție ce depășește situațiile de sincretism. Multilateralitatea și distinc-tibilitatea formelor culturii, la care se adaugă toleranța pentru opiniile diversificate, au fost induse Europei de geniul grec, dar s-au desăvîrșit după secolul al XVII-lea, îndeosebi prin raționaliștii francezi, germani și englezi. În sfîrșit, principiul diversității
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndeosebi de germanii protestanți care, mai ales după secolul al XVIII-lea (prin contribuția lui Im. Kant), au desăvîrșit activitatea începută de greci. Alta este însă situația în Estul european, în special, în zona slavismului ortodox, unde există încă un sincretism pro-nunțat, o nediferențiere clară între filozofie, mitologie, religie, artă și cunoaștere științifică propriu-zisă sau între palierele popular și erudit ale culturii și ale limbii, fapt care atestă că aici se mențin încă stări culturale și lingvistice ce nu urmează întotdeauna
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
religios ortodox. La aceasta s-a adăugat faptul că slavii ortodocși și-au susținut tendințele imperialiste și pe ideea bisericii universale, al cărei centru urma să fie în spațiul slav. S-a creat astfel tipul cultural slav ortodox, care presupunea sincretismul și panslavismul (acesta dezvoltat îndeosebi de ruși și de sîrbi). Acest tip cultural a produs schimbarea radicală a evoluției istorice în spațiul Rusiei Kievene, dar nu a avut succes în cazul popoarelor slave catolice (polonezi, cehi, slovaci), care au rămas
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tradiția veche greacă și unele dintre realizările proprii i-ar fi putut asigura o evoluție spre modernitate în sensul specializărilor și al manifestărilor distincte a ramurilor culturii, așa cum s-a produs în Vestul european, îndeosebi prin contribuția intelectuală a germanicilor. Sincretismul, adică dezvoltarea și manifestarea împreună a ramurilor culturii, a rămas caracteristic slavismului ortodox, care s-a deosebit astfel de modelul vestic. O altă trăsătură a tipului occidental congruentă aceleia reprezentate de tipul vechi grecesc este primatul raționalității și al ordinii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]