650 matches
-
suveniruri religioase și a coloanelor antedatate ale sinagogii din Capernaum, ei vor rămâne pentru totdeauna cu dezamăgirea provocată de contrastul dintre măreția Evenimentului și măreția spectacolului. Faptul cel mai frecvent în călătoriile organizate, în care persoane de vârsta a treia sleite de oboseală consumă într-o săptămână, și încă în pas alergător, mai multe locuri decât pot digera, este mai degrabă un prea-plin de semnificații într-un timp prea scurt, și având ca primă suficiente bătături la picioare și destule dureri
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prima dată, așa ca dumneavoastră, n-aveț’ timp, numa’ timp, odat-o-ntinerit cu douzăci di ai, s-o sămțât mai tânăr, cum o mâncat un măr din măru lui” (Șieu - Maramureș). Iată de ce mărul este atât de prețios, iar jefuirea lui constantă sleiește și îmbătrânește natura umană, în timp ce cuminecarea din fructul sacru revigorează și întoarce timpul la gloria dintâi. Un al treilea factor ce atrage după sine procesul inițiatic ține tot de o predestinare, dar una cu voce maternă. În balada Șarpele I
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai) cred în posibilitatea unei re așe zări durabile a lucrurilor prin viziuni pașoptiste și personalități providențiale. N-am argumente solide - cel puțin deocamdată - pentru a credita resursele de solidaritate, vigoare sufletească și dinamism civic ale unei populații risipite interior, sleite de lipsuri, hărțuite de tot felul de „zbierători și dibaci“, înrăite de lupta pentru subzistență. Uneori, oricât m-ar întrista ceea ce simt, mă întreb dacă nu oblojim, în fibra noastră, un virus (mai vechi) al disoluției, dacă nu stăm sub
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inițiale, urmează, mai devreme sau mai târziu, „rezonabilitatea“, sedentarizarea, decongestia. Într-o a treia instanță însă, lucrurile își recuperează misterul și legitimitatea. Misterul rezultă din tocmai faptul că universalitatea raportării la absolut prin care debutează orice entuziasm amoros nu se sleiește prin reiterare, nu-și pierde frăgezimea, patosul, nimbul extatic. Repetabilitatea „tradițională“ a experienței nu reușește să-i atenueze nici intensitatea, nici autenticitatea. Toți traversează același scenariu, dar toți îl trăiesc ca pe o noutate totală, ca pe o surpriză, ca
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă de pământ cu guvernul, gazetele dau de pământ cu oamenii politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în „aripi“ și grupuri care se sleiesc în interminabile lupte intestine. Președintele e în conflict cu primul ministru, populația, năpăstuită, înjură în dreapta și-n stânga, biserica ortodoxă se războiește cu papistașii, cu protestanții și cu greco catolicii, ungurii cu românii, românii cu ungurii, ungurii cu secuii și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
detaliu problema de care mă ocup“. „Când gândești un lucru, trebuie să mergi până la capăt. Scrisul e secundar.“ Era, poate, un ecou din Platon, o depreciere a scrisului ca simplu procedeu mnemotehnic, ca mineralizare a gândului, ca mod de a slei mișcarea vie a ideilor. Dar era și încrederea utopică în capacitatea inteligenței omenești de a „merge până la capăt“ în efortul ei de cunoaștere. Or, întrebarea care se pune e dacă un asemenea „capăt“ există și în ce măsură poate fi el atins
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui „noi și ai noștri“, deși-mi doream cu tot dinadinsul să-l împărtășesc. Când ești copil, vrei să aparții de cei din casă și din sat. Fiindcă depinzi de ceva orânduit o dată pentrutotdeauna. Tânjeam după asta și m-am sleit făcând-o. Constatam însă totodată că mai fiecare ostenea tot luptând cu sine însuși și muncind din greu să țină în frâu lucrurile despre care nu poți vorbi. Pentru ca astfel să se conformeze atât vigilenței unor ștabi de partid veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sa, Olga), de la gurile Dunării, din Pereiaslaveț (nu departe de Isaccea), unde se afla în drum spre Bulgaria. În anul 972, însă, șeful peceneg Kurca distruge întreaga oaste rusească, la gurile Niprului, în frunte cu Sviatoslav, când acesta se întorcea, sleit de puteri, în urma cumplitei înfrângeri suferite de la bizantini, la Silistra. În Transilvania, după răpunerea lui Glad, la pârâul Căpuș, ungurii, în înaintarea lor spre răsărit, au întâmpinat rezistența opusă de români și pecenegi. Izvoarele maghiare menționează că tribul Gylas, opunându
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pornește lupta pe cont propriu. Ei trec Niprul îndată și împrăștie primele străji tătărești, iar după lovirea altora, la interval de patru zile de urmărire, care le lăsară în mod intenționat și o bogată pradă în vite, ajung cu forțele sleite după opt zile de marș prin stepă, la Calca, un afluent al Mării de Azov, aproape de Mariopol, la vest de Taganrog. În timpul celor 12 zile de retragere și hărțuială făcută de către Subotai, Gebe își pregătise locul unde avea să primească
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
don Calabria, a reînceput să se roage și să spere. După câtva timp, a început să se simtă mai bine iar în final s-a însănătoșit. Unul dintre atâția care, binecuvântați de el, și-au reprimit viața trupului care se sleise, și cea a spiritului care adormise. «Rugați-vă să pot înțelege darul suferinței» Cele mai obișnuite fraze care se întâlnesc în scrisorile și în jurnalul lui don Calabria sunt acestea: - Rugați-vă să pot înțelege darul suferinței. - Isuse, fă-mă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care îmi slei sângele în vine, un foșnet înfiorător, prelung, care se urca în sus pe trunchiul bradului sub care mă aflam și puse în mișcare toate crengile lui. Acum nu mai rea de glumă. Ursul se suise în copac, și fiindcă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bla-bla-bla! Ajunge, acum trebuie să plec, să ajung la spital." " Dar sunteți la spital!" "Trebuie să mă duc la spitalul din Colombes, domnule, un spital adevărat, am oră la doctorul M. Am întârziat deja." Încearcă să se ridice, dar e sleită. Crede că-și amintește că tocmai despre această clinică privată, întemeiată de doctorul Sinus, care nici măcar nu e medic, a citit un articol în "Le Monde." Se spunea acolo că falsul doctor nu o mai conducea personal de când ieșise la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la baie, ei bine, nici măcar nu se poate ține pe picioare. Infirmierele o sprijină de subsuori, o ajută să se așeze și mută totul la îndemâna ei, de cealaltă parte a patului, sonerie, telefon, perfuzie. Dar să stea în fotoliu o sleiește de puteri. Toate sunt aduse înapoi, la locul lor, sonerie, telefon, perfuzie, iar ea se întoarce în pat. Soțul ei vine târziu. E grevă în transporturi și ninge. "Ai slăbit rău, observă ea, de ce?" "Ți-am adus cărți și ziare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un ochi, pentru că vecinii de compartiment, care mergeau la o întâlnire a foștilor combatanți, anticipaseră festivitatea cu duști de vodcă și cântece. Se nimerea bine. Leningradul trebuie să-l vezi pe stomacul gol și, dacă e cu putință, surmenat sau sleit de febră; erau cu toții zdrobiți de oboseală. Elanul nobil și tragic al orașului născut la încrucișarea rațiunii, lumină a spiritului, cu un fenomen climateric, ceața, li s-a înfățișat astfel în întreaga lui frenezie conținută. Sub brumele dimineții, se ghicea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Dumnezeu să primească jertfa de ajutor pe care mi-au dat-o. Și așa, la orele 2 și 13 minute am ajuns pe creasta muntelui, În vârful lui. Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleită de puteri și toată udă În spate. De ce? Puteți Înțelege de la sine. Duceam păcatele mele În spate și de aceea era greu și mai cădeam și mă mai poticneam uneori. Tot acest urcuș a fost ca un examen pentru mine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Fiul ne Îndeamnă Duhul ne luminează Sfânta Maică se roagă Cu focul credinței Pe noi ne zidească Inimi să crească Grădini cu flori Veșnice comori Fapte plăcute Rugăciuni multe... Puternice să fie Cu lacrimi smerite Din inimi ofilite Din trupuri sleite Cu glasuri topite Ele urcară Și se Îndreptară Către Tatăl Ce ne cheamă, Acolo să ajungem Acolo să fim Totdeauna În veci. Amin! Tată Ceresc 06.06.2008 Tu din Cer mă privești Și la mine Te gândești Să mă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cerut scuze, spunând: "Puteți împrumuta orice în afară de piatra aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut ție piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ne vie de la amici. Generalul Coandă ne spuse că Ludendorff ceruse telegrafic lui Mackensen 45 000 tone de grâu și că-l face din aceasta răspunzător de frontul de vest. De unde le-ar fi luat? Nici atunci, când totul era sleit, nici mai târziu, deoarece nu era recoltă. Așa la noi, la fel în Bulgaria, Ungaria, Rusia de Sud, Basarabia, Moldova. Dumnezeu hotărâse sfârșitul războiului prin foamete. neliniște în ungaria Din Moldova sosea zilnic câte cineva, Gogu Vălleanu, d. Bălă nescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să mulțumească Domnului pentru cele oferite în timpul săptămânii. Copii fiind, ei nu înțelegeau de ce trebuiau să-I arate recunoștință când El tocmai îi făcuse să ia o notă proastă sau îi aruncase într-o boală cu febră puternică, care-i sleise de puteri. Până târziu, în adolescență, fuseseră urmăriți de această îndoială a mulțumirii. Lăudau pe Domnul, cu lacrimi în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care, pe lângă matematică și română, să dea examen și la fizică. Știa că la matematică era capabilă să ia un șase dar nota de la fizică îi apărea într-o ceață deasă, de nepătruns. Toate cele trei zile de testări au sleit-o de puteri. I-a fost imposibil să se detașeze de atmosfera stresantă creată de admitanți. Adunați în mijlocul curții, care mai de care mai blindat cu manuale, caiete și culegeri, discutând invariabil despre materiile de examen, palizi la față, desfigurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de serviciu care făcea asta de ani de zile. După aranjamentele de rigoare Sanda reuși s-o vadă pe Luana instalată într-una din camerele unui apartament, din nefericire aflat la o distanță cam mare de facultate. Se întoarse acasă sleită de puteri, speriată la gândul ce va face dacă Luana o va ține așa toți cei cinci ani de școală. Iașul era considerat un oraș frumos cu clădirile lui vechi, cu Parcul Copou, în care teiul lui Eminescu se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul. Așternuturile boțite, trupurile goale și asudate, semne dezmățate a fărădelegii lor. Amintirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nărăvași au atras atenția avarilor, făcându-i să se abată iute înapoi. Rotari a sărit pe un cal și a pus-o pe Gaila pe un altul. Timpul presa, și tot mai multe animale scăpau din mâna longobarzilor vlăguiți și sleiți de foame. Eu, Grimoald și Rodoald am reușit în fine să încălecăm. Multe femei însă, văzându-i pe avari apropriindu-se, și-au strâns copiii la piept, rămânând acolo, paralizate de spaimă. L-am căutat din ochi pe Gumbert și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înscrisurile cancelariei în contra noastră. Iată de ce ți-am arătat locul și mai ales deoarece rabinul vrea să se stea de vorbă cu tine. Casa rabinului Methibtha fusese distrusă, drept care zăcea bolnav într-un cort. Nu era foarte bătrân, deși părea sleit de puteri. I-a spus lui Eleazar și femeii care avea grijă de el să ne lase singuri. S-a străduit să se facă înțeles. - Stiliano, Romilde n-o să doarmă pentru totdeauna în casa aceea. Tu o să-i pregătești alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el era considerată de multă lume aproape neomenească. El o urma, chipurile, pe cea a lui Benedict, dar o făcuse atât de neîndurătoare, încât ultimii doi abați avuseseră grijă să o mai reformeze puțin. Totuși, un călugăr trebuia „să ajungă sleit la culcușul său, să doarmă chiar în timp ce pășea și să fie silit să se scoale chiar înainte de a-și curma somnul“. Era suficient să dai uitării un „Amin“ în cor ca să fii pedepsit cu cincizeci de lovituri de nuia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]