460 matches
-
genere, lingvistica structurală modernă. Școala de la Praga s-a ocupat mai puțin de studiul literaturii, exceptând lucrările lui Jan Mukarovsky, mai ales în versificație, dar concepțiile ei teoretice generale au dezvoltat sugestiile lui Saussure și au devenit, după un timp, sincronice cu orientarea lingvistică a danezului Hjelmslev și cu școala glosematică, precum și cu cercetările lingvistice din S.U.A. Structuralismul în lingvistică a crescut din toate aluviunile acestea, devenind astăzi o direcție dominantă, la rândul ei divizată în mai multe orientări. Aplicațiile în
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
este autoproductivă, autotelică, aduce altă cunoaștere. Precum banii (cei investiți, nu cheltuiți!), ea atrage după sine noi cunoștințe, noi posibilități de explorare și de înțelegere. Societatea umană este astfel organizată încât să transfere prin educație în plan evolutiv, dar și sincronic, valorile pe care le deține. Forța unei societăți este dată de această putere iradiantă a cunoașterii răspândită în timp și spațiu. Miza educației o reprezintă savoir-ul, cumulul de valori culturale, transferabilitatea acesteia de la unii la alții (de acum în veci
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
independenți de mediul geografic și de distanțele fizice, actorii aderă conștient și independent la o serie de valori, prin regruparea după orizonturile de interes și afinități); un anumit nivel de interactivitate (participarea prin discuții prin e-mail asupra unor subiecte); comunicare sincronică (dialogul în timp real permite indivizilor dezvoltarea unor relații spontane, încărcate de emoții, de „naturalitate”); diversitate a participanților (emergența unei comunități virtuale presupune interacțiunea unui număr suficient de persoane - de obicei, mai mult decât două - din zone diferite, cu culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
comunicarea, ci drept instrumente ce generează, întrețin și potențează cunoașterea), vor sparge linearismul, monotonia, monodeterminarea actului educațional, dinamitând pedagogia „magistro-centristă” de tip frontal, materializată totuși în destule formule de educație așa-zise moderne, activ-participative. Facilitând schimburile egale (cel puțin principial), sincronice sau asincronice, noile tehnologii de informare și comunicare oferă posibilitatea structurării comunităților virtuale de învățare, ce își vor găsi eficiența într-o societate atât de dinamică din punct de vedere informațional. Originalitatea comunității virtuale de învățare, sugerează Castegnau (2003), un
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
una contradictorie, dar și de complementaritate. Lumea în care trăim este un spațiu al diversității, al polarității, al binarului. Sigur, ea trebuie depășită în căutarea unității. Dar, pentru aceasta, trebuie mai întîi bine înțeleasă. Orientul e mai panteist, oral și sincronic, aici evoluțiile sunt ciclice, în cerc sau spirală ; Occidentul e mai analitic și diacronic, prețuiește mai mult cuvîntul scris, litera, iar evoluțiile sunt liniare. Orientul începe cu zero, Occidentul cu unu. Dar asta nu înseamnă că Ființa supremă nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
articol despre contemporaneitatea lui Hașdeu în teoria lingvistică, remarcă, mai întâi, ca "prin distingerea a doua nivele ale limbii limba "în abstracto" și limba "în concreto" Hașdeu prefigurează unele dintre distincțiile structuraliste și poststructuraliste, iar prin teoretizarea celor două perspective sincronica (numită de el peritetică) și diacronica (numită anatetică) el ajunge la cunoscută dihotomie saussuriană" (Urițescu, 1988, p. 7). Mai mult decât atât, acelasi specialist notează că, privitor la problema "relațiilor genealogice în plan diacronic", "trebuie să relevam că Hașdeu prefigurează
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
reținută nu doar de scriitori de prima linie, de acei autori capabili să configureze relieful spiritual al unei epoci, ci și de autorii aflați în raftul al doilea sau chiar al treilea al istoriei literare. Altfel spus, într-o perspectivă sincronică și diacronică asupra literaturii române, alături de pilonii spiritualității noastre - Eminescu, Creangă, Maiorescu, Macedonski, Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia și atâția alții, coexistă autori mai modești, inclusiv un George Gregorian, un Ioachim Botez, un Mihail Celarianu, un Ion Iovescu, un Camil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o inspirată sinteză a tradiției și modernității și într-un stil elegant, elevat, imediat recognoscibil. III CRITICUL LITERAR La o privire sintetică asupra operei lui Vladimir Streinu vom înțelege mai bine legătura indestructibilă dintre istoria și critica literară. Unei scrutări sincronice a fenomenului literar românesc și universal îi corespunde o privire diacronică, înscrisă pe axa timpului și a devenirii literaturii în conformitate cu o subtilă dialectică a creșterii. Ca și în cazul altor doi colegi de generație - Pompiliu Constantinescu și Șerban Cioculescu - Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
stilul. Interesul lui Streinu pentru Eminescu se vădește și în aceea că se gândea la alcătuirea unei ediții critice. Probabil că ideea s-a născut odată cu apariția primului volum Perpessicius, volum comentat amplu și competent. Criticul prețuiește cu deosebire "calendarele sincronice" pe care editorul le alcătuiește în jurul fiecărei poezii eminesciene, acribia, rigoarea și onestitatea lui Perpessicius, care arată o stimă sinceră tuturor celor care, cu mijloace diverse, au trudit anterior la editarea creației eminesciene. Ideea unei ediții Eminescu va fi dată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
se țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică." Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează o lungă incursiune în istoria problemei, de la Aristotel, care "propunea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
valoare datele de limbă prezentate în componenta descriptivă a capitolului. Capitolele al treilea (Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă) și al patrulea (O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română) se concentrează asupra morfosintaxei sincronice și diacronice a verbului românesc și a structurii propoziției în limba română, iar capitolul al cincilea (Concluzii generale) strânge laolaltă atât rezultatele strict referitoare la tema propusă (ordinea constituenților), cât și alte rezultate derivate din carte, unele strict privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
moderne (capitolul al III-lea), în condițiile în care lucrarea își propune o perspectivă explicit diacronică asupra temei examinate. Această strategie este motivată metodologic: considerăm că o bună înțelegere a faptelor diacronice este precedată în mod obligatoriu de o analiză sincronică solidă; doar perspectiva sincronică ne permite să reflectăm asupra tuturor analizelor sintactice posibile și să o formulăm pe cea mai corectă dintre acestea, ajutându-ne de criteriul judecăților de gramaticalitate. Acest demers nu este posibil pentru un stadiu de limbă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-lea), în condițiile în care lucrarea își propune o perspectivă explicit diacronică asupra temei examinate. Această strategie este motivată metodologic: considerăm că o bună înțelegere a faptelor diacronice este precedată în mod obligatoriu de o analiză sincronică solidă; doar perspectiva sincronică ne permite să reflectăm asupra tuturor analizelor sintactice posibile și să o formulăm pe cea mai corectă dintre acestea, ajutându-ne de criteriul judecăților de gramaticalitate. Acest demers nu este posibil pentru un stadiu de limbă încheiat, care oferă spre
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
combinat al specializării demonstrativelor și al schimbărilor de topică din grupul nominal) și (iii) structurile discontinue înregistrate în textele originale și în traduceri. Fenomenele din categoria (i) sunt descrise și analizate pe larg în capitolul IV (pornindu-se de la analiza sincronică din capitolul III); fenomenele din categoriile (ii) și (iii), numai schițate aici, fac obiectul unei cercetări viitoare (Nicolae în pregătire). În secțiunile §2 și §3, vom prezenta cadrul teoretic și, respectiv, metodologic al lucrării. 1. Variație și schimbare de topică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
dereptu (CC2.1581: 40) b. toată a moșilor limba(PH.1500−10: 18r) Construcțiile cu articol hotărât inferior arată că trăsătura [+ definit] se poate valoriza prin operațiunea de ACORD la distanță, opțiune eliminată în trecerea la româna modernă. Analiza generală, sincronică și diacronică, a sintaxei articolului hotărât sufixal pune în evidență o importantă trăsătură a românei prin care contrastează cu limbile romanice: articolul hotărât este un sufix generat odată cu numele și nu lexicalizează în mod direct poziția D(eterminant), ci stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în termenii unui câmp sintactic care găzuiește o serie de proiecții flexionare verbale, dintre care cele mai importante sunt proiecțiile de mod, tip și aspect (v. Cinque 1999). O altă fațetă a variației privitoare la deplasarea verbului este variația intralingvistică sincronică (Ledgeway și Lombardi 2005; Ledgeway 2015c) (1)-(2) și diacronică (v. §§IV.3; IV.4) (3)-(4): (1) a. Un vi parranu mancu nu ție vorbi.PREZ.3PL nici-măcar ' Ei nici măcar nu-ți vor vorbi' b. Un vi mancu parranu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
8). (8) a. XP b. XP ei ei X0 YP ==> Y0+X0 YP ei ei Y0 .. Y0 Deși oferă o explicație elegantă pentru efectele de adiacență din nucleul verbal, soluția centrului complex se lovește de o serie de probleme empirice, sincronice și diacronice. În primul rând, nu este clar cum poate fi analizată inversiunea V-CL / V-CL-AUX, normă gramaticală contemporană a formării imperativului pozitiv, a gerunziului și a imprecațiilor condiționale și subjonctivale; în limba veche, inversiunea este mult mai răspândită (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2000) în analiza complexelor verbale din maghiară și neerlandeză (și, marginal, germană), extins de Müller (2004) la derivarea deplasării verbului în germană și de Tescari Neto (2012) la portugheza braziliană și sugerat de Laenzlinger și Soare (2004) pentru română. Avantajul sincronic direct este că, în conjuncție cu ridicarea înaltă a verbului în română, strategia de deplasare XP explică în mod direct efectele de adiacență a componentelor nucleului verbal: specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar se proiectează, însă sunt ocupați de verbul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V. Rezultate de reținut • nominativul și acuzativul, cazuri structurale, se atribuie de către centre diferite; atribuirea acuzativului are loc în domeniul lexical și precedă atribuirea nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un tip de deplasare A-bar (dictată de factori pragmatici, nu de factori gramaticali), confirmându-se astfel ipoteza din Cornilescu (2000); subiectul preverbal în română este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
asupra limbii vechi și aplicând diagnostice sintactice similare care ne vor ajuta să surprindem principalele fenomene de schimbare sintactică relevante pentru tema cercetării de față, ordinea constituenților. Cu alte cuvinte, pătrundem în diacronie dinspre sincronie, cu convingerea că o analiză sincronică cât mai exactă este una dintre etapele indispensabile înțelegerii schimbărilor diacronice. IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română În capitolul de față ne propunem să analizăm o serie de fenomene de morfosintaxă a verbului specifice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
punctele în care considerăm că lucrarea noastră aduce un plus de înțelegere față de cercetările anterioare sau oferă argumente noi în cazul analizelor controversate, cât și chestiunile abordate mai pe scurt care considerăm că ar merita continuate în cercetări viitoare. Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
o lume reală. În calitate de interpret, autoarea se întoarce permanent la text ca să evite distanțarea inutilă față de semnificația inițială. Sumara noastră trecere în revistă a discursurilor oferă o idee despre metodele folosite în receptarea textelor. Autoarea analizează produsele literare atent și sincronic, într-o privire de ansamblu. Ea se apropie de text pentru a-i lămuri semnificațiile, pentru a stabili și explica la ce se referă. Dar pentru a explica, interpreta trebuie mai întâi să înțeleagă. Înțelegerea este o condiție subiectivă, explicarea
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
europeană, le consideră oportune popularizării culturii naționale sau în consens cu mediul internațional, alteori le critică aspru, le reproșează carierismul și conformitatea cu politica oficial culturală. Recenziile alcătuiesc o istorie a literaturii române din țară și din exil, un studiu sincronic al celor două canoane literare. Rigurozitatea lecturii critice este identică cu cea a scriitorului și conduce spre obținerea sensului, spre descifrarea semnificațiilor. Monica Lovinescu percepe textul și îl stabilește în realitatea lui proprie, conștientă de riscul avansării unei fantezii, de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de poezie, proză, dramaturgie, și continuă să o facă. Anticălinescian (deși "divinul" critic este invocat, analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni, orbiri și nevolnicii, de obediența retoricii magnificării unor tabuuri naționale, a idealizării și mitizării unor opere și scriitori care persistă și azi în climatul public. Vinovatul principal: prezența mereu și încă iradiantă a unor mituri ce se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ideologiile conservator organiciste, care predicau mereu fie pironirea în cadrele îndătinate ale tradiționalismului, fie lenta evoluție graduală. El pledează, ca și Lovinescu sociologul, pentru principiul revoluției și al necesității arderii etapelor. Amîndoi cugetătorii sînt partizanii deciși ai occidentalizării țării, pe cale sincronică, aproape imitativă. Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu - scria Cioran în cartea sa -, care, în loc să se atașeze de un viitor al României, a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n-a avut gînditori mesianici". Condamnă decis
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]