3,912 matches
-
de dambla. „Sui scăricica, intru, când... simt că-mi fuge pământul de sub picioare și, cât p-aci, dacă nu sare cineva repede să m-apuce, dau să cad pe spate înapoi afară, în valuri. Ca fulgerul mă sageată un gând sinistru: un atac de dambla!... Sunt pierdut!...”. Evident, erau niște bieți sâmburi de măslină pe care nefericitul a alunecat. Să confunzi, însă, un accident banal și frecvent, mai ales pe străzi ca ale noastre, cu ce e mai rău înseamnă ori
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
vocea puternică pe care a auzit-o fiecare pământean în limba sa maternă, au înmărmurit orice suflare omenească. O voce cu rezonanțe metalice, dar foarte clară și impunătoare! Tăcere adâncă a urmat imediat ce pământul a încetat să mai vibreze; vuietul sinistru al cutre murului de după Mesaj s-a stins dintr-odată! Nu s-a produs niciun accident, nici în timpul cutremu rului care a precedat Mesajul, nici după. La început, cei aflați pe străzi au alergat speriați spre parcuri și locurile îndepărtate
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
Octavian Soviany CXII Două surori Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare, Bogate-n sănătate, culante-n sărutat , Al căror păntec vergur, sub hanțele-i murdare, Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat. Poetului sinistru, ibovnic fără stare, Cu ură pe familii, cu trecere în iad, Mormântul și bordelu-i arată, fiecare, Străin de remușcare,un căpătâi de pat. Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde, Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori, Plăceri îngrozitoare și blestemați
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
făcute cu greu și trimise în neant. Și, oricât ar părea de ciudat, ceea ce simțeam acum era tot un fel de spaimă: spaima că tot ce făcusem după 1990 fusese în zadar”. Ultimă și inevitabilă observație. Într-un regim de sinistră dictatură, cum am trăit până în decembrie ‘89, ticăloșiile de care s-au făcut mulți vinovați pot avea explicații care să te pună pe gânduri. Nu toți avem vocație de martiri și forțarea dincolo de orice limite au împins oameni altfel onești
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându-i capul în poala vesmântului străveziu, urlă cu glas de bătrână. O zei, fiți blestemați. Geea, ruptă și roasă de voi vă blestemă. Fiți blestemați! Urletul ei răsuna sinistru în împrejmuirea de piatră. Stăpânul casei lui Perigeu ieși îngrozit în grădină. Apoi s-apropie însoțit de-o ceată de sclavi adunați la urletele bătrânei turbate. Urcându-se pe zid se-nfiorară. L-a omorât pe Perigeu stă pâne, adăugă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
clipă în alta o voce spectrală să spargă tăcerea atotstăpînitoare. Acum le mulțumeam celor ce construiseră canalele strîmte de ventilație, ce aduceau în străvechea încăpere un flux slab, dar constant de aer proaspăt”. Aproape te cutremuri când „spirite monstruoase, orori sinistre, infernale, forme cu aspect grotesc, nebunesc, sălbatic” invadează spațiul îngust și te simți ușurat când maleficii demoni dispar, brusc întorși în beznă, lăsând loc unor ființe luminoase, duhuri de mari preoți egipteni. Experiența trăită de Brunton, a părăsirii corpului și
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
se gândească mai mult la Portocala lui Kubrick decât la cea a lui Burgess. Limbajul, atât din film, cât și cel din carte (numit nadsat - sufixul rusesc „sprezece”, ca în pyatnadsat, însemnând „cincisprezece”), nu este doar decorativ, și nici o indicație sinistră despre puterea subliminală pe care un superstat comunist ar exercita-o deja asupra tineretului. Menirea acelui limbaj a fost să transforme Portocala mecanică, printre altele, într-un soi de introducere în spălarea creierului. Citește cartea sau urmărește filmul și la
Marmelada mecanică by Anthony Burgess () [Corola-journal/Journalistic/2585_a_3910]
-
noastre! Evenimentul a avut loc, așa cum are loc în fiecare an, la McCormick Place (West Building), o imensă construcție din metal și sticlă (de altfel 4 clădiri unite între ele - cam urâțele după părerea mea - parcă ar fi niște hale sinistre, imense), aflată în partea de sud a marelui oraș, pe malul lacului Michigan. A ținut, ca de obicei, numai trei zile, extrem de încărcate cu activități de tot felul. Anul acesta au participat la MWM (cum i se spune pe scurt
Dentişti şi căţei la McCormic în Chicago. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_103]
-
scrisorile schimbate de-a lungul a două decenii de Marga și de Heinrich nu reușesc să rezolve enigma combinației de banalitate și bestialitate care îi caracterizează pe atâția dintre liderii naziști. Banalitatea răului, cum spunea Hanna Arendt, sau răul banalității? Sinistră alternativă! Cele mai frumoase universități Huffington Post face un top al celor 13 (sic!) cele mai frumoase clădiri universitare din lume, bazându-se pe datele furnizate de Emporis, o cunoscută companie germană care adună și publică date despre clădiri, la
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2756_a_4081]
-
Tău. Că Tu ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre...” Frumoasă rugăciune! Ca un poem încă de la Facere. „Stinge focul ce m-a cuprins!” Focul? „Vântul se scurgea perfid printre crengile arborilor, tufișurilor și arbuștilor, scoțând un fel se șuierat sinistru, monoton, ca un cântec de jale. Era aproape la fel cu acela din cimitire, toamna târziu, iarna sau primăvara devreme, când mai ales brazii bătuți de vânt parcă sunt bântuiți nu doar de vânt, ci și de duhuri rele, intrând
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
suferinți, / Strămoșii frământatei noastre ginți / Dorm, îngropați la Sarmizegetusa. // Al nostru e; iar nu al vostru, huni, / Ce-ați năvălit de dincolo de Nistru, / Călcând, în goana cailor nebuni, / Peste mormântul marilor străbuni / Și i-ați trezit cu-al vostru râs sinistru. // Voi, colb și pleavă sunteți, venetici, / Din hoardele barbarului Attila, / Noi, scutul Romei am înfipt aici. / O! Pentru marii noștri mucenici, / Voi niciodată n-ați știut ce-i mila...// Dar astăzi sună ceasul de apoi, / Să vă chemăm la dreaptă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
al regizorului Cristian Mungiu se numește „După dealuri” și e inspirat din realitate, mai exact - din cazul Tanacu, ilustrat detaliat de ziarista și scriitoarea Tatiana Niculescu Bran în articolele și cărțile sale („Spovedanie la Tanacu” e exact despre acest caz sinistru). Un caz incredibil care m-a interesat și pe mine în acea perioadă, așa că l-am folosit în romanul „Biblidioteca”. Înainte de „După dealuri” Cristian Mungiu a mai făcut „Occident” și „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”. „Filmul ăsta e
După dealuri [Corola-blog/BlogPost/98491_a_99783]
-
Recomandări Cârcotașii încă mai fac comentarii răutăcioase la adresa Halloween-ului importat din State. Dacă vă hotărâți totuși să lăsați deoparte prejudecățile și să luați totul ca pe o simplă ocazie de distracție vă recomandăm o petrecere cu tot tacâmul de sinistru inclus: de la activitățile din program până la posterul lugubru. Sâmbăta aceasta, pe 27 octombrie, are loc party-ul The White Rabbit and The Black Magic, la Sala Polivalentă. Noaptea de Halloween va începe destul de devreme, la ora 20:15, cu un calup
The White Rabbit and The Black Magic, petrecere de groază [Corola-blog/BlogPost/98501_a_99793]
-
Liza, the Fox-Fairy/ Demonul Liza (R. Károly Ujj Mészáros, Ungaria), pentru cel mai bun mod de folosire a muzicii de film, și lungmetrajului românesc Be my cat: a film for Anne/ Un film pentru Anne (R: Adrian Țofei) “pentru că este sinistru, neliniștitor și dureros de privit. O combinație perfectă între interpretarea actoricească și idee”. Trofeul Little Dracula pentru cel mai bun scurtmetraj internațional merge în Spania, la Roberto San Sebastian, regizorul filmului Yayos “pentru inteligența cu care citează discret din David
JeruZalem este marele câștigător al Trofeului Dracula la Dracula Film Festival 2015 [Corola-blog/BlogPost/99185_a_100477]
-
dintre noi poate ajunge într-o zi pe mâna unui neurochirurg, iar faptul că există această clinică se traduce, în cele din urmă, în șanse uriașe la viață. Secțiile de neurochirurgie de la spitalele de stat sunt, prin comparație, niște măcelării sinistre. Să-i ajutăm pe oamenii de la Brain Institute să găsească cei mai buni rezidenți și să-i ajute să atingă cele mai înalte standarde de performanță. O facem pentru noi. Mulțumesc mult.
Cei mai buni neurochirurgi din România vor să îi învețe meserie și pe alții, fără teama că le-ar putea lua locul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20196_a_21521]
-
instituție-mamut- de tip vechi, în care nu ar sta câte doi în dormitor, ca aici, ci câte 20. În care nu ar avea baie superdotată, bucătărie ultrautilată, un climat cald și îngrijitoare pasionate de flori, ci o atmosferă rece, îngrozitoare, sinistră. Mi-i imaginez și mi se taie genunchii. Apoi îmi dau seama că, de fapt, habar n-au cum arată casa din jurul lor. Unii dintre ei sunt complet orbi și nici unul nu înțelege și nu percepe mai mult decât înțelege
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]
-
în care ține hainele și constată cu stupoare, panică și lacrimi în ochii că sunt goale de orice obiect care ar putea fi îmbrăcat și, în același timp, pline până la refuz de mii și miliarde de boarfe inutile, oribile, îngrozitoare, sinistre, înfiorătoare, grotești. Shoppingul este atunci când, după ce nu a găsit absolut nimic demn în cele 16 șifoniere, femeia înșfacă cu un gest disperat portofelul și iese pe ușă așa, în chiloți, în căutarea unui loc de unde să-și cumpere ceva de
Shoppingul este atunci când… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20835_a_22160]
-
au rămas blocate în toaletă, și nici pe restul de 100 de cetățeni, care, la ora la care ar trebui să înceapă decolarea, încă stau la o coadă imensă la check-in. Apoi, însuși faptul că nu treci prin autobaza aia sinistră, numită Aeroportul Băneasa, mi se pare un mare premiu. Una dintre cele mai traumatizante amintiri ale mele e o plecare la Milano, de pe Băneasa, c-o zi sau două înainte de sfârșitul anului. Nu am fost vreodată mai călcată în picioare
Zboară, puiule, zboară cu Air France! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20906_a_22231]
-
dea flori (Rusiei, normal, că doar nu lui Putin!), să iasă Boc și să dubleze pensiile, după care să anunțe și el c-a glumit și așa mai departe. Tot așa s-o ținem, într-un concurs național de glume sinistre făcute de autorități. Să le zică și medicii tuturor pacientelor, de 8 Martie, la caterincă, că sunt pe moarte, să se încurce bebelușii în maternități, să se dărâme niște case, în glumă, pe motiv că n-ar avea autorizație etc.
Glume cu mascaţi de 8 Martie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21015_a_22340]
-
de-a dreptul, urcând dealul pieptiș. Nu făcusem nici jumătate din drum când auzim un zgomot făcut parcă de o bucată de tablă ce părea că vine cu viteză la vale. Dar era un zgomot atât de puternic și cumva sinistru, în liniștea dimineții de toamnă.Deodată un grup imens de păsări se ridică din Stejar. Mai era încă de urcat până acolo dar strălucirea stejarului se vedea foarte clar. Ne-am cam speriat eu și nevastă mea, ne tot întrebam
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
un existem de-al meu din cel mai recent volum de poezie, „Riduri”: „Bună seara, // sînt vocalistul trupei punk / care de ziua lui de naștere / țipă cu ură în ochi / șlagărele de voie bună / ale generației dinainte / într-un club sinistru / dintr-un oraș rece, străin și departe de casă / sînt vocalistul punk / care cîntă și bea / cîntă și bea / se uită în ochii voștri / și vă întreabă: / sînteți mulțumiți? / sînteți mulțumiți / că sînteți aici?”. Un articol de Mihail Vakulovski, scriitor
Sînteţi mulţumiţi? [Corola-blog/BlogPost/96825_a_98117]
-
scrie alt gen de thriller: esoteric. Așa cum Crichton este părintele pentru „techno”-thriller. În DANSÂND CU MOARTEA, Lincoln Rhyme, pe care l-ați văzut, deja, ecranizat în pielea lui Denzel Washington, în THE BONE COLLECTOR, este pe urmele unui ucigaș sinistru, Dansatorul pe coșciug. Cartea începe, de altfel, cu o iscusită punere în scenă a primei morți - victima unei explozii și a unei bombe instalate la bordul unui avion. Aș vrea să vă fac o recomandare: luați-vă cartea asta cu
Ce cărţi mai citim [Corola-blog/BlogPost/96875_a_98167]
-
specifice și cluburile cu petreceri tematice, tot se mai găsește cineva care să puncteze americanizarea. E drept că este o sărbătoare importată, ușor artificială, dar toată lumea iubește pretextele de party, mai ales când sunt piperate cu fiori: fie din cauza atmosferei sinistre sau, de cele mai multe ori, a fetelor în costume cât mai sumare. Dacă vă hotărâți totuși să lăsați deoparte prejudecățile și să luați totul că pe o simplă ocazie de distracție aveți, slavă cerului, de unde alege. Petrecerile de Halloween se țin
Ghidul evenimentelor de Halloween! [Corola-blog/BlogPost/97464_a_98756]
-
când ai încercat să o seduci pe Malin în film: scenă incomfortabilă, dar hilară! Da, a fost incomfortabil, dar iubesc ciudățenia sub orice formă a ei! Cum a fost lucrul cu Justin Theroux, care joacă rolul de lider guru puțin sinistru? Noi am mai lucrat împreună și ma amuză mereu. E foarte deștept și ia fiecare rol altfel. Este inteligent și chiar trebuie să fii așa ca să-l joci pe tipul care nu pricepe gluma, care n-are pic de simț
Paul Rudd, despre peripeţiile din "Wanderlust" [Corola-blog/BlogPost/97481_a_98773]
-
numește babele “cucuvele” care prevestesc moartea. Pentru el, prilej de durere, de întristare și de meditație filozofică asupra vieții, pentru Babe, un eveniment la care participă cu plăcere, curioase și gureșe, comentând fiecare amănunt cu interes morbid. Atmosfera este destul de sinistră, dar e acceptată ca atare de toți, ca pe un lucru firesc, care face parte din viață. Aici intervine și vocea auctorilă care, în câteva fraze, sugerează atmosfera din camera mortuară: “Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]