1,475 matches
-
a petrecut la nordul sau la sudul Dunării? Pe ambele maluri. Însă la nordul Dunării, ei au fost înlăturați sau dominați de către unguri. În sud, influența slavilor este mult mai puternică, slavii din Bulgaria, mai ales, iar limba bisericească este slavona. Brătianu are dreptate, spune Lot, în privința episcopiei de Ohrida: nu există nici o dovadă că românii au depins de aceasta. Însă este la fel de sigur că românii nu au o episcopie proprie până în secolul al XIII-lea ! Roma era preocupată de cumani
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de 15 secole. O atare diversitate de elemente reflectă influențele culturale, economice-sociale, politice, religioase: slavă, pecenego-cumană, medioși neogreacă, turcească, germană, maghiară, italiană, franceză, în succesiunea și stratificarea lor cronologică. Cea mai veche și mai importantă este înrâurirea (influența) slavă (veche slavonă, slavă bisericească și cea mai nouă: sârbă, bulgară, poloneză, ucraineană, rusă). Elementul slav, foarte numeros, după fondul moștenit (latin), este capitolul cel mai cuprinzător al lexicului istoric românesc, parte organic contopită în limba românăacesta a intrat în componența ei în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin situația lor superioară, prin poziția lor dominantă, ca alogeni, față de societatea autohtonă, prin pătrunderea lor în rândurile stăpânilor de obști sătești. Liturghia în limba slavă bisericească, impusă românilor, în secolul al X-lea, cancelaria domnească și boierească în limba slavonă, adoptată de statul medieval românesc nu se pot explica decât prin existența unei categorii slave dominante, care se bucura de o situație socială superioară față de autohtoni. La aceeași concluzie conduce și onomastică slavă (numele de persoane) din sânul clasei boierești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de români țăranilor aserviți, rumâni, care se folosea numai în Țara Românească și anume în documentele scrise în românește. În schimb, cele mai multe documente care oglindesc raporturile sociale, în Moldova și Țara Românească, folosesc pentru țăranii aserviți termenul vecin (tradus în slavonă prin sused). Termenul românesc vecin este de origine latină medievală. Dar, mai târziu, când obștile, libere odinioară, au fost aservite, în cadrul sistemului stăpânirii nobiliare, și pentru că obștea și-a păstrat organizarea internă și sub stăpânirea cnezilor și a boierilor, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teologice de copiști, construirea de biserici și mânăstiri, cu preoți și călugări români și bulgari. Școala de la Târnovo era condusă de mari cărturari și teologi, precum Teodosie, ales patriarh, și Eftimie, ajuns și el patriarh. Manuscrisele acestei școli, în limba slavonă, au circulat și în nordul Dunării-să amintim și corespondența dintre Eftimie și Nicodim al Tismanei. Din păcate, în 1393, țaratul bulgar de Târnovo este ocupat de turci și apoi desființat, iar patriarhia sa care oblăduise timp de două secole credincioșii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românesc. Așezările devin orașe (urbs)-târguri, prin funcțiile lor multiple, politice, militare, administrativ-fiscale, bisericești, reședințe ale organismelor politice-teritoriale, centre economice, meșteșugărești și comerciale. Aceste așezări urbane incipiente se numesc urbs, civitas, oppidum, forum (în documentele latine) și târguri (în cele slavone).13 Structuri politice la Dunărea de Jos Contactele politice și culturale ale populației autohtone românești din nordul Dunării cu Imperiul, întrerupte prin năvălirea slavo-bulgarilor, în secolul al VII-lea, au fost reluate odată cu revenirea acestuia în regiunea dunăreană. Instalată solid
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același lucru, "lup". Însă portul frecventat de genovezi se afla mai sus pe Dunăre, Chilia Nouă, la nord de fluviu, iar nu Chilia Veche, de unde nu pornesc căi pe uscat. Chilia-Lycostomo este amintită ca centru de afaceri genovez la un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nașterea Moldovei nu a întâmpinat nici o obiecție, aceasta este "cu mult mai certă și mai precisă", spune D. Onciul, în Originile Principatelor Române (Scrieri istorice, p. 69). Informația despre descălecatul Moldovei, înregistrată de cele mai vechi letopisețe scrise în limba slavonă (Letopisețul de la Bistrița, Letopisețul de la Putna și Cronica anonimă) este pe deplin confirmată de textele contemoporane și anume, cronicele angevine ungare și diplomele regelui Ludovic din 1349 și 1365. Se face numai deosebirea între elementul legendar, adică vânătoarea zimbrului, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova oameni (1992) au un caracter didactico-instructiv. Într-un susținut efort de cunoaștere a culturii poporului român, D. s-a documentat intens și a transpus fragmentar, din slavonă, polonă, vechea rusă, greacă și latină scrieri ale unor autori pe nedrept uitați sau altele necunoscute. Contribuții importante de istorie literară, cercetările lui au fost strânse în volumele Pe urmele lui Orfeu (1983) și Antologia poeziei vechi moldovenești (1986). D.
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
DAMASCHIN, episcopul (? - 5.XII.1725, Râmnicu Vâlcea), traducător. Pe numele laic Dumitru Voinescu, D. provenea dintr-o familie boierească ce avea o moșie pe Dâmbovița. A fost tipograf și dascăl la școala slavonă din București. În 1703 este ales episcop al Buzăului, iar în 1708 e numit în scaunul Episcopiei Râmnicului. Poliglot și cultivat, se remarcă prin intensa activitate de traducător, dar și prin dârzenia cu care apără drepturile românești în fața vremelnicilor cuceritori
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
, manuscris din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, conținând copia unei traduceri din slavonă în română a Faptelor apostolilor și a trei epistole apostolești. Descoperit la mănăstirea Voroneț în 1871, manuscrisul a fost studiat amănunțit și publicat de I. G. Sbiera, care i-a dat și titlul sub care s-a făcut apoi cunoscut
CODICELE VORONEŢEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
familie, cu refugiatul francez Fleury, continuând și terminându-și studiile la Școala Domnească din Iași. Inteligent, sociabil și dornic de afirmare, se impune repede ca unul dintre cei mai instruiți tineri din protipendada Moldovei; stăpânește limbile greacă, franceză, turcă și slavonă și este solicitat de timpuriu în câteva importante dregătorii. La vârsta de 28 de ani era ispravnic de Tecuci, între 1814 și 1818 vornic de aprozi și vornic de politie la Iași, între 1823 și 1827 era al doilea răspunzător
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv la Brașov. Până în 1583 el a tipărit aici sau în alte orașe transilvănene numeroase cărți religioase în slavonă și română, fie la cererea oficialităților locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox : Întrebare creștinească [Catehism] (1560), Tetraevangheliar
CORESI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
COSTIN, Nicolae (1660-1712), cronicar și traducător. Al doilea dintre fiii cronicarului Miron Costin, C. a învățat la Școala iezuită și, probabil, la Școala Domnească din Iași, apoi la Lemberg. Cunoștea perfect limbile latină, slavonă și polonă, mai puțin greaca și, poate, franceza și italiana. Implicat, ca și Velicico Costin, unchiul său, în complotul din 1691 împotriva domnitorului Constantin Cantemir, este închis împreună cu frații săi, Ioniță și Pătrașcu. Eliberat pe chezășia unor boieri de frunte
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
mănăstirești). Prin stăruința și cu cheltuiala sa, ia ființă la Suceava (în 1619) primul spital urban menționat documentar în spațiul românesc (ce va anexa, în timp, și un azil pentru săraci). Ca miniaturist și caligraf, C. ilustrează școala de tradiție slavonă în ultima manifestare de amploare și - împreună cu elevii săi - un privilegiat moment „sintetic” în evoluția așa-numitelor „arte minore” de la noi. Se crede că mitropolitul ar fi intervenit, înrâurind nemijlocit planul și stilul arhitectural original (prin proporțiile insolite și armonioase
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
lăsând să cuvânteze, în semnele naive, bestiarul. Spirit pasionat, neliniștit, protagonist al unui episod „renascentist” în frământatul și contradictoriul Răsărit, C. însuși (ce uza de o „frumoasă limbă românească” în redactarea actelor curente) este citat, ca autor de imnuri (în slavonă), și printre precursorii poeziei cultice la noi. Ierarhul își intitula ruga penitentă cu un suspin învolburat patetic, Vers de plângere al omului căzut adresat sufletului său, un text, se pare, difuzat în epocă, în manuscris, în lumea ortodoxă. Repere bibliografice
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
Ștefănescu, L’Évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie, Paris, 1929, 40-41, passim; G. Balș, Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, II, București, 1933, 24-38; Sirarpie der Nersessian, Une nouvelle réplique slavone du Paris, în Mélanges offerts à M. Nicolas Iorga, Paris, 1933, 695-725; N. Iorga, Les arts mineurs en Roumanie, București, 1934, 46-50; Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii românești, București, 1937, 334-344; Émile Turdeanu, Le Métropolite Anastasie Crimca et son oeuvre littéraire
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
devenirea culturii naționale. Nu fără unele prezențe și în folclor (Meșterul Manole, Chira Chiralina, tema haiduciei, paremiologie), balcanitatea postbizantină își pune vizibil amprenta asupra unei capodopere a literaturii noastre medievale, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, scrisă în slavonă, înainte de 1521. Manual politic în primul rând, menit să formeze în arta de a conduce, de a purta războaie sau a primi soli etc., textul are și o dimensiune lirică, meditativ-elegiacă, pe universale topoï: fortuna labilis, ubi sunt. Un adevăr
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
medievală, ideea romanității). Umanismului sud-est european i se indică legăturile firești cu restul continentului, iar ritmurile contactelor culturale dintre români și Italia sau Insulele Ioniene sunt surprinse în veritabile microsinteze. Atent la valorile culturii românești îmbrăcate acum câteva secole în haina slavonă, B. se dovedește un tot atât de bun cunoscător al înaintașilor mai apropiați din secolul al XIX-lea, precum Eudoxiu Hurmuzachi și familia sa, ori al activității de precursor al istoriei ideilor și mentalităților desfășurate de Nicolae Iorga. SCRIERI: Trei tetraevanghele ale
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
față de o asemenea lucrare. Paralel cu textul grecesc al Septuagintei, el a consultat mai multe ediții latinești (dintre care cel puțin două retipăreau versiunea latină oficială a Bibliei - Vulgata, iar o alta conținea o traducere mai nouă, independentă), precum și Biblia slavonă, tipărită în 1581, la Ostrog. Elaborată cu rigoare filologică, traducerea lui Nicolae Milescu ar fi fost revizuită de un grup de cărturari munteni, necunoscuți (cum atestă manuscrisul 45 de la Biblioteca Filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, o copie ce a aparținut mitropolitului
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
din Iași, specializându-se în istorie, și, ca bursier, Școala Normală Superioară. Face o serie de călătorii la Viena, Petersburg, Kiev, Moscova, Odesa, Cracovia și Varșovia, specializându-se în limbi slave și descoperind numeroase scrieri și documente, majoritatea în limba slavonă, legate de istoria poporului român. Cu studierea și editarea lor se va îndeletinici până la sfârșitul vieții. Din 1891, funcționează ca profesor de filologie slavă la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, fiind ales, de mai multe ori, decan
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
de la biserica răsăriteană atât majoritatea populației, în mare parte slavă, cât și fragmentele de populațiune română mai mult ori mai puțin numeroase presărate pe ici pe colo; dar în matca așezării române, adecă în Cumania de pe atunci, precum și în Bulgaria slavonă și în Macedonia română, opera convertirii dete numai de neizbândă și se sparse în fine, lăsând puține urme, având împrotivă-i atât împrejurările exterioare cât și fanatica cerbicie a populației, căci aceasta știu să-și apere cu curaj și tărie viața
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și le câștigaseră. Astfel, pe la capătul sutei a douăsprezecea și la începutul celei de-a treisprezecea (1185 - 1204), se ivi un stat de sine stătător, neatârnat și purtând titlul de regat, care într-adevăr, pentru multiplul său amestec cu elemente slavone, se numi regat bulgaro-romîn, dar care e ridicat pe o temelie precumpănitor românească în privirea căreia un renumit scrutator al istoriei putea cu drept cuvânt să susție că în organismul noului stat, în care se lucra în comun, pentru unul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înainte însă de a ajunge la acest motiv final al colindei în discuție, o întrebare se impune. Cine se ascunde sub numele de Iuda ? Are el vreo legătură cu Iuda, cel născut în orașul Iscarioth, Iuda Iscarioteanul (Iskarioțki - conform textelor slavone), apos- tolul care l-a trădat pe Isus ? Și da, și nu. Poporul a fost atât de impresionat de această trădare, încât numele trădătorului a generat nu doar una, ci două denumiri pentru Diavol, ambele uzuale : Scaraoțchi (corupere din Iskarioțki
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la piatră și la bour” - anul 1605 (5, V A, p. 236), „și acolo s-au făcut boor într-un giugastru” - anul 1644 (20, p. 210) ș.a.m.d. Este de remarcat faptul că, deși hrisoavele respective sunt scrise în slavonă, cuvin- tele paltin și jugastru sunt scrise în limba română. în secolul al XVII-lea, cuvântul paltin mai apare și în alt tip de texte. Printre acestea, Biblia de la București, tipărită în 1688 („Și luo Iacov toiag [...] de nuc și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]