1,118 matches
-
evitări „subtile”, apărute atunci când subiectul a putut sau a trebuit să se confrunte cu anumite situații dar nu poate să meargă până la capăt în asumarea riscului. In mod frecvent, pacienții nu sunt conștienți de aceste evitări: ei își raționalizează evitările situaționale transformându-le în reguli de viață („Nu-mi place să ies din casă”, „Nu-mi place să vorbesc fără să spun nimic”) și nu conștientizează evitările subtile („Datorită explicațiilor voastre, am înțeles că citesc întotdeauna în metro pentru a nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
persoană, deoarece este din ce în ce mai rău de fiecare dată”. Dacă nu mă detașez rapid de situațiile în care încep să roșesc, voi fi în stare să fac cine știe ce și să mă umilesc grav în ochii celorlalți”. Comportamente Isabelle prezintă numeroase evitări situaționale: ea a ales o meserie pe care poate s-o exercite acasă, are puține activități sociale, nu este înscrisă la cluburi sau în asociații. Pe stradă, evită privirile; în magazine, evită întrebările și comunicarea cu vânzătorii. Ea prezintă, de asemenea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în timpul săptămânii, ea notează situațiile sociale care declanșează o anxietate socială notabilă; ea urmărește apoi gândurile care îi vin în minte și ce comportamente determină acestea. El poate, de asemenea, să-i ceară să facă o listă cu evitările sale situaționale și cu evitările subtile. Feedback La sfârșitul consultației, terapeutul efectuează un joc al întrebărilor și al răspunsurilor în legătură cu ședința: „Ați găsit răspuns la întrebările dumneavoastră? Au rămas lucruri care mai au nevoie de precizări? Ce sunteți pe punctul de a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Comportamentele de evitare Pe lângă evitările imaginilor mentale, există și alte comportamente de evitare care contribuie la menținerea tulburării și la alterarea stării pacienților în mediul lor de viață. Aceste comportamente se prezintă în mod esențial sub două forme: evitarea comportamentală situațională și evitarea cognitivă. Evitarea comportamentală situațională La fel ca și în cazul altor tulburări anxioase, pacientul care urmează un tratament pentru tulburare de anxietate generalizată evită situațiile sau stimulii care îi declașează neliniștile și anxietatea. El evită situațiile stresante, imediat ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mentale, există și alte comportamente de evitare care contribuie la menținerea tulburării și la alterarea stării pacienților în mediul lor de viață. Aceste comportamente se prezintă în mod esențial sub două forme: evitarea comportamentală situațională și evitarea cognitivă. Evitarea comportamentală situațională La fel ca și în cazul altor tulburări anxioase, pacientul care urmează un tratament pentru tulburare de anxietate generalizată evită situațiile sau stimulii care îi declașează neliniștile și anxietatea. El evită situațiile stresante, imediat ce apare un risc inacceptabil în legătură cu persoana
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
îl are în cazul tulburării de anxietate generalizată, este necesar să i se acorde un anumit spațiu în cadrul tratamentului. Eficiența tratamentelor cognitiv-comportamentale Strategiile Literatura de specialitate prezintă protocoale heterogene de intervenție, cu mijloace variate, cum ar fi restructurarea cognitivă, expunerea situațională, expunerea în imaginație, expunerea cognitivă la neliniște, desensibilizarea sistematică, antrenamentul la relaxare, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor, biofeed-back-ul și strategiile de gestiune ale anxietății. Combinarea strategiilor comportamentale și cognitive Gould, Safren, Washington și Otto prezintă o meta-analiză recentă a studiilor în ceea ce privește
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
vorba mai degrabă despre neliniști care sunt asociate tulburării de anxietate generalizată decât despre simptome ale unei fobii sociale deoarece, conform lui Ladouceur și Dugas, această anxietate socială se prezintă sub forma neliniștilor și a unui număr redus de evitări situaționale. Ca o măsură de precauție, analiza funcțională verifică prezența mecanismelor psihologice proprii fobiei sociale sau a altor tulburări și confirmă, sau nu, diagnosticul diferențial. In cazul lui Marie, evaluarea permite stabilirea unui diagnostic de insomnie care se manifestă prin dificultăți
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
somn); - decesul recent al prietenei sale, schimbările de la serviciu și transformarea copiilor săi în tineri adulți au putut precipita neliniștile sale (situații noi și nesigure) și au diminuat sursele sale de susținere. Comportamentele de evitare Comportamentele de evitare comportamentale (evitare situațională, control, prevenție a riscurilor...) și cognitive (se liniștește, încearcă să se gândească la altceva...) contribuie la menținerea neliniștilor sale. Acestea o împiedică să se expună la stimuli externi și la stimulii cognitivi supărători, ceea ce preîntâmpină diminuarea reacțiilor emoționale și întărește
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
suportul grupului și însușirea de noi competențe, și o terapie individuală pentru integrarea acestor competențe în formularea cazului. Fairburn și Brownell, 2002. Grawe, 2004. Ea urmărește mai degrabă funcțiile comportamentelor decât formele acestora. Ea ține cont de contextul istoric și situațional de ansamblu al comportamentelor persoanei. Vezi Hayes și al., 1995. Fairburn și al., 2003. Această abordare identifică mecanismele psihopatologice comune diferitelor tulburări de conduite alimentare (TCA) și dezvoltă module terapeutice generale aplicabile acestor tulburări. Farrell și al., 2005. Shafran și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
media. Violența generată de televiziune influențează atitudinile, valorile și comportamentul celor care urmăresc programele TV. De asemenea, sunt subliniate principalele categorii de efecte ale violenței media, precum și o serie de cercetări și experimente care pun În evidență rezultate contradictorii. Efectele situaționale și explicațiile teoretice completează analiza, susținând faptul că diferențelor interindividuale trebuie să li se acorde atenție mai ales atunci când vorbim de expunerea la violență prin media. Introducere În anul 2002, secretarul general al Consiliului Europei a propus un proiect integrat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de către profesioniștii media a unor coduri de conducere și control de sine În vederea unei bune aplicări și ghidări”; c) ,,creșterea și sporirea suportului internațional privind proiectele de educare a media, de a crea critici și consumatori competenți de media”. Efectele situaționale și explicațiile teoretice Rezultatele experimentale și cercetările de teren pun În evidență faptul că expunerea la violență prin media poate avea, cel puțin, un efect pe termen scurt asupra comportamentului agresiv. Abordările care intervin substanțial În explicarea acestui efect sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Cercetătorii admit efectul sponsorului care se referă la următoarea constatare: cei ce privesc tind să internalizeze mesajele media dacă ei consideră că cineva pe care Îl respectă sau Îl admiră susține aceste mesaje. Efectul sponsorului este strâns legat de conformismul situațional. Expunerea la pornografie Întărește ideea efectului sponsorului. În al doilea rând, teoria rutinei. Conform acestei abordări, criminalitatea ar fi mai puțin frecventă dacă activitățile de rutină ale potențialilor infractori și victime reduc oportunitățile de contact. Incidența violenței scade dacă activitatea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
România. Autorul construiește un veritabil manifest antiobiectivism, În favoarea unei abordări care promovează fenomenologia („hermeneutica fenomenologică”), valorizarea subiectivității, intercunoașterii și spațiilor simbolice În procesul de cercetare socială. Este un demers În care discursul-narațiune Înregistrat prin interviuri este asociat manifestărilor comportamentale și situaționale pentru ca din dialogul discurs-comportamente să rezulte o imagine mai apropiată de realitatea socială, de sensul acordat de subiecți propriilor lor acțiuni. Tema pe care o cercetează este cea a vecinătății ca relație și formă de comunitate socială, la nivelul vieții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai ales din finețea, amplitudinea și forța interacțiunilor dintre elementele componente (obiective, conținuturi, metode, relații educaționale, evaluare etc.). c) Modelul informațional: dezvoltă implicațiile teoriei informației în procesul de învățământ, studiind principalele categorii de informații vehiculate în circuitele interacționale ale procesului situațional, abordând și fenomene informaționale specifice, redundanța, surplus de informație care poate deturna ori, din contra, consolida sensul unui mesaj educațional (pentru procesul de predare-învățare, redundanța îmbracă trei forme: necesară - surplus de informație solicitat de situațiile concrete; tolerată - surplus de informație
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
elaborare poate fi algoritmic sau euristic. g) Modelul situațiilor de instruire exploatează contextul învățării și plasează elevul într-o anumită rețea de relații cu materia de studiat (pornind de la premisa că învățarea este întotdeauna contextuală, petrecându-se într-un cadru situațional determinat); situațiile de instruire sunt ansambluri de variabile dinamice, multifactoriale, semnalizate prin relațiile și interacțiunile dintre ele (variabile); configurația statică a unei situații de învățare este: psihologică, socială, pedagogică, în timp ce structura dinamică este formată din: intervenția pedagogică, învățarea, contextul, rezultatele
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
stare de spirit a viitorului educațional. Componenta hard și componenta soft formează unitatea teoretică și procedurală a ceea ce cunoaștem sub denumirea de „instruire asistată de calculator”. Utilizarea calculatorului în procesul de învățământ se poate realiza într-o multitudine de variante situaționale dependente atât de sarcina didactică fundamentală, cât și de creativitatea cadrului didactic (Iucu, 2006). Din perspectiva funcționalității lor pedagogice, mijloacelor de învățământ li se pot identifica următoarele contribuții practice: a) favorizează procesul de predare, consolidând și susținând mesajul educațional, fiind
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
selectează și combină semnele lingvistice și nonlingvistice (Rovența-Frumușani, 1995, p. 18). În privința adjectivului, remarcăm predominarea acelor fără grad de comparație sau, În tot cazul, predominarea gradului pozitiv: În comparație cu limbajul cotidian, considerat indicial prin excelență (prezența deicticelor, a ostensiunii, a implicitului situațional etc., Bühler, definind limba naturală ca spațiu al „arătării” „monstrare”, discursul științific utilizează o bogată componentă iconică (cu o scară foarte nuanțată a simularității) și simbolică (Rovența-Frumușani, 1995, p. 71). Dacă extragem adjectivele din acest text pur științific (cotidian, indicial
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
etc., Bühler, definind limba naturală ca spațiu al „arătării” „monstrare”, discursul științific utilizează o bogată componentă iconică (cu o scară foarte nuanțată a simularității) și simbolică (Rovența-Frumușani, 1995, p. 71). Dacă extragem adjectivele din acest text pur științific (cotidian, indicial, situațional, naturală, științific, bogată, iconică, foarte nuanțată, simbolică), doar unul singur (foarte nuanțată) este la superlativ, celelalte fiind la pozitiv sau pur și simplu refuzând comparativul. Dat fiind faptul că, așa cum spuneam, În stilul științific predomină funcția cognitiv-referențială, aici vom găsi
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
al., 1996). b) Contextualismul este o viziune inspirată mai ales de etnometodologi. Etnometodologia oferă o teorie elaborată și sistematică potrivit căreia membrii unei organizații sau ai unui grup încearcă să mențină un „sens comun”, care însă, fiind fragmentar, istoric și situațional, nu se poate conforma decât unei „logici locale”. Principala idee este că orice tip de cunoaștere poate fi analizat și înțeles numai în contextul care îl caracterizează. Valabilitatea cunoașterii va merge mai degrabă până la limitele flexibile ale unui orizont apropiat
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
prezența unui număr foarte mare de variabile, a căror acțiune este imposibil de controlat și prevăzut în totalitate; - actul liber, spontan, nedeterminat de precedente cauzale, ce apare în procesul educațional și afirmă caracterul teleologic al acestuia; - posibilitatea/necesitatea unei didactici situaționale, care depășește caracterul rigid al rețetelor în favoarea unei abordări în situație, mai aproape de multitudinea factorilor care pot interveni în procesul educațional; - riscul conceperii elevului, dar și a sistemului de învățământ în ansamblu ca o cutie neagră, după principiul că anumite
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
fr. afférentation) - Transmiterea excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. Acțiunea presupune o convergență și o conversie reciprocă (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri. După Anohin - apud Baciu et al. (1981) -, se disting: 1) aferentația situațională, ca preludiu al acțiunii (reflectare premergătoare, imagine a situației); 2) aferentația de declanșare, care stă la baza formulării scopului; 3) aferentația de sancționare, situație în care acțiunea este corectată și apoi încheiată prin 4) aferentația finală. AGITAȚIE (< fr. agitation, cf.
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
următoarele componente: a) structura mișcării, concretizată prin parametrii cinematici și dinamici deduși din valoarea efortului depus pentru realizarea mișcării; b) structura încărcăturii - este apreciată prin intermediul reacției organismului la solicitări, dar și a efectului de adaptare la exercițiile executate; c) structura situațională - nivelul de previzibilitate a unor situații poate fi pus în evidență prin cunoașterea și aplicarea unor mijloace cunoscute, cum ar fi exerciții generale, speciale (adaptate particularităților afecțiunii). Clasificarea handicapului motor prezintă - după Robănescu (2001) - trei grupe esențiale: a) spasticitate - sindrom
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gestica etc.); manifestările neurovegetative sau rezonanțele vegetative ale activității psihice (modificarea bătăilor inimii și respirației, înroșirea feței, paloarea, tremurul vocii etc.). Observația, ca metodă indispensabilă cunoașterii persoanelor cu cerințe speciale, poate fi: spontană sau provocată, integrală sau selectivă, continuă sau situațională, directă sau indirectă, structurată (folosind o grilă de observație) sau nestructurată, în condiții naturale sau artificiale, transversală sau longitudinală (Gherguț, 2005). Această metodă are marele avantaj că este la îndemâna oricărui specialist și oferă posibilitatea de a surprinde fenomene psihopedagogice, fie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
eficient, conform lor acești leaderi sunt asociați cu o mai mare productivitate de grup, cât și o satisfacție crescută amuncii. Cele patru stiluri de conducere sunt: stimulativ, antrenorial, delegativ și directiv. (apud.T.Constantin, “Psiholgie organizațională”- supor de curs) -abordarea situaționala - afirmă că eficacitatea liderului depinde în primul rând de contextul în care el evoluează și la care trebuie să fie adecvat sau să se adapteze. Hersey - Blanchard definește stilul de conducere din perspectiva a cinci variabile: a) stilul primar de
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
cu stilul cognitive adptativ-inovativ (A.I.), nu au nicio legătură cu gradul de adaptivitate sau inovativitate, iar unii factori corelează destul de slab. Valoarea stilului de conducere nu este intrisecă acestuia, supracontextuală ci un stil este indicat sau nu în funcție de anumiți factori situaționali. Aceștia vor trebui luați în considerare când apreciem adecvarea stilului de conducere la situație: termenul limită, solicitările potului/ funcției/ sarcini de rezolvat, climat de organizație, competențele, așteptările superiorilor, colegilor și subordonaților. Cel decisiv, însă, este nivelul de dezvoltare al individului
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]