1,355 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PREFERINȚĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PREFERINȚĂ Primul fulg, cam temător, Slobozit de-un tânăr nor, Privea speriat în jos Spre pământul somnoros. „Unde să m-așez?” gândea, „Pe un ram ? Pe o surcea?” Deodată, printre vii, Vede-o ceată de copii. - „Ăsta zic și eu noroc!” Și s-a așezat pe
PREFERINŢĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384608_a_385937]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE SLOBOD UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TE SLOBOD UITARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Te slobod uitare pe-un hrisov de tăcere prin slove de lut să te scurme pârâuri să-ți soarbă nisipul de pe chipul ce-ți piere pe iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
iederi de vânt să te legeni desfrâuri. Te slobod uitare pe un pat de măceșe în volburi de iarbă să te strângă doar timpul șă-ți cânte a toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
toamnă ruginită sub lese să-ți plângă-nserarea dintr-o iarnă argintul. Te slobod uitare în cântare de valuri din tine să muște arcușuri căscând să-ți soarbă veninul blestemat prin pocaluri săgeți de mărgeanuri să te muște dansând. Te slobod uitare în hrisoave de ceață cerneala să-ți curgă bâjbâind oarbă cerul luceferi să-ți coasă pe sub aripi verdeață prin Raiul de umbre să-ți adie doar gerul. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TE SLOBOD UITARE / Doina Bezea : Confluențe Literare
TE SLOBOD UITARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383594_a_384923]
-
1821’’. SĂNDEL DUMITRU este unul dintre noii reprezentanți ai școlii istorice locale, apărută de vreo trei decenii, care a purces să construiască acest proiect ambițios. Se pretinde din stirpea unui ȘTEFAN STANCIU sau PAUL PĂLTĂNEA, două nestemate ale actului istoriografic slobozit de constrângerile dogmelor și canoanelor politice, încercând să reînnoade tradiția și să regăsească drumul către obiectivitate și rigoare științifică. El este din anul 2006 membru permanent al „Comisiei pentru Istoria Orașelor din România”, subordonată „Secției de Științe Istorice și Arheologie
REGAL ISTORICO-LITERAR: ’’SĂNDEL DUMITRU: Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc’’, Volumul I [Corola-blog/BlogPost/93282_a_94574]
-
și acolo pe loc i-au tăiat capul și l-au dus la Basta Giorgi; iară trupul până a treia zi a stătut la vederea tuturor neîngropat. Oștile lui ce avea nu erau cu dânsul în tabără. Pe toți îi slobozise în pradă. Și așa s-au plătit lui Mihai Vodă pentru slujbele ce au făcut nemților”. În anii din urmă, Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, președintele Comisiei de Canonizare al Sfântului Sinod al BOR, într-un interviu acordat nouă și
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept. În spatele său, Bargello slobozi un oftat de ușurare. Coaja continua să se desprindă, Începând cu porțiunea unde stratul era mai subțire, scoțând la iveală șuvițe de păr cenușii. În față, Însă, rezista, ca și când gheara unui diavol ar fi Înșfăcat fața celui ucis, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cedeze. Apoi, masca se desprinse dintr-o dată, scoțând la iveală, În lumina torțelor, chipul mortului. În spatele poetului se Înălță un murmur de groază, provenit de la oamenii ce se apropiaseră pentru a-i pândi mișcările. Îi simți cum dau Înapoi. Bargello slobozise și el un geamăt, crucindu-se. Numai Dante rămase nemișcat, aidoma omului dinaintea lui, care Îl fixa cu ochii căscați. Strângea În mână masa concavă care, până În urmă cu câteva momente, ascunsese acea grozăvie. Se simți tentat să o așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a o introduce mai apoi pe cea de a doua și a proceda, În sens invers, repetând mișcarea de atâtea ori, că i se păru că nu se mai termina nicicând. Până la urmă, cu o pocnitură, dintele ascuns al Încuietorii slobozi arcul de oțel al lacătului, iar Teofilo deschise larg ușița cea grea a lădoiului. De unde se afla, poetul nu vedea limpede ce se găsea Înăuntru. Avu senzația că celălalt Îi făcea anume paravan cu propriul trup. Izbuti să zărească doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta? — Pentru ca durerea să te lovească. Deodată, femeia Îl slobozi din strânsoare și făcu un pas Înapoi, fiind imediat Înghițită de masele În mișcare. Luat prin surprindere, Dante șovăi o clipă În plus până când se hotărî să o urmărească, dar orice efort al său fu spulberat de bariera de trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niște vin dintr-o cupă de metal, În timp ce, din ochi, supraveghea munca acelor oameni truditori. Când Îl văzu intrând, Baldo așeză cu o mișcare nervoasă cupa pe masă, vărsând o parte din conținut, ca și când ar fi vrut să-și țină slobod singurul braț spre a fi gata să se apere. Cu siguranță, În orașul acela, nici un om cumsecade nu ar fi trecut pragul unei cârciumi Înainte de ora a treia, la sfârșitul zilei de lucru. Probabil, cârciumarul se gândea că are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca o scatoalcă. Simțea cum, pe gât, picăturile de sudoare se condensau și Înghețau. Pământul pe care pășea era moale și Îi ceda sub picioare ca o saltea din păr și fibre. Florentini afurisiți, cu străzile lor de noroi. Acum, slobod să se miște, izbuti să vadă omul care Îl Însoțea. Sigur că Îl cunoștea. Celălalt i-o luase binișor Înainte. Clătinându-se, Dante Îl ajunse din urmă, apucându-l de braț. — Acum, sensul văzutei forme Îmi este limpede. Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e sfânt fără șpalt! Eu ce să mai povestesc? Nu zic să nu fie cărți, Doamne ferește, dar nici prea multe. Eu zic să fie o parte cu carte și-o parte fără carte. Și-n părțile fără carte să ne sloboadă pe noi, povestitorii. Cine vrea să-nvețe, să treacă-n partea cu carte, iar cine vrea s-asculte, să stea în partea fără carte. Mâncăm și noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mulțumesc, frate Metodiu”, și-a luat canistra subțioară, s-a înălțat așa cam de un stat de om de la pământ și apoi și-a dat drumul la vale, peste araci. Frumos vis ai avut! - oftă cu invidie în glas lovănuț, slobozind pasul. — Cu-atâta m-a luminat și pe mine Domnul - zise Metodiu - că altfel... Episodul 42 SPLEEN în vreme ce Metodiu și lovănuț, cu hărnicia seculară și uneori secularizată a călugărilor, urcau pieptiș o coastă a dealului din precedentul episod, pe versantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dac-ai zis că dormi, apăi dormi! Ce te tot foiești atâta? - făcu spătarul și se aplecă supărat la picioarele patului, luă de jos o lulea, o umplu de tutun, se mai aplecă o dată, scăpară amnarul și după o vreme slobozi primul fum. — Mda... - zise el mulțumit, uitându-se pe sub gene la copilă. Și ia spune-mi, drăguță, cum a fost pe la voi orzu’ anu’ ăsta? Că am auzit că a fost secetă mare... Episodul 68 CUGETĂRI Cadâna nu răspunse nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor. — întrucât - zise Iovănuț - din câte mă știu, niciodată nu mi-am dorit altceva decât să nu calc rânduielile unei bune creșteri și deoarece văd că mi-ați răspunde de mi-aș da frâu slobod vorbelor ce-mi stau pe limbă, iată, așadar, ce voi să întreb: locuiți singură sau cu tata? — Cu tata - răspunse Despina. — înțeleg - zise Iovănuț. Ce fericită trebuie să fiți! — Fericită? De ce? — Dumneavoastră nu știți ce-nseamnă să fii călugăr - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți, am șters praful în castel, am spălat perdelele, am tors puțin etc. Până seara nu m-am oprit. Când m-am oprit eram frântă; nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce? — Un raliu. O cursă. — O cursă? repetă ca un ecou Suleiman. Ce vrea să însemne asta, o cursă? — Ceea ce am spus: o cursă. În momentul ăsta, sute de oameni aleargă cu mașinile, cu motocicletele sau cu camioanele spre Cairo - slobozi un norișor de fum, cu vădită satisfacție. Iar noi suntem primii. — De ce? — Pentru că este clar că ceilalți vin după noi. — Nu mă refer la asta, spuse Gacel, căci el pusese ultima întrebare. Întrebam pentru ce alergați spre Cairo. Se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
numele tău nu va apărea. Nimeni nu mă poate obliga să dezvălui care sunt sursele mele de informații și tu știi asta. Dă-mi un indiciu și am să merg pe urmele lui fără să te implic. Austriacul Gunther Meyer sloboz un oftat ce răsună ca un vaiet, se scărpină în ureche, trase o înjurătură și apoi spuse printre dinți: — E cel mai absurd lucru care mi s-a întâmplat vreodată! Când, după un sfert de oră, termina de povestit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să vadă cum primește aceste informații. Tânărul inspector îl asculta atent așteptând ca bătrânul să vorbească mai departe. Cam așa stau lucrurile acum. Cineva, habar n-am cine, dar nici nu mai contează acum, s-a dus acolo și a slobozit bestia. Aceasta-i pricina pentru care ți-am spus că singurul lucru care-l avem de făcut în momentul acesta este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încolți în orice clipă. Vezi tu, taică-meu a închis ochii și m-a lăsat pe mine în locul lui. Ei bine, de când am fost eu uns paznic, vâlva nu a mai ieșit afară. Din feri cire nimeni n-a mai slobozit-o. M-am temut când au venit comuniștii la putere. Mă înspăimânta gândul că lipsa lor de credință ne-ar putea pune în pericol dar ne-a ferit Dumnezeu, norocul iar a fost de partea mea, am scăpat. Ajunsesem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mi-era teamă. Se pare însă că nu un venetic e de vină, ci unul dintre ai noștri. Năpasta a lovit de acolo de unde nu ne așteptam. Oricum, omul e mort de mult. Așa se întâmplă întotdeauna, cel ce o sloboade este devorat primul, își plătește scump lăcomia. Vocea bătrânului paznic se frânse. Preț de câteva clipe cei doi rămaseră tăcuți. Cristian nu îndrăznea nici măcar să se miște respectând momentul de sinceritate al bătrânului. Habar n-am de ce nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
interesează pe mine treaba asta? M-am dus la el, am plătit cât mi-a cerut și am luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]