788 matches
-
majore, precum masacrul de la Bleiburg (uciderea în masă a cetnicilor, belogardiștilor sloveni și a ustașilor) sau masacrele din doline (execuțiile în masă a fasciștilor și naționaliștilor italieni și a opozanților noului regim comunist iugoslav). Comisia mixtă de istorici italieni și sloveni înființată în 1993, care s-a ocupat de investigarea incidentelor petrecute pe teritoriul prezent al Italiei și Sloveniei, se pare că execuțiile au avut ca obiective eliminarea persoanelor legate în vreun fel de fascism, (indiferent de responsabilitatea personală a lor
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
și Raluca au părăsit România în urmă cu câțiva ani. Tamara, Daniela și Victoria sunt din Republica Moldova. Vanessa este născută în Germania, din tată neamț și mamă de origine maghiară. Chris a văzut lumina zilei în Canada, tatăl său fiind sloven și mama de sorginte germanică. Mary este născută tot în Canada, din părinți plecați, cândva, din perimetrul românesc. Lista este lungă. De câte ori pășesc pragul acelui habitat al comuniunii etnice, parcă mă simt între prieteni, chiar dacă sunt oltean de lângă Jiu. Vibrația
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
consultative prin care publicul alege segmente din repertoriu. Spectacolele lui Oliver Frljić - Our violence and your violence în programul festivalului Temps d’Images 2016, Komplex Ristić</strong> și <strong>Damned be the traitor of his homeland! </strong>comisionate de teatrul sloven Mladinsko - sunt viscerale, transgresive, excesive, dense, ireverențioase, generate de o dialectică a construcției și deconstrucției. Goran Injac, director artistic al teatrului Mladinsko și dramaturg al spectacolului <strong>Komplex Ristić</strong> ne explică geneza proiectului: la aniversarea a 60 de ani
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
1991, adunarea a votat pentru oprirea sistemului de partid unic, precum și a reformei economice, care îndemna delegațiile slovenă și croată să părăsească partidul și încetarea activității acestuia, un eveniment simbolic care a reprezentat sfârșitul „frăției și unității”. În același an slovenii și croații deja își proclamă independența, provocând represalii împotriva separării din partea Armatei Populare Iugoslave. În cele din urmă războaiele s-au încheiat cu noi state independente pe harta Europei, dar și o mare parte a Iugoslaviei rămasă săracă și masive
Războaiele Iugoslave () [Corola-website/Science/315094_a_316423]
-
dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 2.631 romano-catolici (43,54%), 1.951 mozaici (32,29%), 1.280 ortodocși (21,18%), 100 evanghelici (luterani) (1
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
este aceea relatată de Titus Liviu despre Întemeierea Romei și-i spune lui Urechia că „e musai să merg la Roma”. Își pregătește straița și pleacă din Cârțișoara la 3 ian. 1896 , a trecut prin Timișoara, Budapesta, Tirol(Austria), Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna și după 45 de zile de drumeție a ajuns la marginea orașului etern l-a salutat cu: „Bine te-am gasit, maică Romă”. A pătruns În Roma prin Via Compana a trecut pe lângă Terme, ruinele Coliseului
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
organizată de sârbi la Podgorica a votat detronarea lui Nikola și anexarea Muntenegrului la Șerbia. Câteva luni mai tarziu, Șerbia (ce includea Muntenegru) s-a unit cu fostele teritorii slave sudice ale Austro-Ungariei pentru a forma Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, care a fost redenumit Iugoslavia în 1929. Nikola a plecat în exil în Franța în 1918, dar a continuat să-și revendice tronul până la moartea să ce a avut loc trei ani mai târziu la Antibes. El a fost înmormântat
Nikola I al Muntenegrului () [Corola-website/Science/319517_a_320846]
-
regatul ostrogoților, regatul lombarzilor, the regatul avarilor, Imperiul Franc, Principatul Balaton, Imperiul Bulgar, Regatul Ungariei, Imperiul Otoman, Arhiducatul Austriei, Imperiul Austriac și apoi din Austro-Ungaria. Începând cu 1918/1921, regiunea a fost împărțită între Ungaria și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Regiunea Baranya a fost colonizată de slavi în secolul al VI-lea, și în secolul al IX-lea, făcea parte din principatul slav Balaton. Maghiarii au sosit în regiune în secolul al IX-lea, iar comitatul Baranya
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
au repopulat zona, venind din Bosnia în Slavonia și Baranja în urma retragerii otomane, această populație fiind denumită astăzi Šokci. În 1918, întreaga regiune a fost ocupată de trupe sârbești și a fost administrată de nou-înființatul Regat al Sârbilor, Croaților și Slovenilor (denumit ulterior Iugoslavia). Pentru scurtă vreme (în 1918-1919), Baranya a făcut parte din regiunea Banat, Bačka și Baranja, guvernată de Administrația Populară de la Novi Sad. Prin tratatul de la Trianon (parte componentă a păcii de la Versailles) în 1920, regiunea Baranya a
Baranya (regiune) () [Corola-website/Science/329272_a_330601]
-
Gaj optează pentru „limba ilirică”, în schimb pentru Vuk Karadžić aceasta este limba sârbă. Denumirea de limbă sârbocroată apare la filologi care manifestă interes pentru poeziile populare publicate de Karadžić. Îl folosește mai întâi Jacob Grimm în 1818, apoi filologul sloven Jernej Kopitar, în 1822. Termenul este folosit de autoritățile Imperiului Habsburgic, apoi și în alte țări. De exemplu în Franța este folosit prima oară în 1869. Și în Croația este acceptată denumirea de croatosârbă sau sârbocroată. Începând cu acea epocă
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
și în 1907 adoptă oficial denumirea de limbă sârbocroată, ceea ce contribuie la răspândirea concepției conform căreia sârba și croata sunt aceeași limbă. Apropierea dintre sârbă și croată continuă după Primul Război Mondial, de data aceasta în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit mai târziu Regatul Iugoslav, sub egida Serbiei, țară învingătoare în război. Ideea de limbă sârbocroată este din ce în ce mai mult promovată de autoritățile de la Belgrad, însă croații sunt dezamăgiți de soluțiile politice adoptate în statul unitar și revin la standardul croat
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
financiară precară, iar populația nemulțumită dorea unirea cu Germania industrială. Ungaria a fost redusă la teritoriile ei cu o populație majoritar maghiară. Polonia a fost reconstituită, iar din fosta Austro-Ungarie a luat naștere Cehoslovacia. În jurul Serbiei s-au unit croații, slovenii, bosniacii, formându-se Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Regatul Român s-a unit cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. Din fostul Imperiu Rus s-au constituit Finlanda, Lituania, Letonia și Estonia. În unele state au luat naștere grupuri etnice minoritare, care au întreținut starea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Poloniei (vestul Galiției), Ucrainei (estul Galiției, nordul Maramureșului și nordul Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a regiunii Friuli-Veneția Giulia) și Serbiei (Voivodina). Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la sfârșitul lui octombrie 1918 prin fondarea Cehoslovaciei, a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria Germană, ieșirea Ungariei din uniunea reală precum și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la, respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a abolit nobilimea și i-a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
și-au declarat încrederea în statul național: Polonezii din Galiția voiau să se lege de un stat polonez nou înființat, rutenii Galiției nu voiau nici într-un caz să ajungă sub stăpânire poloneză. Cehii se străduiau pentru un stat cehoslovac, slovenii și croații voiau să construiască alături de sârbi un stat al slavilor de sud. Germanii din Boemia și Moravia nu voiau să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Consiliului Național Cehoslovac au preluat conducerea reprezentanței guvernului de la Viena, a comisiei pentru administrarea țării ("Landesverwaltungskommission"), a poliției și a instituției pentru aprovizionarea cu cereale în vreme de război. Galiția s-a alipit nou înființatei Polonii. Începând cu 29 octombrie, slovenii și croații au fost cofondatori ai noului stat al slavilor de sud. Guvernul maghiar a reziliat în 31 octombrie 1918 uniunea reală cu Austria, act prin care Austro-Ungaria a încetat să mai existe. Ministrul de externe comun Gyula Andrássy cel
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de la Saint-Germain-en-Laye din 1919 cu Austria și Tratatul de la Trianon din 1920 cu Ungaria - au fost oficial stabilite cedările teritoriale și granițele statelor succesoare monarhiei. Tratatele au confirmat recunoașterea juridică a noilor state Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, "Regatul sârbilor, croaților și slovenilor" (din 1929 Regatul Iugoslaviei) precum și cedările teritoriale făcute Italiei și Regatului României. Austriei Germane i s-a interzis integrarea în noua republică germană. În mod deliberat, Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye nu a utilizat termenul „German” în numele statului: tratatul a fost încheiat
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în numele statului: tratatul a fost încheiat așadar cu „Republica Austriacă”, iar numele de „Austria Germană” purtat pînă în acel moment nu a mai apărut niciodată. Ungaria a fost nevoită să renunțe în favoarea Cehoslovaciei, a României, a Regatului sârbilor, croaților și slovenilor precum și a Austriei la două treimi din teritoriul anterior al statului și a trebuit să-i detroneze pe Habsburgi. În literatura de specialitate există adesea contradicții în menționarea statelor care, din punct de vedere juridic, sunt considerate succesoare Austro-Ungariei. Astfel
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
trebuit să-i detroneze pe Habsburgi. În literatura de specialitate există adesea contradicții în menționarea statelor care, din punct de vedere juridic, sunt considerate succesoare Austro-Ungariei. Astfel, potrivit "Dicționarului de drept internațional" (în ), doar Austria Germană, Ungaria, Cehoslovacia și Statul slovenilor, croaților și sârbilor sunt state succesoare dispărutei Austro-Ungarii, în vreme ce România, Polonia și Italia, care în alte surse apar de asemenea drept state succesoare, nu au fost puse la socoteală deoarece statalitatea lor avea o existență anterioară sau, în cazul Poloniei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
stat național" deoarece, în ciuda compoziției sale naționale amestecate, era guvernată ca un stat național. În Cisleithania, jurisdicția și guvernarea au făcut dovadă de o atitudine considerabil mai justă față de naționalitățile slave și romanice, „chiar dacă politica de guvernământ a austriecilor față de sloveni în Stiria de Jos și, până puțin înainte de începerea războiului, de asemenea în Craina, precum și excesele partidului Alldeutsche Vereinigung în Boemia în particular ar putea fi prezentate drept multiple contraexemple.” Mai răul tratament aplicat minorităților naționale din Ungaria nu avea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
monarhiei s-au făcut tot mai presante. În timpul celei mai mari părți a ultimelor două generații ale Dublei Monarhii, pe primul loc al planurilor de reformă s-a aflat programul trialist al slavilor de sud, în a cărui formă conservativă slovenii nu erau incluși. Prin acest plan, ar fi trebuit ca, pe lângă partea austriacă și cea maghiară a monarhiei, să fie înființată o a treia parte sub conducere croată, croații fiind grupul de slavi meridionali cel mai numeros și cu cea
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9 fără religie (liber-cugetători). De asemenea, populația satului
Biserica Sfinții Apostoli din Ițcani () [Corola-website/Science/308316_a_309645]
-
acea dată liceul avea 12 profesori, un cabinet de fizică, o colecție de mineralogie și un ierbar. În anul școlar 1852-1853 liceul avea 184 de elevi, dintre care 41 germani, 66 unguri, 45 sârbi, 26 români, 4 croați și 2 sloveni. În 1867 limba de predare devine cea maghiară. Treptat, liceul devine neîncăpător și se construiește un altul, cel care acum este Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga. Liceul piariștilor rămâne liceu confesional romano-catolic, iar numele sub care va fi cunoscut este
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
a devenit orașul cel mai mare din Regat, dar numai pentru o perioadă scurtă; populația orașului Belgrad a crescut rapid, reocupând primul loc la începutul anilor 1920. După sfârșitul războiului, Belgrad a devenit capitala noului regat al sârbilor, croaților și slovenilor, redenumit ulterior Regatul Iugoslaviei, în 1929. Regatul a fost împărțit în "banate", iar Belgradul împreună cu orașele Zemun și Panciova au format o unitate administrativă separată. În această perioadă, în Belgrad s-a simțit o modernizare semnificativă și rapidă. Populația orașului
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
Muntenegrului, denumită „” s-au răzvrătit împotriva hotărârii și au luptat împotriva forțelor pro-unificatoare, Albii, dar au fost învinși. Verzii au continuat un nivel scăzut de insurgență până în 1926. În 1922, Muntenegru a devenit Regiunea Cetinje a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, adăugându-i-se zonele de coastă din apropiere de Budva și . În urma unei restructurări în 1929, a devenit o parte a unei mai mari al , care ajungea până la râul Neretva. Nepotul lui Nicolae, regele sârb Alexandru I, domina guvernul iugoslav
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
albaneză și religiile creștină și musulmană, Azem Galica a acceptat ocupația Imperiului Austro-Ungar. În 1918 Armata Sârbă a alungat armatele Puterilor Centrale din Kosovo. După ce s-a încheiat Primul Război Mondial, Kosovo a fost inclus în Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (cunoscut mai târziu sub numele de Regatul Iugoslaviei) la 1 decembrie 1918. Galica a devenit din nou un proscris și a reluat lupta împotriva armatei și poliției regale sârbe. Albanezii kosovari nemulțumiți, care s-au adunat în jurul lui Hasan Prishtina
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]