2,599 matches
-
tale finuțe, de zânuță, s-au deprins să detecteze toate semnalele de alertă, știi imediat când primejdii se abat asupra cuibușorului tău curat și dospit, ca o pâine scoasă din cuptor, vlop, vlop fac mormanele de limacși aruncate din roaba singuraticului șașiu în apa dulce a lacului kanas, pacpac, pacpac se aud gurițele lor mici cu dinți, guoguo, guoguo se aude înainte ca maimuțele lumii noi, maimuțele cu gât roșu nancy ma, să atace din înalții sequoia, pleoapleoa, pleoapleoa este zgo
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
contururi, ajungi la capătul acestui tunel blestemat, sudoarea îți curge pe frunte, în fața ta apare o cisternă plină cu apă, susținută de coloane verticale înalte, în apă bălăcindu-se mii de limacși-vineții-cu-guriță-cu-dinți și mii de mormoloci de broaște-spion, păziți de către singuraticul șașiu, gata să îi încarce, odată hrăniți, în roabă. nouă în al cincilea loc: nu ești nevoit să te lupți cu singuraticul șașiu, întrucât, la vederea rubinului tetrae dric, acesta o rupe la fugă, ai de rezolvat însă acest cuib
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coloane verticale înalte, în apă bălăcindu-se mii de limacși-vineții-cu-guriță-cu-dinți și mii de mormoloci de broaște-spion, păziți de către singuraticul șașiu, gata să îi încarce, odată hrăniți, în roabă. nouă în al cincilea loc: nu ești nevoit să te lupți cu singuraticul șașiu, întrucât, la vederea rubinului tetrae dric, acesta o rupe la fugă, ai de rezolvat însă acest cuib al răului, îți tragi pe tine repede aripa subțire de liliac cu-nas-de-frunză și ridici tavanul de piatră al acestei cisterne malefice, îl
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un deget mic mi-a arătat nemărginirea. F1: Un strop de-argint a lunecat și, cu paloarea-i siderală, pe cerul negru a-nsemnat un fir subțire de beteală... B2: Sclipind departe, prin frunziș, o stea smerită și albastră sta singuratică, pieziș, deasupra noastră. Și ca un spin, cu raza-i rece și subțire mi-a strecurat un gând străin în visul meu de fericire. Zicea: F2 (ușor reverberat): "Sub cerul vast și mut v-a aruncat aceeași soartă pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SUMAR Partea întâi ......................................................................... 7 Partea a doua ...................................................................... 45 Partea a treia ...................................................................... 75 De același autor: * 1979 PENTRU UN PUI DE STURZ povestiri pentru copii * 1983 VINE MOȘUL PE CĂRARE povestiri pentru copii * 1984 DOROBANȚ, CLANȚ! versuri pentru copii * 1987 COCORUL SINGURATIC povestiri pentru copii * 1988 VĂLUȚĂ DESCOPERĂ LUMEA povestiri pentru copii * 1989 TRANDAFIRI DE LUMINĂ povestiri pentru copii * 1992 UN STRIGĂT ÎN NOAPTE povestiri pentru copii * 1995 CU TOATE PĂDURILE ÎN BRAȚE versuri pentru copii * 1999 MAMA NU E VINOVATĂ roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am putut decât să-i întorc zâmbetul cu multă nonșalanță. Fără mustrări de cuget, în fiecare noapte mă culc cu moartea în pat, căci viața fără a fi însoțită de moarte, ar fi destul de singuratică, cu toate că nimeni nu s-a născut să-i ducă dorul sau să-și pună ceasul după fusul ei orar. Sunt realități verificate în viața de toate zilele, mai puțin în „Cea de Apoi”, căci ne lipsesc martorii. De aceea, tuturor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
blindate și camioane, consemnând totul și întocmind câteva schițe topografice. La întoarcere, am rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și oaza Întinsă de verdeață de la marginea orașului pentru a ajunge acolo, la Grădina Mănăstirii. La aerul Înnobilat de parfumul trandafirilor, pe care și-i dorea atât de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Venise să se relaxeze, nu pentru a relua toată povestea de la primele pagini. De a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine de subiecte, pentru întreținerea unor discuții interesante. Victor era destul de tomnatic, dar prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
distribuie altfel, estetica implicită a relațiilor umane profunde capătă o forță nebănuită, devine o împăcare cu lumea și cu propriile vise. Nu mai poate fi evitată nevoia de contemplare și instituire a sensurilor pentru noi înșine, prea des niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
văzut nu omul pe care cu câteva minute Înainte Îl vânau, ci o specie intermediară Între fierătanie și ființă, care, asemenea lor, funcționa mai degrabă pe baza unei scheme tehnice decât pierdut În desișul Încurcatelor traiecte ale gândirii. În Înălțimea singuratică a postului de conducere, polițistul părea un girofar care Împrăștia lumină În toate cele patru zări, un misionar civilizându-i pe sălbatici cu Codul Rutier În mână. Cu un șuier amplu, el a trezit la viață autobasculanta eșuată Într-un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
baumannii. Acelea au fost niște banale răceli față de ce-a urmat: gripa cârtiței sașii, hepatita F, boala viermilor de mătase, maladia schnauzerilor pitici, pandemia de ataraxie, alergia la oxigen, la asfalt și la dulceața de vișine, gripa furnicilor, sindromul pârșului singuratic, beteșuguri având simptome atât de ciudate, Încât păreau deja a avea propria personalitate. De pildă, pesta lalelelor, a cărei primă formă de manifestare era că bolnavul Începea brusc să vorbească, cursiv și coerent, În limba olandeză . Sau infecția cu stafilococul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai prețioasă. Interviul luat de Avram Croitoru, sub titlul Fericirea de a fi trist când înțelegi, conturează profilul unui om al cărților, al scenei și al unei întregi generații cu care se simte solidar. Iată-l vorbind, printre alții, despre singuraticul Alexandru Sever: "Am fost colegi la E.S.P.L.A. Lucram în aceeași încăpere, alături de un alt vechi și bun prieten - Geo Șerban, eminent critic și istoric literar. De-a lungul anilor, ne-a sudat strădania de a ne apăra de "epocă", încrederea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
care Împrejmuiește Muzeul Satului, apoi am urcat pe Terasa Aviatorilor, de unde aveam o perspectivă mai largă; iar după ce ne am oprit cîteva minute Într-un loc de joacă pentru copii, am coborît Înapoi către malul apei. Nu Întîlneam decît pensionari singuratici, unii dintre ei Își scoseseră cățeii la plimbare, sau dădace Împingîndu-și landourile cu un soi de gravitate solemnă și totodată suspicioasă. După cum mergeau lucrurile, aș fi putut paria că, oricît ne-am fi Învîrtit pe acolo, rezultatul căutării noastre ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și rămăseseră pe întuneric din cauza unei pene de curent. — Să nu crezi că există pe lumea asta vreo fantezie despre care o femeie adevărată să nu știe, reluă Delfina. Adevărați revoluționari, asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un bun boxer și, când eram tânăr, eram considerat un tip cam libertin, certăreț și violent. Țineam la această reputație după cum țin la aceea pe care am dobândit-o mai de curând, de a fi devenit un individ morocănos, cam singuratic, înclinat spre filosofie și cinism și care privește lumea ca pe un spectacol, fără a aștepta prea mult de la ea. Antonia mă acuză că sunt superficial, dar Georgie mi-a spus odată că am figura omului care râde în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
este și ziua în care se organizează ceremonii în memoria celor morți. O elegie antică vorbește despre durerea unei femei care și-a pierdut soțul vița de vie era încurcată în pustiu și buruienile se înfiorau în cimitir, și acolo, singuratic, dormea soțul ei. Îi era atât de greu să suporte durerea, încât singura ei dorință era de a-l reîntâlni după moarte. De regulă, participă toți membrii familiei la curățarea și îndepărtarea buruienilor de pe morminte, ocazie folosită și pentru plimbări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Îi port o recunoștință enormă, pînă-n ziua de azi. Dacă n-ar fi fost Rialto, n-ar fi fost dorința. Nici dorința, nici Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare, nu cereau prea mult, mulțumindu-se doar cu mîncare și sex, și au avut parte din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au Început să-mi placă și chestii mai moderne. Puneam Întruna un disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
purtându-și armurile de paradă, cum planau de-a lungul drumurilor suspendate pe aripi de foc. Pietonii de pe străzile de jos erau îmbrăcați și ei în costumele lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spune -, pot să jur că am citit un roman care începe așa... Dumneavoastră aveți numai acest început și ați dori să găsiți urmarea, nu-i așa? Necazul e că pe vremuri toate romanele începeau așa. Cineva trecea pe o stradă singuratică și vedea ceva ce-i atrăgea atenția, ceva ce părea să ascundă un mister, sau o premoniție; atunci cerea explicații și i se istorisea o poveste lungă... — Dar, vedeți, e vorba de un echivoc - încerci tu să-l avertizezi -, acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]