5,222 matches
-
plural, românesc (eschimoși, incași) și chiar la refacerea unui nou singular (incaș). Alte studii din domeniul nominal se ocupă de desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri), de genitivul complement al unui adjectiv (mai înțelegător al rosturilor), de funcțiile sintactice ale vocativului. O serie de articole privesc pronumele, în română și în celelalte limbi romanice; esențiale sînt observațiile asupra flexiunii pronominale a adjectivelor mult, puțin, tot, anumit, diferit. Volumul mai cuprinde studii despre structura internă și construcția unor numerale fracționare
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
mai des în registrele oralității argotic-familiare. E vorba, ca în atîtea alte cazuri, de o reutilizare a mijloacelor existente ale limbii standard: bazat e participiul verbului a se baza, în a cărui folosire adjectivală se constată însă o netă schimbare sintactică și semantică. Verbul a se baza se construiește obligatoriu cu prepoziția pe, trăsătură transmisă în mod normal și formei sale de participiu (,un scenariu bazat pe fapte reale"). Folosirea participiului fără complementul introdus prin pe marchează o clară transformare semantică
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
cadre urbane peste care tensiunea interioară a privitorului se revarsă...reținută totuși în umila admirație pe care i-o provoacă spectacolul viului. Saba profită ca nimeni altul de tehnica specială a enjambementului, această repartiție savantă în interiorul grupului gramatical, cu modificări sintactice de ritm, cu ruperi neașteptate ce lărgesc cadența majoră reușind să pună la contibuție și spațiul din preajma poeziei, și tăcerile care o preced sau o însoțesc. În fond, o asemenea poezie a eliminat ceea ce este superfluu și inconsistent înainte chiar
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
XV-lea (autoarea observă atent exagerarea manieristă ori regula de aur a phan tastikonului) fără a ocoli argumentele din care logica trebuie să servească tuturor științelor, inclusiv lingvisticii, și ea atentă asupra unor aspecte ale echivocației, ale omonimiei, ale raporturilor sintactice conjunctive și disjunctive etc. Sofismele sunt de natură speculativă, iar adevărul lor este unul tendențios înșelător cu atât mai mult cu cât, paradigmatic, urmează tiparul raționamentelor de judecare determi nativă, inducția și analogia, își MANIERISMUL LOGIC ȘI RAȚIUNILE CONFLICTUALITĂȚII așază
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să fie prejudiciată cumva în menirea ei. Așa de pildă omonimia implică echivocul (fallacia) pe care, formal, lingvistica îl elucidează cel mai adesea cu mijloacele proprii, apoi amfibolia de la originea numeroaselor metafore, compoziția și diviziunea produse prin neglijarea unor norme sintactice ori de punctuație, dar și așa-zisele figura dictionis, în cele din urmă echivocații tot de natură sintactică și ele, așa încât cititorul trebuie să decidă dacă a urcat cu sofismul în me talimbaj sau a coborât în subtextualitate fiindcă semantica
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
îl elucidează cel mai adesea cu mijloacele proprii, apoi amfibolia de la originea numeroaselor metafore, compoziția și diviziunea produse prin neglijarea unor norme sintactice ori de punctuație, dar și așa-zisele figura dictionis, în cele din urmă echivocații tot de natură sintactică și ele, așa încât cititorul trebuie să decidă dacă a urcat cu sofismul în me talimbaj sau a coborât în subtextualitate fiindcă semantica singură se dovedește neputincioasă în acest scop, mai ales că descoperă simultan sau consecutiv nevoia de a decripta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Xenakis, Panait Istrati, Nikos Karvounis, dar și cu prietenul lui de suflet, cel de-a pururi neuitat și admirat de noi, Fănuș Neagu, care au fost alături de mine lămurindu-mi unele pasaje cam obscure, iluminându-mi unele sensuri ambigui, dificultăți sintactice, cu o rară dragoste și dedicare la poezia generației noastre și la truda mea de traducător. Selecția, atât a poeților, cât și a poemelor, precum și compunerea prologului au fost făcute inclusiv de mine. încă două cuvinte privind traducerea sau, mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în plus, scopul scuzînd într-o oarecare măsură mijloacele. 2) Liedul, chansonul sau songul, madrigalul, frottola, vilanella ori aria, romanța, canțoneta și genurile de divertisment, cantata și oratoriul reprezintă specii ale muzicii cu text a căror paliere sonore morfologice și sintactice tatonează modalitățile cele mai adecvate întru relevarea nuanțelor gîndirii și sensibilității poetice. Mai mult, atunci cînd suntem în prezența unor produse artistice autotrofe, muzica și textul devin inseparabile, întrucît ele coabitează într-o simbioză perfectă, intranzitivă. în vreme ce, atunci cînd muzica
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
trei ani am fost lettore incaricato (suplinitor), iar din aprilie 1973, prin concurs (eram trei candidați - Bruno Mazzoni, Nicoleta Loffredo Corteanu și eu), am devenit lettore ordinario (titular). M-am reîntors în țară pentru susținerea tezei de doctorat - o monografie sintactică despre aromână - considerată atunci ,lipsită de interes republican". Viza am primit-o apoi cu dificultate (în mai 1976), dar, odată reîntors în Italia, am cerut azil politic și m-am stabilit definitiv aici. Se spune că generația tânără nu are
Cum se vede din Italia cultura română by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/10767_a_12092]
-
luxul și fantezia. Acestea devin dominante, iar noua formă poematică se desprinde treptat de contingent. Pe măsură ce aluziile la Bucureștiul cotidian dispar, pe măsură ce detaliile materiale se estompează, valoarea muzicală devine valoare supremă și ei i se subordonează toată compunerea. Cînd muzica sintactică învinge cotidianul, cînd peisajul se delocalizează, iar biografia dispare, atunci ia naștere poemul în proză reușit: Și coardele vorbiră prelung și trist. Eu n-aș fi voit să le ascult, căci știam bine amara durere care zăcea în glasul lor
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
standardelor de calitate mult mai blând decât forma anterioară a actului normativ". Șeful statului remarcă și faptul că legea nu respectă decizia Curții Constituționale referitoare la faptul că textele legislative trebuie să fie formulate "clar, fluent si inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, iar forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și claritatea dispozițiilor". "Or, legea transmisă spre promulgare este formulată, în ansamblul său, într-un mod ambiguu, neclar și vag, conținând contradicții, omisiuni
Băsescu a respins o lege privind formarea profesională a adulţilor () [Corola-journal/Journalistic/41071_a_42396]
-
mai dinainte prezentase "o foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc". Ca și Simion Ștefan, în "Predoslovia" Noului Testament de la Bălgrad (1648), cărturarul blăjean arată dificultatea unei traduceri fidele și canonice, pentru că fiecare limbă are o fizionomie sintactică proprie: Foarte anevoie iaste, luminat și cu chiar înțeles despre o limbă a tălmăci pre altă limbă, nici un cuvânt adăugind și țiind idiotismii limbii cei dintâi, că fieștecare limbă are osibiții săi idiotismi". Traducerea unei Biblii este un moment important
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
e mai cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care comunică intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384555_a_385884]
-
Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia lui; cei mai puțin frecventabili dintre acești paraziți, creștini angajați în luptă, se mulțumesc cu calomnii, bârfe și defăimări. Astfel încât primii, sprijinindu-se pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
eliberată de legăturile timpului și ale spațiului, având drept cadru adevărat acel "topos atopos" al anticilor. Evident, probleme similare despre lirismul absolut și le-au pus și Mallarmé și Valéry. Dar cel dintâi le-a complicat inutil enunțul cu date sintactice sau idealiste; celălalt a lunecat curând în poemul parmenidian, foarte frumos adesea, totdeauna strălucitor de idei. Totuși, acestui tip de eseuri rimate, îi preferăm eseurile pur și simplu din admirabilele Varietăți. * Mult mai pur este Moréas decât acești doi poeți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărui ilustrare o găsim în folclor. Cercetările morfologice: enumerarea, clasificarea și reducerea diverselor tipuri de exprimare; deasupra lor, cercetările etimologice și semantice: îndepărtarea straturilor depuse pe cuvinte de o lungă întrebuințare, restituirea înțelesului lor originar, compararea zăcămintelor lexicale și structurilor sintactice a diverse limbi, explicarea deviației în timp a sensurilor, transformarea întrebărilor de mai sus de la expresia "în mic" a frazei la expresia "în mare" a genurilor literare - sunt preocupări corespunzătoare unui stadiu ulterior. Creația literară critică, opusă creației naive, beneficiară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
văzut ca un argonaut slinos pe un caic putred în mijlocul unui Orient mirific și duhnitor e de o originalitate perfectă de tonuri și cuvinte ă...î. George CĂLINESCU Ermetismul d-lui Barbu, intuit în structura lui interioară, nu este pur sintactic, cum a apărut unora; el este dictat de o mecanică spirituală evidentă. Cu o asemenea structură abstractă, nu vom găsi în poezia sa un inefabil scos din muzica îngînată a unui lirism emoțional; inefabilul devine un contur tremurat al ideii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un lirism de notație, un altul muzical, apoi unul imagist; lirismul d-lui Barbu trece limita extremă a poeziei, în plan pur cerebral. Intelectualismul său implică paradoxul: cogito, ergo, senito! ă...î Tehnica mallarméană are un rol de pură inovație sintactică, fără a urmări și efecte de o nouă, subtilă muzicalitate. Pentru a vedea straniile efecte sonore al poeziei barbiene, vom părăsi cercetarea ciclului ermetic și ne vom îndrepta spre incantațiile din Domnișoara Hus sau spre largile sale poeme de pitoresc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
impunându-li-se titlul „de ciclu“, 1907: Au fost oameni mulți (cf. SÂrg, 92), La lemne (cf. SÂrg, 119), Pământ (poezie ce, în Argotice, poartă titlul Cântec despre Doja - cf. SÂrg, 106), aparținând sezoanelor morfologice, adică de înrâurire argheziană, ori sintactice, „de avântare barbiană“; peste trei zile, Gazeta literară din București - anul IV, nr. 12 / 20 martie 1957 -, tot sub „titlul impus“, 1907, a publicat: Ce vis ciudat mă străbătu azi noapte... (cf. SÂrg, 61; poezia a fost reluată în volumul
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
și mijloacele artistice (de exemplu, cele trei strofe ale poemului DON QUIJOTE AL NEBUNILOR susțin motive lirice asupra imposibilității atingerii idealului, respectiv, asupra efemerității sentimentelor și a condiției umane, antiteza între categoriile sacrului și profanului, ale aproapelui și departelui, paralelismul sintactic, limbajul metaforic, versificația). Spirit înalt, de care tot iubitorul de poezie se bucură, Mihai Rădoi se remarcă prin gravitatea expresiei, prin ideea și talentul reformulării rostului și resortului liric. Cu îndrăzneală, talent și simț artistic e convins că nimic nu
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
generică a glipticii poemului; însă forfota gemulelor silogistice din structura semantică este mult mai adâncă... Cât suflu mitic freamătă în remarcabila construcție poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
pentru unele”. (aliquid pro aliquot, ci aliquid propter aliquod). Cum spuneam și în titlu, limba operei literare este artă, adică expresivitate, și prin substanța ei sonoră, prin ritm, prin felul particular de organizare internă a elementelor ce alcătuiesc țesătura ei sintactică. Prin toate aceste mijloace, topite în creuzetul fluxului verbal de o natură specifică, ea acționează asupra sensibilității umane, o tulbură și făcând să vibreze psihicul uman. În acest context emoția estetică vine spre noi purtată de undele acestui amestec savant
LIMBA OPEREI LITERARE ESTE ARTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368399_a_369728]
-
e mai cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care comunică intuiții individuale prin mijloace exclusiv sintactice și lexicale, adică prin intermediul unor simple cuvinte. În acest context, trebuie să atragem atenția că o serie întreagă de expresii inițial poetice se degradează și se pierd prin folosință repetată. Figurile de stil se gramaticalizează, metaforele înseși pot muri ca
CRESTOMAȚIA MIJLOC DE PROMOVARE A LITERATURII ÎN NĂSĂUDUL ÎNCĂRCAT DE ISTORIE, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367570_a_368899]
-
în comunicare) putem deduce că hrănenii au o pronunțată preferință pentru reducerea efortului: ei recurg mult la sincopă („li” pentru „lui”, „să mânce”, pentru „să mănânce”) sau apocopă („tat-to”). Numeroase sunt și particularitățile gramaticale - morfologice (pluralul „mânuri”, de exemplu) și sintactice (unde, de asemenea, frapează exprimarea economică, cea mai spectaculoasă fiind elipsa: „Lenuța li Sandoru Timucului, cu Ionul li Traianu Preleniții, astă vară, la batoză, seara, în paie” sau „Lisaveta de peste Vale cu Vasâlie din Dâmb, la strâns de fân în
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
vechi obiceiuri de vorbire și prin mai intensa afirmare a celor rămase actuale. Putem aduce oricâte englezisme. Dacă le supunem (și le supunem) gramaticii noastre, ele sunt românești, pentru că primesc trăsături românești. Le romanizăm atât la nivel morfologic, cât și sintactic (relațiile, funcțiile, topica) sau fonetic. Poate că termenul „frangleză” a fost compus în glumă. Dar frangleză poate exista fiindcă morfologia nominală a limbii franceze cunoaște o variațiune minimală, substantivele necăpătând alt look, cu excepția pluralului, dar și pluralul, majoritar în „-s
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]