331 matches
-
15 SITUAȚIILE ÎNCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Întro mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
15 SITUAȚIILE ÎNCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile Închise ale vieții corespund, Întro mare măsură, cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
magică pentru individ, fiind interpretată ca o pedeapsă. În cazul În care omul acceptă durerea și face eforturi pentru a o suporta, aceasta dobândește semnificația unui act de Încercare. În orice situație Însă, durerea asociată suferinței face parte din categoria situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Fiind o situație-Închisă, limitativă a vieții, omul dorește să suprime durerea, să scape de ea. El nu dorește ca medicul să-i spună adevărul despre natura și cauza durerii sale, pentru că din punct de vedere psihanalitic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că orice persoană angajată În situații Închise de viață se schimbă. Ea devine o persoană-limită, un alt fel de tip uman. Ea va simți, va
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va gândi, va acționa În strictă conformitate cu limitele care o Închid. Între persoană și situațiile vieții este o corelație directă. Orice situație de viață va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va marca persoana respectivă. Din acest motiv, considerăm că este incomplet să se vorbească despre situații-limită sau situații Închise ale vieții fără a se avea În vedere faptul că În aceste circumstanțe limitative ale vieții este afectată Însăși persoana umană. Situațiile-limită Închid persoana, angajând-o În totalitate În tematica situației respective, obligând-o să accepte, dincolo de voința sa, această situație, sau să adopte o soluție de depășire a crizei. Limitele situațiilor Închise se caracterizează, În primul rând, prin faptul că anulează
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și formele pe care le adoptă natura persoanei există o strânsă legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
legătură, inteligibilă din punct de vedere cauzal. Dispariția limitelor impuse persoanei Îi redau acesteia libertatea și posibilitatea de a se afirma, Într-o manieră plenară, liberă. Cu toate acestea, situațiile-limită vor marca persoana pentru tot restul vieții sale. Trecerea prin situații-limită va lăsa urme: frustrări, situații castratoare, complexe. Ieșirea dintr-o situație Închisă nu Înseamnă reîntoarcerea la condiția anterioară. Persoana se eliberează de constrângeri, dar nu și de memoria acestora. Ea va rămâne marcată pentru tot restul vieții. Aceste experiențe pot
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În comparație cu intimitatea cuplului marital, bazată pe reciprocitatea și egalitatea rolurilor. În cuplul terapeutic, cel care are rolul director este terapeutul, garant al restaurării echilibrului bolnavului său. Mai trebuie spus faptul că orice act terapeutic urmărește scoaterea persoanei bolnavului dintr-o situație-limită, Închisă din punct de vedere psihomoral. Mai există o formă de intimitate, cea a deschiderii și a depășirii condiției sufletești și morale a persoanei umane. Aceasta este reprezentată prin comuniunea mistică, acea relație de intimitate dintre persoana umană și persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sine, fără conflicte sau complexe interioare. 2. Persoana-limită și modelul de existență nevrotic Acest tip de persoană precum și modelul său de existență sunt opuse celui descris mai sus. Înțelegem prin tipul de persoană-limită acel tip uman care se manifestă În situațiile-limită sau În situațiile Închise ale vieții. El nu trebuie considerat un tip patologic, În sens psihiatric, ci un tip de personalitate care din punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care este trăită de către acesta În planul intrapsihic al conștiinței sale morale. În cazul regretului, atenția individului este dominată de acțiunea anterioară, care-l proiectează Într-un anumit moment din trecutul său. Uneori, această Închidere poate lua caracterul unei veritabile situații-limită din care individul nu mai poate ieși, sau poate constitui condițiile dezvoltării unor stări nevrotice (nevroză obsesivă, stări ipohondriace, reacții ale personalității etc.Ă. Dar regretul este și o judecată morală a unor acțiuni personale. El reprezintă „cearta” dintre supraeu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de manifestare umană. Ea are funcții cultural-paidetice, de readucere În actualitate, de prezentificare a unor situații-limită, sau Închise de viață, așa cum apar ele În tragedie, de exemplu (nebunia lui Ahile, Aiax, Hercule, Oreste, Medeea etc.Ă. Nebunia culturală se asociază cu tragicul existenței umane, pentru a-l ilustra Într-o manieră simbolică. În toate situațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din durata vieții și ca o trecere Într-o durată de dincolo, mai exact, de la temporal la transtemporalitatea unei realități transmundane. O poziție particulară față de moarte o Întâlnim În filosofia existențialistă a lui K. Jaspers, pentru care moartea este o situație-limită, o problemă a conștiinței. În sensul acesta, el vorbește despre sentimentul sufletesc și moral al fricii de moarte despre care vine din spectacolul morții celuilalt, resimțit ca o ruptură a comunicării, ca o despărțire definitivă. În ceea ce privește moartea mea, aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
împotriva femeii. Hărțuirea sexuală la locul de muncă, ce afectează în mod semnificativ și femeile din clasa de mijloc, nu a fost încă definită ca o problemă socială importantă. Violența împotriva femeii a fost foarte adesea identificată în special cu situațiile-limită, ca violul, omorul, vătămarea corporală gravă, fiind percepută drept ceva ce se petrece mai cu seamă „de partea cealaltă”, în rândurile categoriilor marginale și sărace ale societății. 5. Aceasta constituie probabil o explicație a faptului că mișcarea feministă din clasa
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de dificultate. Nici măcar legea nu poate fi aplicată eficient în absența unor astfel de servicii. Din nefericire, în această privință nu există încă nici la nivel național, nici la cel local o strategie coerentă. Dacă dezvoltarea serviciilor de sprijin pentru situații-limită (violență, lipsă de adăpost, mame singure) este vitală, dezvoltarea unor servicii de prevenire, terapie și recuperare este la fel de importantă. Asistența acordată în situații dificile de către specialiști, în condițiile unor resurse profesionale și materiale adecvate, reprezintă o condiție de bază a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Sorții, să-i croiască o soartă mai bună. Dacă însă au apucat a i-o scrie, atunci e în zadar." Omul tradițional a abordat cu o îndrăzneală aparte problema inevitabilului, preferând să forțeze înțelegerea, să sistematizeze provocator ieșirile dintr-o situație-limită. Astfel, mai multe variante înfățișează un caz deosebit: nașterea unui copil cu o carte în mână. Putem face o conexiune între motivul cărții ca motiv al cunoașterii încă din pântecele mamei. Cartea îi acordă celui nenăscut un ascendent asupra lumii
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
numai a sa oferă alte soluții (prelogice) rezolvării unor fenomene. Cercetările făcute ne îndreptățesc să spunem că un număr suficient de mare de oameni sunt dispuși să accepte și alte explicații mai "exotice" mai ales dacă ei se află în situații-limită. Dezastrul, boala, moartea, neînțelegerile de tot felul etc. sunt, în această accepțiune, dereglări ale unei ordini cosmice în care au intervenit forțe magice. De exemplu, boala nu este o consecință a acțiunii unor agenți patogeni, ci pur și simplu rezultatul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
tradiționale magico-religioase. Așa cum arată cifrele cercetării noastre (62,5% dintre subiecții chestionați pe raza municipiului Iași cred că unele fenomene îi pot fi prevestite omului prin diverse semne, iar 69,5% cred în destin)222, ele pot deveni alternative în situații-limită. Dacă urmărim însă studiile cu privire la fenomenul divinatoriu în societăți care au scăpat de mult de blestemul tranziției (vezi societatea franceză), lucrurile se modifică puțin. Descoperim, de pildă, că omul modern, oriunde s-ar afla (la țară sau la oraș, în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând într-un domeniu al banalității expeditive orice altă trăire sau amintire, până și experiența sa în apropierea morții, situație-limită din care oamenii de rând, ca și geniile, derivă în al doisprezecelea ceas o filozofie de viață mai profundă, de obicei mai curând religioasă, în orice caz mai stoică, mai tolerantă, chiar sentimentală. Ținta favorită a răutăților lui „Chick” este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în spațiul „interior” al lui Victor nu mai vedem un ilegalist comunist, vedem un om care luptă cu sine însuși pentru a învinge un adversar invizibil, fără a avea vreo garanție că va trăi victoria. Un tânăr aflat într- o situație-limită, inumană, neavând alt sprijin decât propriul suflet. Pe măsură ce filmul se apropie de final, spațiul „celulei” lui Victor invadează exteriorul, astfel încât ultimele imagini au un desen geometrizat, de tragedie supratemporală, în care killerul „orb” cu ochelari negri al Siguranței e o
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Patologia mintală va deveni un domeniu privilegiat al antropologiei, un model epistemic prin care se deschide accesul la înțelegerea echilibrului și al ordinii intelectuale, ca valoare a omului. Starea de alienație mintală capătă o imagine relativizantă. Ea apare ca o „situație-limită” a umanului și nu ca o stare de dezumanizare. Nebunul încetează de a mai fi o „ființă opusă și periculoasă” el fiind perceput ca „un semen în stare de suferință”. Cabanis, referindu-se la statutul social al bolnavului psihic, distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
el, „se naște” un nou Adam, cel mântuit. Existența, în felul acesta, se revelează ca fiind rezultatul unor înlănțuiri de contraste. Suntem conștienți de noi și de viața noastră prin angoasă, susține K. Jaspers, referindu-se în mod expres la „ situațiile-limită”. Raportul dintre păcat și angoasă, atât în plan psihologic și psihopatologic, cât și moral, este legat de faptul că păcatul generează angoasa. Moartea generează disperarea. În acest tip de relație, angoasa este un act feminin, pe când disperarea este un act
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cazul PMD, aceste sindroame afective au însă specificitate atât ca tablou clinic, cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxală a persoanei umane, în condițiile impuse de „situațiile-limită” ale vieții sau având un determinism pur patologic, sinuciderea depășește cadrele nosologiei clinico-psihiatrice, în ordine ontologică înscriindu-se ca unul dintre cele mai importante „accidente” sau „situații critice” ale vieții unui individ. Există în această temă opinii dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru individ, o existență pe care acesta o percepe ca pe o constrângere și pe care o refuză. În acest caz „gestul suicidal” are semnificația simbolică a unei încercări de trecere într-un alt registru al existenței, depășind astfel o „situație-limită” impusă. Studiile efectuate de noi au pus în evidență faptul că numai 15-20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauză absolut patologică, pe când la restul de 80-85% din cazuri nu se poate pune în evidență nici un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
actului suicidal sunt incriminate mai multe „procese” care încearcă să explice natura complexă a mecanismelor de producere ale acestuia. Aceste procese sunt următoarele: 1) Procesul defensiv: suicidul este considerat ca o reacție de apărare a unei persoane plasată într-o situație-limită sau „situație închisă”; 2) Procesul punitiv: consideră suicidul ca pe o formă de conduită expiatorie a individului față de un sentiment de culpabilitate. 3) Procesul agresiv: suicidul este reportat la autoagresivitatea în care agresorul are ca obiect al agresivității propria sa
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]