3,963 matches
-
bineînțeles, Încuiată. Păru dezorientat, neștiind ce să facă: parcă simțea nevoia să se ascundă Îndărătul unei uși, În vreo văgăună... — Dă-mi, te rog, un penny ca să deschid cabina - se milogi el, Întorcîndu-se cu fața spre Rowe. În clipa aceea, sirenele Începură să sune sfîrșitul alarmei. Era un zgomot Învăluitor, venind parcă de pretutindeni: Rowe avea impresia că Însăși pardoseala closetului public se tînguia sub picioarele lui. Mirosul de amoniac Îi ajungea În nări ca prin vis. Cu fața albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu extremă seriozitate. După această scurtă pauză, totul se sparse într-o activitate maniacală. Cu cauciucurile cântând, șase mașini traseră într-o parte și se urcară pe bordura mediană. De-a lungul lui Western Avenue se formă un ambuteiaj uriaș: sirenele zbierară când farurile poliției luminară barele de protecție din spate ale mașinile oprite pe toată întinderea podului. Un bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
amănunt cu propria-i musculatură, pe retinele albe ale cicatricelor din jurul gurii, memorând fiecare bară îndoită și fiecare os rupt într-un repertoriu de grimase rapide și expresii caraghioase. Pentru aproape prima oară de când îl întâlnisem, era absolut calm. Cu sirena pornită, o a treia ambulanță veni pe banda de coborâre. Un motociclist al poliției ne tăie calea și încetini, apoi se opri, făcându-mi semn să aștept și să las ambulanța să treacă. Am oprit mașina și-am stins motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să-i jucăm posibilitățile accelerante în cadrul propriilor noastre vieți. Mă gândeam la cicatricele de pe corpul meu și al lui Vaughan, și la rănile de pe corpurile supraviețuitorilor accidentului din spatele nostru, puncte de contact ale tuturor posibilităților sexuale din viitorul lor. Cu sirenele țipând, plecă și ultima ambulanță. Spectatorii se întoarseră la mașinile lor sau urcară terasamentul către spărtura din gardul de sârmă. O adolescentă într-un costum de dril trecu pe lângă mine, ținută de mijloc de tânărul ei bărbat. Acesta îi susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe bord la o curbă, iar colecția Anatol Vieru îmi fusese furată. Nu mai aveam în mașină decât Glass și Brânduș, dar al doilea mi se părea mai curând matinal, deci îl ascultam pe Glass. Din care cauză nu auzeam sirena mașinii de poliție ce ne urmărea de o scurtă bucată de drum. Îi vedeam doar luminile. Inițial intenționasem să mă joc cu ei până în Piața Victoriei, după care să-i las în urmă pe bulevardul Aviatorilor, dar cum Dorei i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt pâinea Vieții...”, nu-l umflăm pe sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a ars și lor magazia unde țineau „dotarea”, până au venit cei de dincolo de zona industrială. Și nici apa nu avea presiune. Într-un colț, o relicvă, o mașină de intervenție, amintind de vremurile bune de altădată, când zbiera o sirenă de cinci ori pe zi și câțiva soldați băteau regulat saltele la aer, sub supravegherea unui sergent și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mașină: - Unde-i Amaricăi? De ce nu-i gata? Trebuia să fie umflat balonul, ce-i așa pleoștit? Ce dracu’ a păzit? Trage de-o funie. - Pot să ajungă din clipă în clipă... Mai repede, n-auziți! Se aud de la Fundație sirenele și balonul e încă molcuț, mai trebuie umflat. - Mai repede, mai repede, mișcați... - Nu se poate mai repede, e-n funcție de presiunea gazului... N-am ce să fac... - Trebuia să te-apuci cu o jumătate de oră mai devreme! - N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
înseamnă c-ai început să îmbătrânești, nu mai ai spontaneitatea tinereții, nu te mai bucuri de viață așa cum e ea, nu te mai lași dus de val, scuturat de dorințe, excitat de puștoaice, aruncat pe țărm, pregătit să-ți facă sirenele respirație gură la gură... cum zice Milo, făcând pe adolescentul întârziat. Uneori durează mai mult, alteori te schimbi dintr-odată, nu-ți mai place nimic, chiar nimic, vezi lumea ca printr-un pahar de ceai de mușețel, butonezi telecomanda, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și s-au mobilizat și ei, au pornit să scotocească parcurile... - Și ce să caute? - Păi... câinii care au mâncat muflonul... - Eu... - Să vă spun sincer, îl aud din spate pe Mardare, la câtă zarvă a fost și la câte sirene s-au pornit, m-am gândit că e vreo aplicație militară, vreo chestie din aia aproape secretă pentru NATO sau, după cum zicea Eleonora, nevastă-mea, poate a căzut în apropiere vreo bucată din MIR... - Cum să cadă, dom’le... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina! o anunț vesel de descoperirea mea. De undeva, pe strada îngustă, se-aude înfundat o sirenă. Parcă iese din ziduri, nu trece nici o mașină. Lumea doarme încă, ferestrele sunt acoperite de obloane ghintuite, nu se zăresc trecători. Știu că femeia îmi arătase, din cap, direcția asta. Dacă totuși nu e cea bună? Nu ajung nicăieri, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și el, ci că se baza pe o poveste adevărată. Veche, foarte veche, dar adevărată. Și era vorba, mai ales, de povestea unui om al mării. Spre deosebire de Don Quijote, care mirosea a pămînt, Ulise respira aer marin, lupta Împotriva furtunilor, a sirenelor și a insulelor fermecate și căuta Întotdeauna pe mare leacul pentru nenumăratele sale necazuri și nefericiri. Îl Înțelegea pe Ulise. Se „recunoștea” În Ulise și admira la el capacitatea de neîmblînzit de a o lua de la Început de atîtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de mine cu mâinile ei mari. Părul, zice, o să mi se turtească părul la spate. Vreau să zic, știu că probabil Brandy o să moară, dar chiar nu reușesc să-mi intru-n rol. Evie hohotește și mai tare. Și, pe deasupra, sirenele pompierilor din fața casei mă încoronează regină în Orașul Migrenei. Pușca încă se rotește pe jos, dar tot mai încet. Brandy zice: — Nu așa voia Brandy Alexander să-și încheie viața. Trebuia să fie celebră mai întâi. Știi, înainte să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dietetică,. Pușca se oprește din rotire și nu rămâne îndreptată către nimeni. La Evie, care plânge cu sughițuri, Brandy strigă: — Taci! — Ba tu să taci! strigă Evie. În spatele ei, focul își croiește drum în jos pe covorul care acoperă scările. Sirenele - le auzi cum rătăcesc și țipă în tot West Hills. Orice om i-ar călca pe ceilalți în picioare ca să sune la 911 și să facă pe marele erou. Nimeni nu pare pregătit pentru numeroasa echipă de televiziune care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vântos, cu aerul rece dând buzna înăuntru pe ușa din față și urcând spre căldura și lumina de deasupra mea. Holul încă mai are măsuța aia cu telefonul saxofon de aur pe ea. Fumul e peste tot, și corul tuturor sirenelor detectoarelor de fum e atât de puternic că mă dor urechile. E răutate pură s-o țin pe Evie atât de mult trează în Cancún pentru a-și primi veștile bune. Așa că sun la numărul pe care l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
indiferent la luptele politice, dar obsedat de măreția neamului, de ordine și disciplină, un politician marginalizat în disputele parlamentare, dar oricînd dispus să fie o "mînă de fier" ...Iar de departe, de foarte departe se auzea abia deslușit cîntecul de sirenă al domnului Caraiman. Către el și dinspre el părea că duc toate cărările, iar mai mare pacoste decît Caraiman nu putea fi nimeni altcineva. De acolo de unde era, din Belgia ori din Veneția, trimitea ocheade și făcea declarații de renunțare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară‑n mână, Într‑o rochie de atlaz azuriu, numai că‑n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca‑ntr‑un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care‑l va atrage imediat pe Bandura. Abia când păși În odăița ei și când ea trase draperia grea de pluș verde și‑i vârî mâna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu‑i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timp pentru a o salva pe plăpânda Miss America. Pe o Lady Zdreanță înnebunită. Câțiva dintre noi am ieși șchiopătând, clipind și plângând, la lumină. Restul am fi scoși pe targă și vârâți în ambulanțe pentru o călătorie în sunetul sirenelor spre spital. Filmul ar putea face apoi un mic salt, arătându-ne pe toți în jurul patului în timp ce Miss America naște. Un salt din nou până la înmormântarea domnișoarei Hapciu. Duhul sărmanei dre Hapciu, sacrificată pentru a face povestea mai emoționantă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acum opt minute. Nu, un teatru e construit astfel încât să excludă realitatea interioară și să le permită actorilor să și-o creeze pe a lor. Pereții sunt dubli, din beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Apoi până în parcare. Acolo detectivii așteaptă până-și deschide mașina. Cu băiatul și fata așezați pe bancheta din spate, Cora apasă accelerația, împroșcându-i pe bărbați cu pietriș. Până să treacă de poarta gardului de sârmă, se aud deja venind sirenele mașinilor de poliție. Nimeni n-a știut cât de pregătită era Cora Reynolds. Betty Suflătoarea era deja în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe fața ei de cauciuc. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fetița micuță, plină de viață și toată numai inimă, era încă departe, el încetă să mai caute copii nereușite a ceva ce numai ea putea întruchipa. Pierdut în gânduri, Ștefan sesiză cu întârziere agitația din jur, auzi ca prin vis sirena salvării ce ieșea pe poartă, îl văzu pe slujbaș făcându-i semne și pricepu că cea purtată de dubița albă era Luana lui. Alergă ca un nebun în parcare, urcă la volan și urmări mașina din față, pradă celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ca să nu se prăbușească totuși În cazul unei presiuni amicale prelungite, Își Înfipse călcâiele pantofilor În zgura roșie a aleii. Dinspre micul bloc În care Cain Își avea apartamentul se auzeau claxoane de mașini, strigăte, aplauze, fluierături. Deasupra lor, suverană, sirena poliției. Era ora trei. 34. Digoxin, miofilin, furosemid. Cu ele ajungi și În Australia. Zegrea exagera de bună seamă. Un farmacist trebuie să-și vândă medicamentele. El Însă le Înghițea pentru că altminteri risca să nu ajungă nici măcar În piață ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Macavei s-a dus la bufet și a băut rachiu până a intrat În comă alcoolică. În mintea lui, pregătirea pentru Legiune trecea pe la Urgențe. În zăpada din Feldiu, mașina salvării nu era mai mult decât o cruce roșie cu sirenă și girofar. Întins pe targă, cu bereta de legionar pe piept, Macavei impunea respect. O să fie un mort frumos, decretă secretarul primăriei. El chemase doctorul care, la rândul său, chemase Salvarea. Odată cu plecarea lui Macavei, postul de poștaș devenea vacant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dispus de insolitul asemănării. Ceea ce Îl Încânta cu adevărat era culoarea și mirosul stepei de lavandă În care curgea leneș un râu roșu care izvora din călcâiul rănit al unei fete ce nu se mai zărea demult. Era liniște... Nici măcar sirena Salvării nu se auzea cu lumina ei rotitoare. Decât, dacă nu cumva, prin cine știe ce miracol, cuțitul nu se preschimbase cu adevărat Într-o cometă, iar el Într-o anexă a deșertului din Nevada ori Într-o banchiză din Oceanul Înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]